nu o luati ca pe un afront personal, nu vreau sa va jignesc, insa stim cu totii ca va puneti aceasta problema. sunt si cativa dintre voi care dau sarciuri peste sarciuri in cautarea unor raspunsuri. sa poata cumva anticipa unele dintre chestiuni.. asa ca haideti sa o dam pe fata.. adik pe blog :)
prin urmare, ce ne va aduce noul an, 2008?
ideea este simpla: in vecinatatea unui nou inceput este aproape imposibil sa nu iti pui intrebari despre cum va fi? ce vei face? cat te va influenta si in ce fel? ce noi orizonturi se vor deshide? vom intalni marea iubire? vom scapa de cea veche?
intrebari obisnuite pentru oameni intregi la minte ;))
orice inceput este privit cu un mix de optimism, teama, diverse promisiuni gen "de la 01.01" voi face aia, aia, aia... din acest mix stralucind cat se poate de galben speranta ca se va intampla ceva ce ne va da peste cap, ceva atat de misto incat viata noastra va fi minunata.
carevasazica, e in firea omului sa-si doreasca de mai bine. sa spere la mai mult, mai lat si mai lung. sunt detalii de care ne agatam speranta si o intindem sperand ca nu va face Poc!
imi place 2008. nu stiu de ce, dar am un sentiment interesant in ceea ce-l priveste. cred ca in sfarsit se vor concretiza anumite aspecte si vor aparea acele constante de care orice om are nevoie in viata. totusi, am o vaga banuiala ca am mai auzit chestiile acestea undeva.. ah, da! sunt gandurile mele pentru 2007. inseamna oare ca sunt previzibila si, in consecinta plictisitoare? nu, nu trebuie sa raspundeti :P
sa revenim. la horoscopul pentru 2008 totul e de bine. dar ma gandesc: poate tipa/tipul care l-a redactat este varsator si, prin urmare, vrea si el sa se intample de bine... (a se citi sa se minta singur). cum nu pot sti sigur, aleg sa cred doar 40% in previziuni, sau...ok... hai 65% :)
cu siguranta ati avut discutii sau monologuri privind acest subiect. ati pornit fireste de la o analiza mai mult subiectiva decat obiectiva asupra intamparilor din 2007. ati ajuns la o concluzie, doua, trei, ati inteles - privind retrospectiv - de ce s-au petrecut anumite lucruri si ati formulat niste raspunsuri pentru intrebari ramase restante din 2006.
diferenta de la un an la altul este naucitoare. si e bine sa fie. altfel existenta noastra ar fi plata, noi am fi anosti, greoi, comuni, ireversibil neinteresanti. desi sunt momente in care ne gandim ca ne-am maturizat si ca stim, cunoastem suficient pentru a reactiona potrivit in orice situatie... suntem pusi in secunda urmatoare intr-un decor de circumstante pe care nu banuiam.
analizati-va axa mentala a anilor trecuti, fie ca este una lineara sau circulara. cum erati in t568 si cum sunteti acum in t890456. schimbarile sunt coplesitoare. ni le-am dorit? le-am programat? am lupatat pentru ele? am facut sa se intample? daca da, felicitari, daca nu, e timp la anu' ;)
miercuri, decembrie 19, 2007
marți, decembrie 04, 2007
ce zodie e brandul tau?
imi place un tip. e rece. cochet si energic. cand relationam e acid. un pic intepator. are un parfum aparte. il simti doar daca te apropii suficient de mult. si cand o fac, simt ca ne intelegem!
ma trezesc in fiecare zi gandindu-ma la el. stiu ca ma asteapta. ne-am cunoscut vara. imi facea diminetile placute. alaturi de el bucurestiul prafuit, cu imagini deformate de caldura si flori frumos amplasate de floricultorii peisagisti, imbraca o noua tinuta... avea alt gust... il simteam al meu.
recent, relatia noastra a devenit una obsesiva. m-a acaparat de asa maniera incat nu pot trece pe langa el fara sa nu ma gandesc ca il vreau. exact asa cum este. nu as schimba nimik, nu as vrea sa plece.
am senzatia ca astfel de relatii - cum este a mea cu Red Bull ;) exista pretutindeni. flirteaza cu noi din spatele ecranelor, ne promit senzatii nemaintalnite, escapade unicat, constante si satisfactie. dupa cum spuneam asta vara, este greu sa iti amintesti inceputul unei astfel de relatii, momentul in care ati facut cunostinta... dar ceva a mers si intre voi apar uneori obsesii. asa are A cu Salitos, D cu Kent, G cu StarBucks, L cu Metrorex :)) si I cu Bvlgari.
se cunosc de ceva vreme si au trecut de primele emotii cumparator-produs. acum sunt amici, amanti, un al doilea eu, u name it. in prezenta unora ne dezbracam, altele fac sex cu noi, in unele ne inghesuim dimineatza, pe altele le poftim la masa, cu unele iesim in oras...dupa altele doar salivam.
insa, din moment ce suntem inconjurati atat de oameni cat si produse... de ce ne este mai usor sa alegem produse pentru a ne insoti permanent?si de ce unele sunt compatibile cu noi, iar altele nu?
red bull este leu fara doar si poate. intre noi este tensiunea specifica. prea mult -imi cresc bataile inimii, deloc... nu are farmec.
apoi am stat si am analizat brandurile pe care le cunosc. si cele care imi sunt dragi si de care rad. am facut o paralele cu oamenii pe care ii cunosc. psihozele lor si felul de a fi. mai mult decat atat, am recapitulat zodia fiecaruia si mi-a dat asemanator.
te-ai gandit vreodata: ce zodie sunt brandurile pe care le consumi? cat sunteti de compatibili? ce va prezice horoscopul? :)
ma trezesc in fiecare zi gandindu-ma la el. stiu ca ma asteapta. ne-am cunoscut vara. imi facea diminetile placute. alaturi de el bucurestiul prafuit, cu imagini deformate de caldura si flori frumos amplasate de floricultorii peisagisti, imbraca o noua tinuta... avea alt gust... il simteam al meu.
recent, relatia noastra a devenit una obsesiva. m-a acaparat de asa maniera incat nu pot trece pe langa el fara sa nu ma gandesc ca il vreau. exact asa cum este. nu as schimba nimik, nu as vrea sa plece.
am senzatia ca astfel de relatii - cum este a mea cu Red Bull ;) exista pretutindeni. flirteaza cu noi din spatele ecranelor, ne promit senzatii nemaintalnite, escapade unicat, constante si satisfactie. dupa cum spuneam asta vara, este greu sa iti amintesti inceputul unei astfel de relatii, momentul in care ati facut cunostinta... dar ceva a mers si intre voi apar uneori obsesii. asa are A cu Salitos, D cu Kent, G cu StarBucks, L cu Metrorex :)) si I cu Bvlgari.
se cunosc de ceva vreme si au trecut de primele emotii cumparator-produs. acum sunt amici, amanti, un al doilea eu, u name it. in prezenta unora ne dezbracam, altele fac sex cu noi, in unele ne inghesuim dimineatza, pe altele le poftim la masa, cu unele iesim in oras...dupa altele doar salivam.
insa, din moment ce suntem inconjurati atat de oameni cat si produse... de ce ne este mai usor sa alegem produse pentru a ne insoti permanent?si de ce unele sunt compatibile cu noi, iar altele nu?
red bull este leu fara doar si poate. intre noi este tensiunea specifica. prea mult -imi cresc bataile inimii, deloc... nu are farmec.
apoi am stat si am analizat brandurile pe care le cunosc. si cele care imi sunt dragi si de care rad. am facut o paralele cu oamenii pe care ii cunosc. psihozele lor si felul de a fi. mai mult decat atat, am recapitulat zodia fiecaruia si mi-a dat asemanator.
te-ai gandit vreodata: ce zodie sunt brandurile pe care le consumi? cat sunteti de compatibili? ce va prezice horoscopul? :)
luni, decembrie 03, 2007
da-mi un vis. am sa-l fac sa traiasca
fiecare vis are sansa de a ramane fictiune. un cumul de forme, o serie de culori, un limbaj necodificat, pictograme si trairi ce apar, se formeaza, le retinem si se pierd.
visele sunt cea mai buna metoda de a fugi de realitate, de a o face mai frumoasa... sunt autoconservare, speranta, interes... dorinta ca vreodata vor deveni realitate.
fiecare vis este asemeni unui copil care nu a avut sansa de a veni la viata. care nu a avut din ce sa prinda contur, nu a avut resurse sa vina, sa tipe si sa intrebe "de ce?". sunt suflete carora li s-a aratat lumina pentru ca mai apoi sa fie cufundate in intuneric.
ape inalte, lumini ce ard retina imaginarului, flori fara miros, scari care urca, un lift fara destinatie, carari de padure, apusuri de soare la 5 dimineata, un pantof ramas fara pereche, ciori care zambesc a moarte, petreceri cu oameni pe care simti ca ii cunosti, texte pe care nu le poti citi, aripi ce cresc si ne ridica sus, in culori necunoscute, neputinta de a fugi, copilul tau ce niciodata nu va prinde viata.
cat la suta dintr-un vis e incostient? cat speranta? cat dorinta si cat realitate? cat pierdem si cat castigam visand? ce ramane dupa?
sunt vise care raman, le stii, le porti cu tine si, cateodata reapar. sunt altele pe care nu le cunosti niciodata, ai doar senzatia lor... sau nu! fiecare vis are sansa sa moara inainte sa-l cunosti.
cand un vis ne este drag, il vrem real, al nostru, palpabil, transformat in materie, dar nu avem resursele sa-l aducem la viata... do we have the heart to let it die? pot eu renunta la copilul meu doar pentru ca nu am avut sansa sa-l privesc in ochi ca sa stiu ce simte? pot renunta la viata doar pentru ca ma gandesc ca va fi dificila?
visele sunt cea mai buna metoda de a fugi de realitate, de a o face mai frumoasa... sunt autoconservare, speranta, interes... dorinta ca vreodata vor deveni realitate.
fiecare vis este asemeni unui copil care nu a avut sansa de a veni la viata. care nu a avut din ce sa prinda contur, nu a avut resurse sa vina, sa tipe si sa intrebe "de ce?". sunt suflete carora li s-a aratat lumina pentru ca mai apoi sa fie cufundate in intuneric.
ape inalte, lumini ce ard retina imaginarului, flori fara miros, scari care urca, un lift fara destinatie, carari de padure, apusuri de soare la 5 dimineata, un pantof ramas fara pereche, ciori care zambesc a moarte, petreceri cu oameni pe care simti ca ii cunosti, texte pe care nu le poti citi, aripi ce cresc si ne ridica sus, in culori necunoscute, neputinta de a fugi, copilul tau ce niciodata nu va prinde viata.
cat la suta dintr-un vis e incostient? cat speranta? cat dorinta si cat realitate? cat pierdem si cat castigam visand? ce ramane dupa?
sunt vise care raman, le stii, le porti cu tine si, cateodata reapar. sunt altele pe care nu le cunosti niciodata, ai doar senzatia lor... sau nu! fiecare vis are sansa sa moara inainte sa-l cunosti.
cand un vis ne este drag, il vrem real, al nostru, palpabil, transformat in materie, dar nu avem resursele sa-l aducem la viata... do we have the heart to let it die? pot eu renunta la copilul meu doar pentru ca nu am avut sansa sa-l privesc in ochi ca sa stiu ce simte? pot renunta la viata doar pentru ca ma gandesc ca va fi dificila?
joi, noiembrie 29, 2007
cum te simti cand afli ca nu e chiar asa?
tradare!
m-a intrebat cineva ce ma face fericita. i-am raspuns. raspunsul meu implica oamenii pe care ii stiu si senzatiile pe care ei le construiesc in sufletul meu.
insa cand unii se dezgolesc si vezi lucruri pe care ei ti le-au ascuns, ti le-au masluit cum si cand le-a convenit mai bine.... cand ei devin reali si nu continua in imaginarul tau.
chiar ma gandeam azi cand ma inghesuia cu interes o batrana in 104: daca n-ar exista imaginar n-ar exista nou, nu am mai defini creativitatea. in viziunea mea, creativitatea inseamna doar ceva deja existent pe care tu inca nu il cunosti. in fine... asta e alt subiect.
revenind, oamenii pe care ii cunoastem noi sunt mai mult decat ii cunoastem noi. le putem spune ce vrem si cat vrem. asta la nivel de informatie, dar cand intervin sentimentele? ce si cat se schimba?
cand iubesti pe cineva si il descoperi cu cea mai buna prietena in pat, sau cand omul caruia i te dezvalui se ascunde de tine, ce simti? cand relatia voastra este doar superficiala.. si doar profunda in aparenta, ce simti?
tradare!
din care curge un amalgam de sentimente care se desfasoara pe acorduri de muzica, care curge asemeni unui fir de vin, rosu, dintr-o sticla sparta. si te golesti. te umpli de nimic. si totul a fost in zadar. nopti in care o luai in brate si credeai ca simte ce simti tu, ore de discutii interminabile in zapada proaspata, valuri urmarite de pe stabilopozi... totul pare minciuna in astfel de momente. sentimente care se opresc in gat sub forma unui "nod" de care insuti te rusinezi pentru ca le ai.
daca vrei sa manipulezi pe cineva fa-l sa simta. asta va fi cea mai mare slabiciune a lui.
nu-mi plac promisiunile pentru ca oamenii nu le pot indeplini. nu-mi plac marile asteptari pentru ca dezamagirile sunt pe masura. nu-mi place sa simt pentru ca asta te face vulnerabil. nu iubesc, traiesc in gol, in sec, in neant, in aparent, in asteptarea a nimic. e totul negru si murdar.
dar sunt fericita! am noul, am imaginarul, am posibilitatile, am altceva. daca nu e una, va fi mereu altul, daca prezentul nu te multumeste ai amintirea, daca dispari, am sa gasesc inlocuitor, daca nu traiesc, ramane moartea.
m-a intrebat cineva ce ma face fericita. i-am raspuns. raspunsul meu implica oamenii pe care ii stiu si senzatiile pe care ei le construiesc in sufletul meu.
insa cand unii se dezgolesc si vezi lucruri pe care ei ti le-au ascuns, ti le-au masluit cum si cand le-a convenit mai bine.... cand ei devin reali si nu continua in imaginarul tau.
chiar ma gandeam azi cand ma inghesuia cu interes o batrana in 104: daca n-ar exista imaginar n-ar exista nou, nu am mai defini creativitatea. in viziunea mea, creativitatea inseamna doar ceva deja existent pe care tu inca nu il cunosti. in fine... asta e alt subiect.
revenind, oamenii pe care ii cunoastem noi sunt mai mult decat ii cunoastem noi. le putem spune ce vrem si cat vrem. asta la nivel de informatie, dar cand intervin sentimentele? ce si cat se schimba?
cand iubesti pe cineva si il descoperi cu cea mai buna prietena in pat, sau cand omul caruia i te dezvalui se ascunde de tine, ce simti? cand relatia voastra este doar superficiala.. si doar profunda in aparenta, ce simti?
tradare!
din care curge un amalgam de sentimente care se desfasoara pe acorduri de muzica, care curge asemeni unui fir de vin, rosu, dintr-o sticla sparta. si te golesti. te umpli de nimic. si totul a fost in zadar. nopti in care o luai in brate si credeai ca simte ce simti tu, ore de discutii interminabile in zapada proaspata, valuri urmarite de pe stabilopozi... totul pare minciuna in astfel de momente. sentimente care se opresc in gat sub forma unui "nod" de care insuti te rusinezi pentru ca le ai.
daca vrei sa manipulezi pe cineva fa-l sa simta. asta va fi cea mai mare slabiciune a lui.
nu-mi plac promisiunile pentru ca oamenii nu le pot indeplini. nu-mi plac marile asteptari pentru ca dezamagirile sunt pe masura. nu-mi place sa simt pentru ca asta te face vulnerabil. nu iubesc, traiesc in gol, in sec, in neant, in aparent, in asteptarea a nimic. e totul negru si murdar.
dar sunt fericita! am noul, am imaginarul, am posibilitatile, am altceva. daca nu e una, va fi mereu altul, daca prezentul nu te multumeste ai amintirea, daca dispari, am sa gasesc inlocuitor, daca nu traiesc, ramane moartea.
marți, noiembrie 27, 2007
multumesc :)
Ea e din familie buna, el din modesti muncitori
Ea, sclipitor de frumoasa, el sters si nebarbierit
Ea rebela si obraznica, el intelept si cuminte
Ea vulcanica , el calm
Ea New York, el Indonezia
Ea fitoasa, el relaxat
Ea saptamanal, el zilnic
Ea sex, el dragoste
Ea Badea, el Gheorghe
Ea Rush Hour, el The notebook
Ea agresiva, el tandru
Ea mare, el munte
Ea clubing, el intim
Ea mess, el mana in mana
Ea xx, el xy
Ea shik, el practic
AMANDOI PLOAIA
Mao Zedung zicea ca pentru a construi trebuie sa darami.Eu zic ca pentru cladirea cuplului din otel trebuie sa ciobesti doua caractere de fier. Le topesti, ele se amesteca, si rezultatul e un aliaj perfect si indestructibil
Ea, sclipitor de frumoasa, el sters si nebarbierit
Ea rebela si obraznica, el intelept si cuminte
Ea vulcanica , el calm
Ea New York, el Indonezia
Ea fitoasa, el relaxat
Ea saptamanal, el zilnic
Ea sex, el dragoste
Ea Badea, el Gheorghe
Ea Rush Hour, el The notebook
Ea agresiva, el tandru
Ea mare, el munte
Ea clubing, el intim
Ea mess, el mana in mana
Ea xx, el xy
Ea shik, el practic
AMANDOI PLOAIA
Mao Zedung zicea ca pentru a construi trebuie sa darami.Eu zic ca pentru cladirea cuplului din otel trebuie sa ciobesti doua caractere de fier. Le topesti, ele se amesteca, si rezultatul e un aliaj perfect si indestructibil
he blogs me, he blogs me not
ma intreaba lumea de ce am blog. raspunsul este de multe ori ft prost argumentat. "ca asa vreau eu" banuiesc ca nu se pune, nu? zic nu.
asa ca am stat si m-am gandit. mi-a luat ceva, dar am aflat raspunsul cand mi-am amintit un episod.
eram pe o banca in parc si batea vantul. aveam in minte versurile unei melodii foarte in voga pe atunci, nu ii zic slagar ca nah, mi-e draga. "cand ma uit la stele, vorbesc cu ele..." evident ea canta mult mai bine decat imi iese mie aici pe blog.
ne intorceam de la un majorat. era vremea lor. stiti ca sunt etape in viata unui om.... cu majorate... cu nunti.... cu inmormantari (ma rog, unora nu le iese neaparat in ordinea asta ;))
ei, si cum stateam noi pe banca acolo, mi-a zis la un moment dat tinandu-ma in brate: "ma faci fericit!"
acelasi lucru e si cu blogul.... daca cineva a inteles ceva din ce scriu eu aici, macar o singura persoana, atunci nu e in zadar. eu de atunci n-am mai facut pe nimeni fericit.
dar carteodata cu o floare poti face mai mult decat primavara. iar cu un blog.... ei, cine stie... poate un om ma va tine minte!
asa ca am stat si m-am gandit. mi-a luat ceva, dar am aflat raspunsul cand mi-am amintit un episod.
eram pe o banca in parc si batea vantul. aveam in minte versurile unei melodii foarte in voga pe atunci, nu ii zic slagar ca nah, mi-e draga. "cand ma uit la stele, vorbesc cu ele..." evident ea canta mult mai bine decat imi iese mie aici pe blog.
ne intorceam de la un majorat. era vremea lor. stiti ca sunt etape in viata unui om.... cu majorate... cu nunti.... cu inmormantari (ma rog, unora nu le iese neaparat in ordinea asta ;))
ei, si cum stateam noi pe banca acolo, mi-a zis la un moment dat tinandu-ma in brate: "ma faci fericit!"
acelasi lucru e si cu blogul.... daca cineva a inteles ceva din ce scriu eu aici, macar o singura persoana, atunci nu e in zadar. eu de atunci n-am mai facut pe nimeni fericit.
dar carteodata cu o floare poti face mai mult decat primavara. iar cu un blog.... ei, cine stie... poate un om ma va tine minte!
nu va suparati, sperante mai aveti? aduceti maine?
cineva l-a rugat sa le faca pestilor curat asa ca s-a apucat tacticos de treaba: cu o carpa-n mana scotea pestii pe rand, ii stergea de praf si ii punea la loc in bolul de apa. dupa ce treaba a fost gata a plecat la intalnirea cu boss-ul gastii.. acesta punea la cale "planul care nu da gres!" ;)
a trecut cineva azi pe la birou. ne-a aratat fotografii cu nepotii sai si, cand colega mea i-a zis "Ii purtati mereu cu dumneavoastra" el a raspuns: "la varsta mea totul capata alte semnificatii. cand pui piatra peste tine, copii sunt cei care merg mai departe".
peste o saptamana va fi decembrie. ultima luna din 2007. imi amintesc cand aveam 8 ani si imi spusese cineva ca in 2000 va fi sfarsitul lumii. calculasem eu atunci ca pana la aceasta data voi fi avand deja buletin, si daca Doamne Doamne mai intarzia un pic cu Apocalipsa aveam chiar sa fiu boboc de liceu. ceea ce insemna ca as fi bifat relativ multe ca Om. credeam.
in viziunea mea, as fi apucat sa traiesc ceva..totusi.
legatura intre cele trei pasaje e simpla: nu intotdeauna ne pricepem sa facem lucruri, le rezolvam si noi asa cum stim. important este sa ne dam seama de unicitatea lucrurilor care ni se intampla.
daca eu nu as mai exista, lumea ar continua sa ia metroul spre serviciu, sa mearga la film, in cluburi. proiectele ar decurge lejer si, in scurt timp amintirea mea ar fi prezenta doar pentru putini. si daca eu n-as avea macar copii, care sa mearga mai departe... eu as fi doar poze... un jurnal de liceu... un blog.. o carte de vizita ratacita.
mi-am facut si buletin si am si votat. am senzatia ca am plantat si un copac la un moment dat....
sunt o multime de alte chestii pe care inca nu le-am facut. si nu stiu daca am sa am dreptul de a le face vreodata.
cel mai aiurea este cand tu, cine si cum vei fi, depinzi de altii. de deciziile lor, priceperea si inteligenta. pentru ca pentru ei esti inca unul, in timp ce pentru tine esti tu, care vrea sa traiasca, sa iubeasca, sa mearga mai departe... peste generatii...
a trecut cineva azi pe la birou. ne-a aratat fotografii cu nepotii sai si, cand colega mea i-a zis "Ii purtati mereu cu dumneavoastra" el a raspuns: "la varsta mea totul capata alte semnificatii. cand pui piatra peste tine, copii sunt cei care merg mai departe".
peste o saptamana va fi decembrie. ultima luna din 2007. imi amintesc cand aveam 8 ani si imi spusese cineva ca in 2000 va fi sfarsitul lumii. calculasem eu atunci ca pana la aceasta data voi fi avand deja buletin, si daca Doamne Doamne mai intarzia un pic cu Apocalipsa aveam chiar sa fiu boboc de liceu. ceea ce insemna ca as fi bifat relativ multe ca Om. credeam.
in viziunea mea, as fi apucat sa traiesc ceva..totusi.
legatura intre cele trei pasaje e simpla: nu intotdeauna ne pricepem sa facem lucruri, le rezolvam si noi asa cum stim. important este sa ne dam seama de unicitatea lucrurilor care ni se intampla.
daca eu nu as mai exista, lumea ar continua sa ia metroul spre serviciu, sa mearga la film, in cluburi. proiectele ar decurge lejer si, in scurt timp amintirea mea ar fi prezenta doar pentru putini. si daca eu n-as avea macar copii, care sa mearga mai departe... eu as fi doar poze... un jurnal de liceu... un blog.. o carte de vizita ratacita.
mi-am facut si buletin si am si votat. am senzatia ca am plantat si un copac la un moment dat....
sunt o multime de alte chestii pe care inca nu le-am facut. si nu stiu daca am sa am dreptul de a le face vreodata.
cel mai aiurea este cand tu, cine si cum vei fi, depinzi de altii. de deciziile lor, priceperea si inteligenta. pentru ca pentru ei esti inca unul, in timp ce pentru tine esti tu, care vrea sa traiasca, sa iubeasca, sa mearga mai departe... peste generatii...
vineri, noiembrie 16, 2007
ce vrei sa spui de fapt?
marti. orele 14:56. intra pe usa grabit, verifica inca o data programarea si asteapta rasfosind numarul de luna trecuta de la Esquire.
"aceeasi culoare ca si data trecuta?" il intreaba manichiurista. De aici totul este cunoscut. Barfe, chestii, socoteli. cand totul era cat se poate de relaxant, iar gossipul in toi, suna telefonul. Agitat, isi aminteste ca avea o sedinta la birou cu viitorii parteneri de proiect. cu toate acestea raspunde si, luand un aer ingrijorat, cat se poate de "profi", spune: "Da, domnule K, din pacate sunt intr-o alta intalnire si se va mai prelungi. Intelegeti ca...."
Sa ne oprim asupra sintagmei "sunt intr-o intalnire". Este geniala, serioasa, profi, te invaluie in mister, iti da o aura de persoana ocupata, as numi-o ZaSentence.
Dar ce vrem sa spunem de fapt? ...plecand de la exemplul de mai sus am putea continua: "arat ca dracu si n-am chef sa ne vedem", "ma doare burta, sunt pe buda", "sunt cu altul/alta". u got it ;)
oricum in momentul in care persoana care te-a sunat aude acest "sunt intr-o intalnire", cam intelege cat esti tu de busy si de important si ca nu e cazul sa te mai streseze acum, revii tu cu un telefon. Tu poti face orice, poti fi oriunde, insa utilizand misterioasul "sunt intr-o intalnire" te-ai si anume scos. :)
stiu ca de acum va veti gandi de doua ori cand veti primi acest raspuns din partea persoanei cu care incercati sa stabiliti un raport de comunicare. si stiu ca veti folosi expresia pentru ca... la urma urmei poate chiar esti intr-o intalnire!
"aceeasi culoare ca si data trecuta?" il intreaba manichiurista. De aici totul este cunoscut. Barfe, chestii, socoteli. cand totul era cat se poate de relaxant, iar gossipul in toi, suna telefonul. Agitat, isi aminteste ca avea o sedinta la birou cu viitorii parteneri de proiect. cu toate acestea raspunde si, luand un aer ingrijorat, cat se poate de "profi", spune: "Da, domnule K, din pacate sunt intr-o alta intalnire si se va mai prelungi. Intelegeti ca...."
Sa ne oprim asupra sintagmei "sunt intr-o intalnire". Este geniala, serioasa, profi, te invaluie in mister, iti da o aura de persoana ocupata, as numi-o ZaSentence.
Dar ce vrem sa spunem de fapt? ...plecand de la exemplul de mai sus am putea continua: "arat ca dracu si n-am chef sa ne vedem", "ma doare burta, sunt pe buda", "sunt cu altul/alta". u got it ;)
oricum in momentul in care persoana care te-a sunat aude acest "sunt intr-o intalnire", cam intelege cat esti tu de busy si de important si ca nu e cazul sa te mai streseze acum, revii tu cu un telefon. Tu poti face orice, poti fi oriunde, insa utilizand misterioasul "sunt intr-o intalnire" te-ai si anume scos. :)
stiu ca de acum va veti gandi de doua ori cand veti primi acest raspuns din partea persoanei cu care incercati sa stabiliti un raport de comunicare. si stiu ca veti folosi expresia pentru ca... la urma urmei poate chiar esti intr-o intalnire!
totul .... by designer
in ziua de azi.... vineri 16 noiembrie 2007, it's all about designers!
de la deodorante (Rexona) pana la cluburi (Bamboo) totul este designat, sofisticat, coolit, superbit, trenduit, facut sa para cum nu s-a mai vazut pret de secole, milenii, generatii intregi!
fara, risti sa nu fii luat in seama. daca esti labeled from top to underwear, destinul scris in palmele tale fara linii va fi cu totul special. devin ironica, stiu. insa am observat aceasta tendinta si nu ma pot abtine sa nu o analizez pret de un post pe blog.
incepand cu Concept Stores create de designer desavarsiti "pentru a te intoduce intr-o atmosfera speciala", mergand in baruri unde tematica aleasa de designer a fost una "florala, avand ca centru inspirational intreaga opera a lui Tonitza", traversand strazile si accesand "The Place" - unde designerii isi etaleaza the latest fashion proposals, putem rasfoi pentru cateva minute paginile revistelor unde sunt prezentate gadgeturi by designer, interioare de masini by Chris C., batiste de suflat nasul by designer, chiloti by Catalin Botezatul, obiecte de mobilier exclusiviste by designers renumiti sau nu si finalizand cu evenimente concepute de designeri.
ei au devenit pentru societatea in care ne formam un fel de ingrediente fara de care avem senzatia - falsa if u ask me, ca nu ne-am putea diferentia. ei reprezinta "that touch of glamour", inspiratia pentru zilele anoste precum aceasta vineri de toamna tarzie. designerii sunt cautati, promovati, platiti cu fee-uri la fel de sclipitoare, sunt cool cu cat sunt mai anonimi, creativi pana la lacrimi and u name it.
as propune o coada de sapa by designer accesorizata cu un praz crescut pe plantatii stilizate astfel incat munca la camp sa nu mai fie asa anosta. Ionel si Maria au deja o relatie mult prea invechita care necesita un update, au nevoie de provocari, stiu eu... un "tras de shale" la un spa in mijlocul satului made by Gherghina.
fiecare dintre noi ar trebui sa avem un designer personal... let's say vecina de la 4, brand alaturi de care sa adaugam un traditional "since 1984". nu putem umbla asa necizelati, unfashioned, nebranduiti, copiind un amarat de Chopard sau, sa nu devin deja ridicola, Jean Paul Gaultier.
in ziua de azi.... vineri 16 noiembrie 2007, it's all about designers!
de la deodorante (Rexona) pana la cluburi (Bamboo) totul este designat, sofisticat, coolit, superbit, trenduit, facut sa para cum nu s-a mai vazut pret de secole, milenii, generatii intregi!
fara, risti sa nu fii luat in seama. daca esti labeled from top to underwear, destinul scris in palmele tale fara linii va fi cu totul special. devin ironica, stiu. insa am observat aceasta tendinta si nu ma pot abtine sa nu o analizez pret de un post pe blog.
incepand cu Concept Stores create de designer desavarsiti "pentru a te intoduce intr-o atmosfera speciala", mergand in baruri unde tematica aleasa de designer a fost una "florala, avand ca centru inspirational intreaga opera a lui Tonitza", traversand strazile si accesand "The Place" - unde designerii isi etaleaza the latest fashion proposals, putem rasfoi pentru cateva minute paginile revistelor unde sunt prezentate gadgeturi by designer, interioare de masini by Chris C., batiste de suflat nasul by designer, chiloti by Catalin Botezatul, obiecte de mobilier exclusiviste by designers renumiti sau nu si finalizand cu evenimente concepute de designeri.
ei au devenit pentru societatea in care ne formam un fel de ingrediente fara de care avem senzatia - falsa if u ask me, ca nu ne-am putea diferentia. ei reprezinta "that touch of glamour", inspiratia pentru zilele anoste precum aceasta vineri de toamna tarzie. designerii sunt cautati, promovati, platiti cu fee-uri la fel de sclipitoare, sunt cool cu cat sunt mai anonimi, creativi pana la lacrimi and u name it.
as propune o coada de sapa by designer accesorizata cu un praz crescut pe plantatii stilizate astfel incat munca la camp sa nu mai fie asa anosta. Ionel si Maria au deja o relatie mult prea invechita care necesita un update, au nevoie de provocari, stiu eu... un "tras de shale" la un spa in mijlocul satului made by Gherghina.
fiecare dintre noi ar trebui sa avem un designer personal... let's say vecina de la 4, brand alaturi de care sa adaugam un traditional "since 1984". nu putem umbla asa necizelati, unfashioned, nebranduiti, copiind un amarat de Chopard sau, sa nu devin deja ridicola, Jean Paul Gaultier.
vineri, noiembrie 09, 2007
M from ...perhaps
m-am tot gandit lately: cat de mult conteaza o a doua sansa?
nu conteaza domeniu, pretextul sau contextul. conteaza ce se intampla...
if you get/give a second chance:
in cazul acesta primesti raspunsul la intrebarea "what if..?" si poti dormi linistit noaptea fara sa te trezesti in balti de transpiratie cu cosmaruri roindu-ti pricepatoarea. afli ce s-ar fi intamplat daca, cum ar fi decurs povestea, una alta. de exemplu, daca nu ne-am fi dat a second chance (over and over again - well this is a special story), eu si my betterhalf nu am fi fost asa close. ceea ce, if u ask me, e mai mult decat mi-as putea dori.
giving a second chance to a friend, a job, a conversation, o pereche de pantofi, a family member... reprezinta o cale sigura sa descoperi suprize placute/neplacute. nu conteaza, ideea este sa descoperi. sa stii. ceea ce este mai important decat sa fii un super ignorant/habarnist :)
seria de intamplari care m-a facut sa-mi pun aceasta intrebare a culminat cu o experienta recenta. am cunoscut acum doi ani un personaj pe care l-am tratat cu indiferenta, dar care a revenit in tara si ne-am revazut. ce sa zic, am descoperit o personalitate interesanta. nu va imaginati ceva supercalifragilistic, insa numai bun de explorat. ca intelect ;)
one the other hand,
if u don't get/give another chance....
well, in cazul acesta ....din capul locului nu primesti nici un raspuns. adik nu exista o continuare a relatiei dintre voi. nu te mai intereseaza ce ar fi putut fi, ce simte celalalt, ce simti tu si mai ales cum o sa fie vremea.
mai mult de cat atat, giving no ZaSecondChance spui pas unei serii de dureri de cap, complicatii, situatii fara de final (acesta in sine reprezentand finalul) si momente de "trista durere " cum ar zice un copil destept ;;). nu mai exista "voi", nu mai exista secrete impartasite, glume in comun, planuri si diferite sentimente. smecheria este ca nu vei sti niciodata daca a fost mai bine sau a fost mai rau.
concluzia mea este ... ca acel perhaps din titlu se transforma in certitudine. sunt sigura ca este mai bine sa dai o a doua sansa. problema ramane cui? de ce? de ce lui si nu ei? acum sau ieri? sa te implici tu sau celalalt? etc etc etc
nu conteaza domeniu, pretextul sau contextul. conteaza ce se intampla...
if you get/give a second chance:
in cazul acesta primesti raspunsul la intrebarea "what if..?" si poti dormi linistit noaptea fara sa te trezesti in balti de transpiratie cu cosmaruri roindu-ti pricepatoarea. afli ce s-ar fi intamplat daca, cum ar fi decurs povestea, una alta. de exemplu, daca nu ne-am fi dat a second chance (over and over again - well this is a special story), eu si my betterhalf nu am fi fost asa close. ceea ce, if u ask me, e mai mult decat mi-as putea dori.
giving a second chance to a friend, a job, a conversation, o pereche de pantofi, a family member... reprezinta o cale sigura sa descoperi suprize placute/neplacute. nu conteaza, ideea este sa descoperi. sa stii. ceea ce este mai important decat sa fii un super ignorant/habarnist :)
seria de intamplari care m-a facut sa-mi pun aceasta intrebare a culminat cu o experienta recenta. am cunoscut acum doi ani un personaj pe care l-am tratat cu indiferenta, dar care a revenit in tara si ne-am revazut. ce sa zic, am descoperit o personalitate interesanta. nu va imaginati ceva supercalifragilistic, insa numai bun de explorat. ca intelect ;)
one the other hand,
if u don't get/give another chance....
well, in cazul acesta ....din capul locului nu primesti nici un raspuns. adik nu exista o continuare a relatiei dintre voi. nu te mai intereseaza ce ar fi putut fi, ce simte celalalt, ce simti tu si mai ales cum o sa fie vremea.
mai mult de cat atat, giving no ZaSecondChance spui pas unei serii de dureri de cap, complicatii, situatii fara de final (acesta in sine reprezentand finalul) si momente de "trista durere " cum ar zice un copil destept ;;). nu mai exista "voi", nu mai exista secrete impartasite, glume in comun, planuri si diferite sentimente. smecheria este ca nu vei sti niciodata daca a fost mai bine sau a fost mai rau.
concluzia mea este ... ca acel perhaps din titlu se transforma in certitudine. sunt sigura ca este mai bine sa dai o a doua sansa. problema ramane cui? de ce? de ce lui si nu ei? acum sau ieri? sa te implici tu sau celalalt? etc etc etc
de la 21 la 80 nu e mare diferenta ;))
nu-mi plac batranii. am o problema. blame me, dar e o treaba acolo care ma face sa am o reactie adversa. nu neaparat in directia lor - ca oameni, ci ideea in sine ma deranjeaza. nu-mi place cand ii vad singuri pe la gurile de metrou (instant mi-i imaginez in tineretile aglomerate cand aveau ce face, aveau un scop, contau) sau in tramvaie mancand nimik altceva decat paine. molfaind bucata cu bucata hrana, in gingiile unde o data sedeau, nu neaparat drepti, dintii.
cu toate acestea, exista evident exceptii. sa va povestesc:
am fost zilele trecute la o discutie medicala pe teme personale. cineva mi-a recomandat acest profesor universitar care nu mai profeseaza de ceva vreme, insa putea fara doar si poate sa ma lamureasca in varii privinte. initial am discutat telefonic si aveam senzatia ca omul este mai mult beat decat in viata.
dar m-am inselat. iata-ma pe strada uruaguai sunand la usa, la parter. cainii au inceput sa latre - semn ca batraneste venise insotita de glorioasa singuratate si, nah! omul trebuia sa o combata cumva. am asteptat relaxata analizand vizorul pana cand mi-a fost deschisa usa.
m-a condus in camera. impropriu spus dormitor. era ceva cu camera aceasta veche, mobilier "vintage" s-ar numi acum, peretii cojiti, fotografii alb-negru inramate si puse la intamplare pe pereti. 8 la numar. un pic-up nefolosit, macat colorat pe pat si miros de batranete. cel mai mult mi-au placut picioarele patului de mijloc si ale fotoliului (deh, erau set :)) acestea reprezentau brutal labele unui leu as zice.
bun. enough cu descrierea. am inceput sa discutam:
"cati ani ai domnisoara!"
21
"eh, eu am 80."
ah, deci suntemi apropiati de varsta, zic si zambesc tamp.
Ne-am imprietenit. mi-a explicat care este treaba cu sistemul endocrinologic, am vorbit despre bucurestiul de alta data si multe multe alte subiecte.
Aveam senzatia ca razboiul, anii trecuti si pielea ridata care-l imbraca nu puteau reprezenta un obstacol. Puteam comunica foarte ok desi 59 de ani el traise inaintea mea. totul mergea foarte bine cu nostalgia lui cartarescu pe care o rasfoiesc lately. vechiul si contemporanul gasisera punct de intalnire: boala.
sunt oameni pentru care varsta este punct de referinta. pentru altii insa nu conteaza. personalitatea lor te face sa depasesti anumite bariere.
ma bucur cand pe lista mea de prieteni pot adauga "dr Florian, 80 de ani".
cu toate acestea, exista evident exceptii. sa va povestesc:
am fost zilele trecute la o discutie medicala pe teme personale. cineva mi-a recomandat acest profesor universitar care nu mai profeseaza de ceva vreme, insa putea fara doar si poate sa ma lamureasca in varii privinte. initial am discutat telefonic si aveam senzatia ca omul este mai mult beat decat in viata.
dar m-am inselat. iata-ma pe strada uruaguai sunand la usa, la parter. cainii au inceput sa latre - semn ca batraneste venise insotita de glorioasa singuratate si, nah! omul trebuia sa o combata cumva. am asteptat relaxata analizand vizorul pana cand mi-a fost deschisa usa.
m-a condus in camera. impropriu spus dormitor. era ceva cu camera aceasta veche, mobilier "vintage" s-ar numi acum, peretii cojiti, fotografii alb-negru inramate si puse la intamplare pe pereti. 8 la numar. un pic-up nefolosit, macat colorat pe pat si miros de batranete. cel mai mult mi-au placut picioarele patului de mijloc si ale fotoliului (deh, erau set :)) acestea reprezentau brutal labele unui leu as zice.
bun. enough cu descrierea. am inceput sa discutam:
"cati ani ai domnisoara!"
21
"eh, eu am 80."
ah, deci suntemi apropiati de varsta, zic si zambesc tamp.
Ne-am imprietenit. mi-a explicat care este treaba cu sistemul endocrinologic, am vorbit despre bucurestiul de alta data si multe multe alte subiecte.
Aveam senzatia ca razboiul, anii trecuti si pielea ridata care-l imbraca nu puteau reprezenta un obstacol. Puteam comunica foarte ok desi 59 de ani el traise inaintea mea. totul mergea foarte bine cu nostalgia lui cartarescu pe care o rasfoiesc lately. vechiul si contemporanul gasisera punct de intalnire: boala.
sunt oameni pentru care varsta este punct de referinta. pentru altii insa nu conteaza. personalitatea lor te face sa depasesti anumite bariere.
ma bucur cand pe lista mea de prieteni pot adauga "dr Florian, 80 de ani".
marți, noiembrie 06, 2007
stateau cuminti. aparent. in camera era dezordine si mirosea a lalele si a fum de tigara. langa pat, aproape de mana ei era o sticla de suc. pe masa o eticheta rupta, un pix ramas fara pasta, o hartie pe care lenevea notat un numar de telefon, un cotor de para care incepuse sa prinda o crusta verzuie semn ca cineva trebuia sa o arunce, o tastatura si un mouse.
era un film pe care el tinut sa il vada cu ea. avea el un motiv. si pentru aceasta inima ii batea nerabdatoare. emotiile il copleseau atat de tare incat simtea cum siruri de sudoare il gadilau. noroc ca tricoul era negru si ea nu avea cum sa isi dea seama. eh na! pe dracu... ea stia, dar facea pe nestiutoarea.
a apropiat singurul fotoliu din camera si l-a asezat astfel incat ea sa stea cat mai comod. si a inceput. de aici totul a fost imposibil de prevazut. caci planurile pe care el le-a gandit in fiecare seara ascultand o muzica pe care ea i-o recomanda si cu care a sfarsit prin a se obisnui, nu au avut nimik in comun cu ce a urmat.
pentru ea, filmul a insemnat mai mult. caci habar nu avea ca la sfarsit se va intoarce catre el si il va saruta nu cu dragoste, nu su iubire, nici macar cu dorinta, ci din tentatie.
a declansat un puzzle de sentimente pe care nici unul nu s-a priceput sa il puna cap coada... sa ii dea o forma, sa faca o imagine clara pentru toata lumea, dar mai ales pentru ei.
mi-a scris mult dupa incidentul asta. imi mai scrie si acum. si de fiecare data incheie cu
'cause if your love is all i have in this life that wotuld be enough untill the end of time
era un film pe care el tinut sa il vada cu ea. avea el un motiv. si pentru aceasta inima ii batea nerabdatoare. emotiile il copleseau atat de tare incat simtea cum siruri de sudoare il gadilau. noroc ca tricoul era negru si ea nu avea cum sa isi dea seama. eh na! pe dracu... ea stia, dar facea pe nestiutoarea.
a apropiat singurul fotoliu din camera si l-a asezat astfel incat ea sa stea cat mai comod. si a inceput. de aici totul a fost imposibil de prevazut. caci planurile pe care el le-a gandit in fiecare seara ascultand o muzica pe care ea i-o recomanda si cu care a sfarsit prin a se obisnui, nu au avut nimik in comun cu ce a urmat.
pentru ea, filmul a insemnat mai mult. caci habar nu avea ca la sfarsit se va intoarce catre el si il va saruta nu cu dragoste, nu su iubire, nici macar cu dorinta, ci din tentatie.
a declansat un puzzle de sentimente pe care nici unul nu s-a priceput sa il puna cap coada... sa ii dea o forma, sa faca o imagine clara pentru toata lumea, dar mai ales pentru ei.
mi-a scris mult dupa incidentul asta. imi mai scrie si acum. si de fiecare data incheie cu
'cause if your love is all i have in this life that wotuld be enough untill the end of time
ne intelegem, pacat ca nu putem fi impreuna
unele dintre cele mai simpatice - si triste totodata - momente sunt, if u ask me, acele momente pe care le voi povesti mai in detaliu si pe care sunt sigura ca le-am trait cu tontii. sa va explic!
rememorati o relatie care nu a mers. din varii motive: el nu sta suficient de mult timp cu tine, ea are stari si stari - cu care nu esti in ton - el nu te ajuta sa "cresti", ea te inseala, e prea rece sau pur si simplu cand vorbeste i se aduna saliva in jurul gurii.
so relatia nu merge. n-a mers. in mod logic si normal incheiati socotelile, trageti obloanele ambasadelor, iesiti din lista de mess, schimbati Yala si alte masuri delicate, dar de urgenta.
cu toate acestea parca n-ati vrea sa se si anume termine chiar asa. fix in pom. ca aia salbaticii. totusi, daca stam bine sa cantarim aia parca nu e asa nasoala - o calitate doua o avea si ea. sa nu o lepadam zic. :))
asa ca mai azi, mai ieri decidem ca am vrea sa mentinem o relatie gen "amicitio-ocazionalo-n-am-ce-face-azi". si uite asa se incheaga ceva ce sub pretext de "relatie" nu prea reuseati sa ii dati context. treaba cu "iubito" si "dragule" si "pisoias aschilambic ce esti" si "creieras de vrabiutza ce ai" nu prea va iesea. dar acum e super ok. yes ma man, u can have it.
but, there comes a moment (in everybody's life) when, ce sa vezi, aveti a deep conversation. si el a stiut exact cand sa te pupe pe obraz si sa faca mutrita aceea dragalasa, iar ea, ea a fost cu adevarat feminina si ochii ei (so lame, so true) aveau in final ceva de spus. ideea e ca va intelegeti. e relaxat. minunat.
si pentru o fractiune de secunda - atat de fractiune ca parca nu mai e secunda, iti spui: "iote ce bine ne sta! imi place de noi asa."
exact!la asta ma refer.
acesta este momentul acela simpatic in care sunteti perfecti. si va este asa de drag unul de altul si nici unul nu tre' sa mai traga de conversatie pentru ca decurge de la sine. dar STOP
pentru ca imediat dupa iti dai seama ca nu are cum, ca sunt prea multe cele care nu va pot uni. si din nou revine sentimentul inutilitatii. a intalnirii voastre. a tot.
stiti amandoi ca nu se poate. ca nu va merge. ca e minciuna.
si e trist. stiu.
rememorati o relatie care nu a mers. din varii motive: el nu sta suficient de mult timp cu tine, ea are stari si stari - cu care nu esti in ton - el nu te ajuta sa "cresti", ea te inseala, e prea rece sau pur si simplu cand vorbeste i se aduna saliva in jurul gurii.
so relatia nu merge. n-a mers. in mod logic si normal incheiati socotelile, trageti obloanele ambasadelor, iesiti din lista de mess, schimbati Yala si alte masuri delicate, dar de urgenta.
cu toate acestea parca n-ati vrea sa se si anume termine chiar asa. fix in pom. ca aia salbaticii. totusi, daca stam bine sa cantarim aia parca nu e asa nasoala - o calitate doua o avea si ea. sa nu o lepadam zic. :))
asa ca mai azi, mai ieri decidem ca am vrea sa mentinem o relatie gen "amicitio-ocazionalo-n-am-ce-face-azi". si uite asa se incheaga ceva ce sub pretext de "relatie" nu prea reuseati sa ii dati context. treaba cu "iubito" si "dragule" si "pisoias aschilambic ce esti" si "creieras de vrabiutza ce ai" nu prea va iesea. dar acum e super ok. yes ma man, u can have it.
but, there comes a moment (in everybody's life) when, ce sa vezi, aveti a deep conversation. si el a stiut exact cand sa te pupe pe obraz si sa faca mutrita aceea dragalasa, iar ea, ea a fost cu adevarat feminina si ochii ei (so lame, so true) aveau in final ceva de spus. ideea e ca va intelegeti. e relaxat. minunat.
si pentru o fractiune de secunda - atat de fractiune ca parca nu mai e secunda, iti spui: "iote ce bine ne sta! imi place de noi asa."
exact!la asta ma refer.
acesta este momentul acela simpatic in care sunteti perfecti. si va este asa de drag unul de altul si nici unul nu tre' sa mai traga de conversatie pentru ca decurge de la sine. dar STOP
pentru ca imediat dupa iti dai seama ca nu are cum, ca sunt prea multe cele care nu va pot uni. si din nou revine sentimentul inutilitatii. a intalnirii voastre. a tot.
stiti amandoi ca nu se poate. ca nu va merge. ca e minciuna.
si e trist. stiu.
vineri, noiembrie 02, 2007
if tomorrow never comes....
isi incetinea ritmul pasilor pe asfaltul desenat cu grija de primaria capitalei - cek pista de biciclisti. asculta muzica si se gandea in 48563 de directii de-odata. "trebuie sa vorbesc cu mami...da, cred ca ies diseara la film... o fi vazut mesajul?.....interesanta combinatia tipei asteia....ma streseaza parul, imi intra in ochi... oare l-a citit si nu vrea sa imi raspunda? doamne iar am intarziat! ah, nu... sigur l-a citi si evident ca nu o sa se sinchiseasca sa spuna macar "nu multumesc!". la urma urmei de ce ar face asta? nici macar nu mai este de bon-ton sa raspunzi la mesaje. ti se duce din coolime. orice om pare mai interesant si intra in raza VVIP cu 47552229 mailuri in inbox si 5 in sent.
e rezonabil zic. plus de asta, nu e timp! cate sa faci?! doar n-o sa stai sa raspunzi tuturor idiotilor care se trezesc sa trimita invitatii. eh, ce-ar mai fi!
... sau poate o sa-mi raspunda si o sa-mi spuna ca nu este indicat. ca ar fi culmea. ca, ce dracu? m-am tampit?. la urma urmei nu ii ia decat 1 minut sa tasteze un NU si sa dea sent. e mai sigur asa. sa raspunzi fiecaruia, scurt si formal decat sa te reintalnesti si sa ti se arate obrazul ca nu ai dat macar un reply cat de scurt."
ok, intreaga poveste incepe sa ma sacaie. si i-am zis: fata draga, ai probleme.
cum se poate sa mergi pe strada si in loc sa pui ordine in ganduri importante - cum ar fi modalitatea de a ajuta Societatea Ornitologica Romana sa salveze Delta Dunarii sau, stiu si eu, deficienta de atentie a iubitului - ce faci? ce faci te intreb? asculti muzica la mp3 player si analizezi o chestie total neindicata. si ce daca ti se pare ca nu e chiar asa? si ce daca stai si te holbezi la oameni pe strada, si ce daca te roade una alta? e neinteresant iti zic. neinteresant.
"....as putea chiar sa ii mai trimit un mesaj. poate nu l-a citit. da, clar asta este. poate are casuta plina si omul nici macar nu stie de existenta mesajului. intotdeauna este mai bine sa te asiguri de doua ori ca totul este ok, ca a ajuns la destinatie. e complet ridicol sa crezi ca tehnologia este mai competenta decat un porumbel mesager....
.....si daca ii mai trimit unul si el stie deja despre ce este vorba? o sa creada ca sunt nerabdatoare. si nu. clar nu sunt. adika a fost un mesaj trimis asa... intr-o doara. nu reprezinta o prioritate in viata mea. am chestii importante la care sa ma gandesc. intalniri. proiecte. prieteni. nu as vrea sa creada ca sunt insistenta. poate are programul incarcat si ii este aiurea sa spuna :'bai, serios, chiar am agenda plina" poate isi imagineaza ca o sa cred ca este un infatuat. poate asteapta sa rezolve lucrurile sa imi poata raspunde la mesaj...da, cu siguranta l-a primit si... nu are rost sa ma stresez... nu a trecut prea mult timp de atunci. plus ca nu toata lumea are blackberry sau conexiune la internet. O sa vada mesajul. o sa raspunda si totul va fi ok..
sau poate ca nu va fi asa ok. poate o sa iasa o adevarata tevatura. cu frustrari si tot tacamul. oamenii se schimba. chiar si de la o zi la alta. nu poti fi sigur de reactiile cuiva....
am o singura dilema: ce-i ziceam in mesaj? "
isi incetinea ritmul pasilor pe asfaltul desenat cu grija de primaria capitalei - cek pista de biciclisti. asculta muzica si se gandea in 48563 de directii de-odata. "trebuie sa vorbesc cu mami...da, cred ca ies diseara la film... o fi vazut mesajul?.....interesanta combinatia tipei asteia....ma streseaza parul, imi intra in ochi... oare l-a citit si nu vrea sa imi raspunda? doamne iar am intarziat! ah, nu... sigur l-a citi si evident ca nu o sa se sinchiseasca sa spuna macar "nu multumesc!". la urma urmei de ce ar face asta? nici macar nu mai este de bon-ton sa raspunzi la mesaje. ti se duce din coolime. orice om pare mai interesant si intra in raza VVIP cu 47552229 mailuri in inbox si 5 in sent.
e rezonabil zic. plus de asta, nu e timp! cate sa faci?! doar n-o sa stai sa raspunzi tuturor idiotilor care se trezesc sa trimita invitatii. eh, ce-ar mai fi!
... sau poate o sa-mi raspunda si o sa-mi spuna ca nu este indicat. ca ar fi culmea. ca, ce dracu? m-am tampit?. la urma urmei nu ii ia decat 1 minut sa tasteze un NU si sa dea sent. e mai sigur asa. sa raspunzi fiecaruia, scurt si formal decat sa te reintalnesti si sa ti se arate obrazul ca nu ai dat macar un reply cat de scurt."
ok, intreaga poveste incepe sa ma sacaie. si i-am zis: fata draga, ai probleme.
cum se poate sa mergi pe strada si in loc sa pui ordine in ganduri importante - cum ar fi modalitatea de a ajuta Societatea Ornitologica Romana sa salveze Delta Dunarii sau, stiu si eu, deficienta de atentie a iubitului - ce faci? ce faci te intreb? asculti muzica la mp3 player si analizezi o chestie total neindicata. si ce daca ti se pare ca nu e chiar asa? si ce daca stai si te holbezi la oameni pe strada, si ce daca te roade una alta? e neinteresant iti zic. neinteresant.
"....as putea chiar sa ii mai trimit un mesaj. poate nu l-a citit. da, clar asta este. poate are casuta plina si omul nici macar nu stie de existenta mesajului. intotdeauna este mai bine sa te asiguri de doua ori ca totul este ok, ca a ajuns la destinatie. e complet ridicol sa crezi ca tehnologia este mai competenta decat un porumbel mesager....
.....si daca ii mai trimit unul si el stie deja despre ce este vorba? o sa creada ca sunt nerabdatoare. si nu. clar nu sunt. adika a fost un mesaj trimis asa... intr-o doara. nu reprezinta o prioritate in viata mea. am chestii importante la care sa ma gandesc. intalniri. proiecte. prieteni. nu as vrea sa creada ca sunt insistenta. poate are programul incarcat si ii este aiurea sa spuna :'bai, serios, chiar am agenda plina" poate isi imagineaza ca o sa cred ca este un infatuat. poate asteapta sa rezolve lucrurile sa imi poata raspunde la mesaj...da, cu siguranta l-a primit si... nu are rost sa ma stresez... nu a trecut prea mult timp de atunci. plus ca nu toata lumea are blackberry sau conexiune la internet. O sa vada mesajul. o sa raspunda si totul va fi ok..
sau poate ca nu va fi asa ok. poate o sa iasa o adevarata tevatura. cu frustrari si tot tacamul. oamenii se schimba. chiar si de la o zi la alta. nu poti fi sigur de reactiile cuiva....
am o singura dilema: ce-i ziceam in mesaj? "
miercuri, octombrie 31, 2007
blog me if u wanna, but.... no chance to get more
draga toti (cum ar spune secretara a IAA =))),
pe principiul 'de ce sa nu ne complicam cand se poate mai simplu' decid sa va raspund unor chestiuni in masura sa plictiseasca pe altii.
decor=casa pe care o parazitez, in care ar trebui sa facem curat caci, in curand, o sa inceapa sa arate ca o camera de camin, laptop asezat asimetric pe un scaun cu rezematoare in fatza caruia shad bland in halat pufos verde cu gluga sprijinita pe freza cu look matinal. na ca am scris o fraza pe care nici pricepatoarea mea n-o intelege. carevasazica shilea, stau si ascult stacks & stacks si ma minunez de ce zice nenea badea. intre timp, mai o salata de icre, mai o pastila.
zac. intr-o frumoasa nesimtire pentru ca traiesc. si, pentru ca unii e mai grei de cap, din moment ce faci treaba asta cu traitul e imposibil sa nu fii ingradit. pentru ca, first of all, locuiesti intr-un corp. uman. nu altul. al tau. care cand vei fi mai mare, nu mi-e foarte clar ce inseamna asta, va fi nasol si zbarcit si iti vei dori sa ai puterea de a fi schizofrenic pentru a relua din tine - bucati dragi.
in astfel de situatii unii, ca je asa, se revolta. mai mereu ce e drept si nu prea ii pricepe lumea.
nu prea ma intereseaza daca si voi treceti sau ati trecut prin asta. din simplul fapt ca nu-mi spuneti nimik nou. chestia cu etapele, cu priceputul, cu gastile, cu dorintele si ce naiba o mai fi pe lista, o facem cu totii ca e parte din a trai. e logic faptul ca daca esti in viata sa ai descoperiri pe care doar tu crezi ca le-ai aflat, dezamagiri pe care le consideri cele mai, frustrari acumulate etc. e un proces numit maturizare si , repet, cu totii il avem. e realitatea. sau suma realitatilor, whatever.
pentru cei care vor sa stie, da, stiu care e treaba cu ganditul in doi si da, am fost mama. ambele situatii m-au invatat lucruri pe care le tin pentru mine. pentru copiii mei si pentru cine mi-e drag. ma scoate din sarite cand vin necunoscuti trecuti prin viata si-si dau cu parerea.
sunteti prosti. pentru ca nu s-a terminat. nici macar pentru voi. va intreb eu daca ati leganat vreodata un copil caruia ii dadeau dintisorii la 5 dimineata? sau daca v-ati felicitat deja baiatul ca a cunoscut si el ce e aia o femeie? no mater the age, cu totii avem de invatat. si cand intri la andropauza descoperii lucruri pe care nu stiai ca le ai. pentru ca erai prea obisnuit cu ele.
chiar si cand ai intre 90 si moarte vrei sa mai scrii, pentru ca asta stii sa faci, din dorinta ca, dupa ce vei muri, sa fii mereu readus la viata de catre cititor.
banuiesc ca e boring sa ii dau cu treburi si chestii pe aici. insa, ca sa se priceapa, pe scurt: sunt om.
trist sau vesel, cititor in alunitze, credincios, impostor si mai ales tanar. si asta ma bucura cel mai mult. ca stiu asta si o inspir in toate aromele.
intre timp s-a facut 10:22.
cu drag again,
zathing
draga toti (cum ar spune secretara a IAA =))),
pe principiul 'de ce sa nu ne complicam cand se poate mai simplu' decid sa va raspund unor chestiuni in masura sa plictiseasca pe altii.
decor=casa pe care o parazitez, in care ar trebui sa facem curat caci, in curand, o sa inceapa sa arate ca o camera de camin, laptop asezat asimetric pe un scaun cu rezematoare in fatza caruia shad bland in halat pufos verde cu gluga sprijinita pe freza cu look matinal. na ca am scris o fraza pe care nici pricepatoarea mea n-o intelege. carevasazica shilea, stau si ascult stacks & stacks si ma minunez de ce zice nenea badea. intre timp, mai o salata de icre, mai o pastila.
zac. intr-o frumoasa nesimtire pentru ca traiesc. si, pentru ca unii e mai grei de cap, din moment ce faci treaba asta cu traitul e imposibil sa nu fii ingradit. pentru ca, first of all, locuiesti intr-un corp. uman. nu altul. al tau. care cand vei fi mai mare, nu mi-e foarte clar ce inseamna asta, va fi nasol si zbarcit si iti vei dori sa ai puterea de a fi schizofrenic pentru a relua din tine - bucati dragi.
in astfel de situatii unii, ca je asa, se revolta. mai mereu ce e drept si nu prea ii pricepe lumea.
nu prea ma intereseaza daca si voi treceti sau ati trecut prin asta. din simplul fapt ca nu-mi spuneti nimik nou. chestia cu etapele, cu priceputul, cu gastile, cu dorintele si ce naiba o mai fi pe lista, o facem cu totii ca e parte din a trai. e logic faptul ca daca esti in viata sa ai descoperiri pe care doar tu crezi ca le-ai aflat, dezamagiri pe care le consideri cele mai, frustrari acumulate etc. e un proces numit maturizare si , repet, cu totii il avem. e realitatea. sau suma realitatilor, whatever.
pentru cei care vor sa stie, da, stiu care e treaba cu ganditul in doi si da, am fost mama. ambele situatii m-au invatat lucruri pe care le tin pentru mine. pentru copiii mei si pentru cine mi-e drag. ma scoate din sarite cand vin necunoscuti trecuti prin viata si-si dau cu parerea.
sunteti prosti. pentru ca nu s-a terminat. nici macar pentru voi. va intreb eu daca ati leganat vreodata un copil caruia ii dadeau dintisorii la 5 dimineata? sau daca v-ati felicitat deja baiatul ca a cunoscut si el ce e aia o femeie? no mater the age, cu totii avem de invatat. si cand intri la andropauza descoperii lucruri pe care nu stiai ca le ai. pentru ca erai prea obisnuit cu ele.
chiar si cand ai intre 90 si moarte vrei sa mai scrii, pentru ca asta stii sa faci, din dorinta ca, dupa ce vei muri, sa fii mereu readus la viata de catre cititor.
banuiesc ca e boring sa ii dau cu treburi si chestii pe aici. insa, ca sa se priceapa, pe scurt: sunt om.
trist sau vesel, cititor in alunitze, credincios, impostor si mai ales tanar. si asta ma bucura cel mai mult. ca stiu asta si o inspir in toate aromele.
intre timp s-a facut 10:22.
cu drag again,
zathing
luni, octombrie 29, 2007
m-am decis. nu mai vreau.
m-am saturat sa-mi sune telefoanele. nu le mai suport. asa ca le las pe silent. si le pun undeva sa nu le vad cum lumineaza intermitent semn ca IAR suna cineva.
in weekend am fost acasa. si doream sa stau cu ai mei. la o barfa, una alta. numai ca sunau frate ca la gara. asa ca m-am decis. nu mai raspund la telefon. ce bine era inainte cand nu existau telefoane mobile. nu eram stresati, nu saream din pat cand incepea fixu sa vibreze pentru ca, ce sa vezi, fixu' nu vibra!!!!
acum ma gandesca ca iar suna telefonul si iar tre sa raspunde ca deh... suntem legati unii de altii ca pruncul de mama. si logicamente nu e frumos sa nu raspunzi.
ba da. este foarte frumos si foarte sanatos in special. nu suntem obligati sa raspundem tuturor si nu cred ca moare nimeni daca nu ma gaseste in fix acel moment.
am o planta frumoasa pe care o privesc zilnic si imi reaminteste ca eu sunt libera, nu am picioarele prinse, nici mainile strans legate, cu atat mai mult dorintele mele.
discutam cu cineva - contrar aparentelor, drag mie - si spunea ca ii place chestia asta a mea cu "nu am chef". ca cek ma respect. nu e neaparat asa, dar e ft sanatos. nici dracu nu vine sa iti spuna bai, fa timp pt tine. asa ca acest "nu am chef" cu variatiuni pe aceeasi tema gen "nu vreau", "let me be" s.a.m.d. te ajuta in tumultul vietii "24 cu 7".
imi amintesc d eun amic din liceu de care am fost indragostita ceva vreme. el s ecerta cu iubita lui pt ca obisnuia sa se inchida in casa si sa nu rasp la telefon. nimanui. imi placea la nebunie chestia asta. si apoi spunea senin: am avut chef sa stau degeaba cu picioarele pe pereti.
GENIAL!
suntem liberi si exact asa tre sa ne simtim. enjoy!
m-am saturat sa-mi sune telefoanele. nu le mai suport. asa ca le las pe silent. si le pun undeva sa nu le vad cum lumineaza intermitent semn ca IAR suna cineva.
in weekend am fost acasa. si doream sa stau cu ai mei. la o barfa, una alta. numai ca sunau frate ca la gara. asa ca m-am decis. nu mai raspund la telefon. ce bine era inainte cand nu existau telefoane mobile. nu eram stresati, nu saream din pat cand incepea fixu sa vibreze pentru ca, ce sa vezi, fixu' nu vibra!!!!
acum ma gandesca ca iar suna telefonul si iar tre sa raspunde ca deh... suntem legati unii de altii ca pruncul de mama. si logicamente nu e frumos sa nu raspunzi.
ba da. este foarte frumos si foarte sanatos in special. nu suntem obligati sa raspundem tuturor si nu cred ca moare nimeni daca nu ma gaseste in fix acel moment.
am o planta frumoasa pe care o privesc zilnic si imi reaminteste ca eu sunt libera, nu am picioarele prinse, nici mainile strans legate, cu atat mai mult dorintele mele.
discutam cu cineva - contrar aparentelor, drag mie - si spunea ca ii place chestia asta a mea cu "nu am chef". ca cek ma respect. nu e neaparat asa, dar e ft sanatos. nici dracu nu vine sa iti spuna bai, fa timp pt tine. asa ca acest "nu am chef" cu variatiuni pe aceeasi tema gen "nu vreau", "let me be" s.a.m.d. te ajuta in tumultul vietii "24 cu 7".
imi amintesc d eun amic din liceu de care am fost indragostita ceva vreme. el s ecerta cu iubita lui pt ca obisnuia sa se inchida in casa si sa nu rasp la telefon. nimanui. imi placea la nebunie chestia asta. si apoi spunea senin: am avut chef sa stau degeaba cu picioarele pe pereti.
GENIAL!
suntem liberi si exact asa tre sa ne simtim. enjoy!
vineri, octombrie 26, 2007
iti place ce faci?
iti place ce faci?
Am intrebat aseara pe cineva daca ii place ce face. Nu, nu, nu - nu va ganditi ca este dansator din buric. E just un amarat de organizator de evenimente.
Ideea este ca, privind reactia sa inainte sa raspunda - adik in momentul in care gandea raspunsul - mi-am pus aceasta intrebare: hei, acest tip imi va raspunde luand in calcul timpul recent, ultimele zile in care lucrase la evenimentul la care ne intalnisem sau ce face el, asa... in general? :-?
Extrapoland, la un job interview par example, nu poti arhiva in cateva propozitii, ca Vandam :), tot ce ai trait o viata intreaga. Si e aiurea pentru ca intervievatorul poate afla informatii mult mai relevante daca u ai putea discuta deschis despre nush ce intamplare din copilarie decat daca u ii raspunzi sec si, poate cum ai vrea tu sa te vinzi si nu cum esti in realitate.
Astfel, raspunsul gagiului astuia a fost urmatorul: da si nu. (Na hal de raspuns!)
Am intrebat: cum asa? .... Pai mi-ar placea sa fiu rentier. Aha... deci nu iti place ce faci acum?
Ba da, imi place. Again, Na hal de raspuns. :)
Daca m-ai intreba pe mine if imi place ceea ce fac as spune clar: da domne!, al dracului de tare.
Imi place sa ma trezesc dimineatza si sa ma enervez ca e obscen de devreme si tre sa ies din plapuma calda sub care parazitez. Imi place sa merg la metrou si sa ma incalzesc alaturi de alti 367 de oameni privin cu interes urechea plina de ceara a tanarului de langa mine. Atat de "de langa mine" incat as putea sa-i citesc in porii de pe fata :)
Imi place sa merg pe strada si sa vad din ce in ce mai multi oameni legati cu fire de urechi. Vor, ca si mine, sa le treaca timpul mai repede, si mai placut. Imi place sa ma tarasc seara dorindu-mi intens sa ma catapulteze cineva direct in pat gata spalata, gata imbracata in pijama. Imi plac discutiile cu prietena mea in care ne punem de acord cum vom da gata pe unii si pe altii =))
Imi place ce fac, imi place sa n-am timp si imi place sa ma plang pe tema asta. Imi place sa ma plimb cu prietenii prin bucuresti si imi place ca nu fac parte dintr-o gasca.
Daca iti place ceea ce faci esti un om norocos. Iar daca nu, esti unul suficient de prost sa creada ca nu are incotro.
Am intrebat aseara pe cineva daca ii place ce face. Nu, nu, nu - nu va ganditi ca este dansator din buric. E just un amarat de organizator de evenimente.
Ideea este ca, privind reactia sa inainte sa raspunda - adik in momentul in care gandea raspunsul - mi-am pus aceasta intrebare: hei, acest tip imi va raspunde luand in calcul timpul recent, ultimele zile in care lucrase la evenimentul la care ne intalnisem sau ce face el, asa... in general? :-?
Extrapoland, la un job interview par example, nu poti arhiva in cateva propozitii, ca Vandam :), tot ce ai trait o viata intreaga. Si e aiurea pentru ca intervievatorul poate afla informatii mult mai relevante daca u ai putea discuta deschis despre nush ce intamplare din copilarie decat daca u ii raspunzi sec si, poate cum ai vrea tu sa te vinzi si nu cum esti in realitate.
Astfel, raspunsul gagiului astuia a fost urmatorul: da si nu. (Na hal de raspuns!)
Am intrebat: cum asa? .... Pai mi-ar placea sa fiu rentier. Aha... deci nu iti place ce faci acum?
Ba da, imi place. Again, Na hal de raspuns. :)
Daca m-ai intreba pe mine if imi place ceea ce fac as spune clar: da domne!, al dracului de tare.
Imi place sa ma trezesc dimineatza si sa ma enervez ca e obscen de devreme si tre sa ies din plapuma calda sub care parazitez. Imi place sa merg la metrou si sa ma incalzesc alaturi de alti 367 de oameni privin cu interes urechea plina de ceara a tanarului de langa mine. Atat de "de langa mine" incat as putea sa-i citesc in porii de pe fata :)
Imi place sa merg pe strada si sa vad din ce in ce mai multi oameni legati cu fire de urechi. Vor, ca si mine, sa le treaca timpul mai repede, si mai placut. Imi place sa ma tarasc seara dorindu-mi intens sa ma catapulteze cineva direct in pat gata spalata, gata imbracata in pijama. Imi plac discutiile cu prietena mea in care ne punem de acord cum vom da gata pe unii si pe altii =))
Imi place ce fac, imi place sa n-am timp si imi place sa ma plang pe tema asta. Imi place sa ma plimb cu prietenii prin bucuresti si imi place ca nu fac parte dintr-o gasca.
Daca iti place ceea ce faci esti un om norocos. Iar daca nu, esti unul suficient de prost sa creada ca nu are incotro.
joi, octombrie 04, 2007
cu ce sentimente asociem oamenii din viata noastra?
m-a intrebat cineva ce simt cand ma gandesc la el.
am inchis ochii, si concentrandu-mi simturile in directia lui am gasit raspunsul: libertate! :)
apoi am continuat sa imi amintesc alti oameni pe care ii cunosc si am identificat pentru fiecare cate un sentiment.
faptul ca fiecare persoana cu care venim in contact ne determina sa nutrim cel putin un sentiment in momentul in care ne raportam la numele ei inseamna ca persoana respectiva are ceva de dat. ceva pe care u vrei sa il primesti (sau ok, daca vorbim de senzatii dubioase precum teama sau frustrare, atunci inseamna ca acel sentiment risca sa creeze o dependenta stranie pentru tine, ca individ)
sa extragem o lista scurta, randomly. (nu dau numele complet, poate oamenii nu sunt asa exhibitionisti)
O: libertate;
M: Caldura (sufleteasca);
I: iubire;
D: neimplinire;
A: nevoie;
L: liniste;
D: dorinta;
T: intimidare;
V: sete de cunoastere:
Ok. Geva de genul. Evident ca selectia sentimentului se face reevaluand mental faptele, discutiile, etc.
Sentimentul pe care il asociem poate avea legatura cu empatia impartasita sau nu din prima clipa. poate avea legatura cu ce am vrea sa fie si ce obtinem cu fiecare intalnire.
Interesant de analizat sunt acele relatii in care sentimentul identificat ca principal ramane acelasi.
Cand eu ma gandesc la J, de exemplu, am aceleasi sentimente si daca se intampla ca ieri sa nu fi comunicat excelent. Pe de alta parte, sunt interesante si acele relatii in care stii ce simti, dar nu poti alege un cuvant. Si poate acel cuvant nu este un sentiment. Se poate ca eu gandindu-ma la Eminem sa nu il asociez cu "nostalgie" ci cu "hanorac".
Oricum ar fi, este imposibil ca, daca te gandesti la cineva, fie ca il stii doar pe net, fie ca il stii ceva mai bine, sa nu existe un sentiment cu care sa il asociezi.
Evident ca aceste personaje scot la iveala o parte din tine. si de aceea este foarte greu, daca te hotarasti sa dai o petrecere, sa fii sigur ca toti invitatii tai se inteleg intre ei.
culmea este ca tu te intelegi cu ei, cu fiecare in parte, dar ei intre ei se poate intampla sa nici nu se suporte.
Poate pentru ca A=grija nu poate coabita cu N:dezinterez.
Chiar daca nu cunosti persoana respectiva, sa zicem ca ati vorbit doar la telefon incercand sa conturati un event tot sunt sanse ca, daca te intreb, sa-mi poti spune veselie, graba, Parazitii.
Mi-ar placea sa stiu daca exista o limita pentru ele? daca oamenii ii poti identifica dupa categorii de sentimente? daca se reiau, sub o alta forma? Adica, daca il cunosti pe X poti spune: "ah, e dintr-ala.... duplicitar"
m-a intrebat cineva ce simt cand ma gandesc la el.
am inchis ochii, si concentrandu-mi simturile in directia lui am gasit raspunsul: libertate! :)
apoi am continuat sa imi amintesc alti oameni pe care ii cunosc si am identificat pentru fiecare cate un sentiment.
faptul ca fiecare persoana cu care venim in contact ne determina sa nutrim cel putin un sentiment in momentul in care ne raportam la numele ei inseamna ca persoana respectiva are ceva de dat. ceva pe care u vrei sa il primesti (sau ok, daca vorbim de senzatii dubioase precum teama sau frustrare, atunci inseamna ca acel sentiment risca sa creeze o dependenta stranie pentru tine, ca individ)
sa extragem o lista scurta, randomly. (nu dau numele complet, poate oamenii nu sunt asa exhibitionisti)
O: libertate;
M: Caldura (sufleteasca);
I: iubire;
D: neimplinire;
A: nevoie;
L: liniste;
D: dorinta;
T: intimidare;
V: sete de cunoastere:
Ok. Geva de genul. Evident ca selectia sentimentului se face reevaluand mental faptele, discutiile, etc.
Sentimentul pe care il asociem poate avea legatura cu empatia impartasita sau nu din prima clipa. poate avea legatura cu ce am vrea sa fie si ce obtinem cu fiecare intalnire.
Interesant de analizat sunt acele relatii in care sentimentul identificat ca principal ramane acelasi.
Cand eu ma gandesc la J, de exemplu, am aceleasi sentimente si daca se intampla ca ieri sa nu fi comunicat excelent. Pe de alta parte, sunt interesante si acele relatii in care stii ce simti, dar nu poti alege un cuvant. Si poate acel cuvant nu este un sentiment. Se poate ca eu gandindu-ma la Eminem sa nu il asociez cu "nostalgie" ci cu "hanorac".
Oricum ar fi, este imposibil ca, daca te gandesti la cineva, fie ca il stii doar pe net, fie ca il stii ceva mai bine, sa nu existe un sentiment cu care sa il asociezi.
Evident ca aceste personaje scot la iveala o parte din tine. si de aceea este foarte greu, daca te hotarasti sa dai o petrecere, sa fii sigur ca toti invitatii tai se inteleg intre ei.
culmea este ca tu te intelegi cu ei, cu fiecare in parte, dar ei intre ei se poate intampla sa nici nu se suporte.
Poate pentru ca A=grija nu poate coabita cu N:dezinterez.
Chiar daca nu cunosti persoana respectiva, sa zicem ca ati vorbit doar la telefon incercand sa conturati un event tot sunt sanse ca, daca te intreb, sa-mi poti spune veselie, graba, Parazitii.
Mi-ar placea sa stiu daca exista o limita pentru ele? daca oamenii ii poti identifica dupa categorii de sentimente? daca se reiau, sub o alta forma? Adica, daca il cunosti pe X poti spune: "ah, e dintr-ala.... duplicitar"
universuri paralele pe messenger
ce mi se pare interesant la chestia asta cu tehnologia si comunicarea este capacitatea de a discuta, simultan, chestii total diferite cu personaje care ha! poate nici nu se cunosc.
ma gandeam cand aveam deschise pe ecranul calculatorului vreo 4 ferestre in care discutam cu 3 baieti si o fata subiecte care de care mai diverse si culmea eram la fel de implicata in fiecare. de la tipologia iubirilor, la proiecte de advertising, la plimbari cu bicicleta si viata dezastruoasa de student.
mi-am dat seama ca e absolut geniala chestia asta pentru ca a) nu te deplasezi de acasa, esti tot in pijamale pentru "intalnirile" astea virtuale, b)daca te plictiseste firul discutiei poti gasi la cealalta fereastra ceva mai interesant, c) daca pur si simplu te-ai plictisit de tot poti tasta un "brb" si nimeni nu o sa stie ca u te holbezi in continuare la lista de mess fara chef de a vorbi cu nimeni - ceea ce este ok pentru ca la intalnirile reale e mai greu sa pleci cu una cu doua, d) calitatea si cantitatea informatiilor transmise creste o data cu numarul ferestrelor deschise.
messu asta e un glorios dispozitiv de manipulare, te ascunde si te incurca in acelasi timp. este o foarte buna metoda de a vorbi incontinuu fara sa zici o vorba si, daca ai arhiva activata, iti poate reaminti discutii dragi.
cati dintre noi nu analizam pagini de discutii pe mess? cati nu avem liste de "prieteni", "fraieri", "colegi", "bune de vrajit", "cand ma plictisesc rau de tot", nick name-uri cu care comunicam permanent, oameni din lumi paralele care dezvaluie cu fiecare fereastra un alt TU.
ce mi se pare interesant la chestia asta cu tehnologia si comunicarea este capacitatea de a discuta, simultan, chestii total diferite cu personaje care ha! poate nici nu se cunosc.
ma gandeam cand aveam deschise pe ecranul calculatorului vreo 4 ferestre in care discutam cu 3 baieti si o fata subiecte care de care mai diverse si culmea eram la fel de implicata in fiecare. de la tipologia iubirilor, la proiecte de advertising, la plimbari cu bicicleta si viata dezastruoasa de student.
mi-am dat seama ca e absolut geniala chestia asta pentru ca a) nu te deplasezi de acasa, esti tot in pijamale pentru "intalnirile" astea virtuale, b)daca te plictiseste firul discutiei poti gasi la cealalta fereastra ceva mai interesant, c) daca pur si simplu te-ai plictisit de tot poti tasta un "brb" si nimeni nu o sa stie ca u te holbezi in continuare la lista de mess fara chef de a vorbi cu nimeni - ceea ce este ok pentru ca la intalnirile reale e mai greu sa pleci cu una cu doua, d) calitatea si cantitatea informatiilor transmise creste o data cu numarul ferestrelor deschise.
messu asta e un glorios dispozitiv de manipulare, te ascunde si te incurca in acelasi timp. este o foarte buna metoda de a vorbi incontinuu fara sa zici o vorba si, daca ai arhiva activata, iti poate reaminti discutii dragi.
cati dintre noi nu analizam pagini de discutii pe mess? cati nu avem liste de "prieteni", "fraieri", "colegi", "bune de vrajit", "cand ma plictisesc rau de tot", nick name-uri cu care comunicam permanent, oameni din lumi paralele care dezvaluie cu fiecare fereastra un alt TU.
if tomorrow never comes...
rasfoiam paginile unei reviste si l-am vazut. trist. privirea goala. desi pozat din profil as fi putut jura ca stiu ce simtea. nu il priveam in ochi, dar stiam ca e trist. singur. abatut.
oricum ar fi, nu imi place sa il stiu asa. nu, nu trist.
pe coperta scria ca succesul e nemarginit. ca firma la care lucreaza i-a propus sa fie partener egal. ca va fi un avocat de succes si va castiga 500 de lire pe ora. am o vaga banuiala ca asta i-a cam stirbit dexteritatea la counter strike, ca nu i-a mai permis sa doarma pana la 6 dupa masa si nici sa petreaca pana in zori in apartamente sumbre de pe calea rahovei.
stiu dintr-o anectoda de tabloid ca i-a fost promis intr-o sambata seara pe o bancuta de cartier ca va fi o intalnire de afaceri in care totul va reincepe. ca va fi cineva care le va face cunostinta si ei se vor preface ca nu se cunosc. ca nu au impartit o dupa-masa dand declaratii la politie sau nopti intregi sarutandu-se timid in cabana.
ma intreb daca presa ar putea urmari povestea lui. ar fi interesant sa aflam ce s-a intamplat.
in orice caz, sa nu uit sa dau reply la invitatia pentru receptia de maine
rasfoiam paginile unei reviste si l-am vazut. trist. privirea goala. desi pozat din profil as fi putut jura ca stiu ce simtea. nu il priveam in ochi, dar stiam ca e trist. singur. abatut.
oricum ar fi, nu imi place sa il stiu asa. nu, nu trist.
pe coperta scria ca succesul e nemarginit. ca firma la care lucreaza i-a propus sa fie partener egal. ca va fi un avocat de succes si va castiga 500 de lire pe ora. am o vaga banuiala ca asta i-a cam stirbit dexteritatea la counter strike, ca nu i-a mai permis sa doarma pana la 6 dupa masa si nici sa petreaca pana in zori in apartamente sumbre de pe calea rahovei.
stiu dintr-o anectoda de tabloid ca i-a fost promis intr-o sambata seara pe o bancuta de cartier ca va fi o intalnire de afaceri in care totul va reincepe. ca va fi cineva care le va face cunostinta si ei se vor preface ca nu se cunosc. ca nu au impartit o dupa-masa dand declaratii la politie sau nopti intregi sarutandu-se timid in cabana.
ma intreb daca presa ar putea urmari povestea lui. ar fi interesant sa aflam ce s-a intamplat.
in orice caz, sa nu uit sa dau reply la invitatia pentru receptia de maine
miercuri, octombrie 03, 2007
Yes Boss... I'll try to give you what you like...
te cunosc de atata timp. stiu ca iti plac cuvintele frumos ordonate in intelesuri.
si stiu ca ai rabdarea de a nega sentimente macabre despre orfani salvati.
te iubesc asa cum esti. tanar. ironic. zeflemist. deloc genul meu si totusi undeva prea aproape de mine.
pentru ca vrei asta. pentru ca ma stii si vrei sa fiu multumita. nu te multumesti cu ceva subintrant ci cu un orgasm curios, al mintii, al tastelor.
ai rabdarea de a intra incet, insa, in acelasi timp, sigur, in mintea mea.
nu e tehnica de gherila. e un amestec de ofensiva si cautare continua. de scarba si dorinta.
stai in umbra, la panda si seduci cand trebuie. perfect. in armonie cu timpul.
te vreau constant. la capitolul "c"
nu vreau sa pleci. esti ca o umbra care ma ghideaza in noapte. esti ritmul pe care corpul meu se arcuieste. si spera.
priveste-ti mainile. ghideaza-le spre mine. atinge-ma. asta e pentru tine ;)
te cunosc de atata timp. stiu ca iti plac cuvintele frumos ordonate in intelesuri.
si stiu ca ai rabdarea de a nega sentimente macabre despre orfani salvati.
te iubesc asa cum esti. tanar. ironic. zeflemist. deloc genul meu si totusi undeva prea aproape de mine.
pentru ca vrei asta. pentru ca ma stii si vrei sa fiu multumita. nu te multumesti cu ceva subintrant ci cu un orgasm curios, al mintii, al tastelor.
ai rabdarea de a intra incet, insa, in acelasi timp, sigur, in mintea mea.
nu e tehnica de gherila. e un amestec de ofensiva si cautare continua. de scarba si dorinta.
stai in umbra, la panda si seduci cand trebuie. perfect. in armonie cu timpul.
te vreau constant. la capitolul "c"
nu vreau sa pleci. esti ca o umbra care ma ghideaza in noapte. esti ritmul pe care corpul meu se arcuieste. si spera.
priveste-ti mainile. ghideaza-le spre mine. atinge-ma. asta e pentru tine ;)
marți, octombrie 02, 2007
saptamana trecuta am avut o discutie exact pe placul meu.
convertatia a durat de la casa poporului pana la universitate, mers pe tocuri ;)
mi-a placut la nebunie ca sa zic asa. ei bine, draga A, imi place cand intalnesc oameni ca mine. si mai ales cand oamenii acestia spun ca le place ca intalnesc oameni ca ei. desi se spune ca daca doi oameni sunt la fel, unul este in plus, in cazul de fatza este foarte ok.
discutii gen ce faci ca sa fii tinut minte si de ce vrei sa faci asta, sau de ce conteaza omul si nu banii sau... stiu si eu, analize profunde pe timpul petrecut pana la o anumit varsta. imi plac. si ma antreneaza.
sunt poate putine dintre motivele pentru care m-as intoarce in bucuresti. conversatii efervescente si plimbari maraton cu sau fara tocuri. conversatii scurte, dar intense, la sfarsitul carora ti-e atat de drag omul ca iti vine sa il imbratisezi. minute petrecute pentru prima data cu cineva fatza de care te dezvalui instant fatza in fatza cu oameni langa care ai fost ani de zile si habar n-au cine si mai ales cum esti.
ma intrebam care este rolul oamenilor care vin in viata noastra?
sunt aceia care revin ciclic: pe care i-ai cunoscut la un anumit moment dat, cu care sa zicem ai petrecut o perioada de timp si au iesit. apoi ei reapar dupa ani de zile, poate, si reluati relatia ca si cand v-ati cunoaste prima data. faceti fix aceleasi lucru. si tot la fel se termina.
apoi sunt oameni fatza de care vei ramane la fel indiferent de varsta la care esti. am, de exemplu, un prieten pe care l-am revazut pur intamplator pe trecerea de pietoni dupa cred 6 ani. dar fatza de care timpul parca a ramas aceleasi. eu parca sunt aceeasi. cand sunt cu el parca nu m-am schimbat deloc. imi place.
apoi sunt oameni care apar doar ca sa inveti ceva de la ei. asta daca te prinzi ce anume tre sa inveti. personaje episodice de a caror importanta iti dai seama in timp. dupa mult timp poate. zici: da domne, pe x-ulila de asta a trebuit sa il cunosc. ei sunt acolo doar ca sa ne arate una alta, ii epuizam (ca informatie) si ei dispar. asta e regula.
urmeaza oamenii care ai vrea sa ramana dar nu isi au rostul: fosti iubiti, prieteni care te-au dezamagit. la care ai tinut si care iti placeau, dar they are not worth it. scopul lor? hmmm e greu de identificat. poate ca ei ne inraiesc. ne calesc. dar, phuiy, ce stiu eu?!
apoi oamenii care ii vei sti toata viata. nu conteaza sexul, sau etnia, nu conteaza ce se intampla intre voi pentru ca de-o parte si de alta exista confortul prieteniei voastre. e ceva nescris. intangibil, dar pe care il simti din momentul in care faceti cunostinta. oameni care iti vor fi alaturi si cand esti naspa si cand gloria ta atinge culmi nebanuite.
si in final, poate, oamenii care te stiu, dar nu te cunosc: iar aici lista este lunga lunga.... o multime de oameni care pretind ca stiu. ca isi pot da cu o parere. doua. carora le spui ce e cu tine si ei pricep exact contrariul.
relatiile interumane sunt fascinante. fiecare dintre noi are o poveste. care se ramifica in functie de categoriile de oameni cu care vine in contact
ah... si o alta intrebare: ce ma face pe mine diferit de tine?
convertatia a durat de la casa poporului pana la universitate, mers pe tocuri ;)
mi-a placut la nebunie ca sa zic asa. ei bine, draga A, imi place cand intalnesc oameni ca mine. si mai ales cand oamenii acestia spun ca le place ca intalnesc oameni ca ei. desi se spune ca daca doi oameni sunt la fel, unul este in plus, in cazul de fatza este foarte ok.
discutii gen ce faci ca sa fii tinut minte si de ce vrei sa faci asta, sau de ce conteaza omul si nu banii sau... stiu si eu, analize profunde pe timpul petrecut pana la o anumit varsta. imi plac. si ma antreneaza.
sunt poate putine dintre motivele pentru care m-as intoarce in bucuresti. conversatii efervescente si plimbari maraton cu sau fara tocuri. conversatii scurte, dar intense, la sfarsitul carora ti-e atat de drag omul ca iti vine sa il imbratisezi. minute petrecute pentru prima data cu cineva fatza de care te dezvalui instant fatza in fatza cu oameni langa care ai fost ani de zile si habar n-au cine si mai ales cum esti.
ma intrebam care este rolul oamenilor care vin in viata noastra?
sunt aceia care revin ciclic: pe care i-ai cunoscut la un anumit moment dat, cu care sa zicem ai petrecut o perioada de timp si au iesit. apoi ei reapar dupa ani de zile, poate, si reluati relatia ca si cand v-ati cunoaste prima data. faceti fix aceleasi lucru. si tot la fel se termina.
apoi sunt oameni fatza de care vei ramane la fel indiferent de varsta la care esti. am, de exemplu, un prieten pe care l-am revazut pur intamplator pe trecerea de pietoni dupa cred 6 ani. dar fatza de care timpul parca a ramas aceleasi. eu parca sunt aceeasi. cand sunt cu el parca nu m-am schimbat deloc. imi place.
apoi sunt oameni care apar doar ca sa inveti ceva de la ei. asta daca te prinzi ce anume tre sa inveti. personaje episodice de a caror importanta iti dai seama in timp. dupa mult timp poate. zici: da domne, pe x-ulila de asta a trebuit sa il cunosc. ei sunt acolo doar ca sa ne arate una alta, ii epuizam (ca informatie) si ei dispar. asta e regula.
urmeaza oamenii care ai vrea sa ramana dar nu isi au rostul: fosti iubiti, prieteni care te-au dezamagit. la care ai tinut si care iti placeau, dar they are not worth it. scopul lor? hmmm e greu de identificat. poate ca ei ne inraiesc. ne calesc. dar, phuiy, ce stiu eu?!
apoi oamenii care ii vei sti toata viata. nu conteaza sexul, sau etnia, nu conteaza ce se intampla intre voi pentru ca de-o parte si de alta exista confortul prieteniei voastre. e ceva nescris. intangibil, dar pe care il simti din momentul in care faceti cunostinta. oameni care iti vor fi alaturi si cand esti naspa si cand gloria ta atinge culmi nebanuite.
si in final, poate, oamenii care te stiu, dar nu te cunosc: iar aici lista este lunga lunga.... o multime de oameni care pretind ca stiu. ca isi pot da cu o parere. doua. carora le spui ce e cu tine si ei pricep exact contrariul.
relatiile interumane sunt fascinante. fiecare dintre noi are o poveste. care se ramifica in functie de categoriile de oameni cu care vine in contact
ah... si o alta intrebare: ce ma face pe mine diferit de tine?
NU MA IMPUSK ..................=)...MOR...SCZ ...BN IOP ERAM DRAGUTZA IN POZA ASTA ,,,POOP LA MN ”
zici k esti riva cu degetele ei handikpate, da....esti simpatik dute naibii.......poop si eu la tine, trebuie s-o modific pe asta, poop si eu la tine, p obraz!!!
wow mfa mfa mfa :) poate data viitoare;)) :*
pentru ca altii ma copie...cristina
tipa in rosu era nasimea;))..nu io:P...ms pt five:):*
regele...soselelor???
mai ce fumoasa esti in poza asta mah... vai da si ce multe poze ai.....:P (tipa avea o singura poza, cu cosuri pe fatza)
can i put my dick into it ?
“cum ne respectam pe fiecare zii la quba :) ce viatza duceam si noi :D:D”
“cu baitzii la o poza de familie :)”
“eram pe dans dela detrabalat :D:D:d”
prostu'fam a stins carbunele =))
“ce beleam ochii am2 =)) ”
oo c oki kinky aveti :>:> :X:X iote sh teneshii mei akolea :))) ::*:*:*:*:* [emo=un cuvant kre provine d la emotional din engleza,inseamna sa fii foarte emotiv sa ai frustari sh sa vrei sa mori sa ai depresii,e sh un gen d muzica specific,sh km asta crd k inseamna sar putea sa fi gresit p undv :)) in fine asta jtiu eo]
zici k esti riva cu degetele ei handikpate, da....esti simpatik dute naibii.......poop si eu la tine, trebuie s-o modific pe asta, poop si eu la tine, p obraz!!!
wow mfa mfa mfa :) poate data viitoare;)) :*
pentru ca altii ma copie...cristina
tipa in rosu era nasimea;))..nu io:P...ms pt five:):*
regele...soselelor???
mai ce fumoasa esti in poza asta mah... vai da si ce multe poze ai.....:P (tipa avea o singura poza, cu cosuri pe fatza)
can i put my dick into it ?
“cum ne respectam pe fiecare zii la quba :) ce viatza duceam si noi :D:D”
“cu baitzii la o poza de familie :)”
“eram pe dans dela detrabalat :D:D:d”
prostu'fam a stins carbunele =))
“ce beleam ochii am2 =)) ”
oo c oki kinky aveti :>:> :X:X iote sh teneshii mei akolea :))) ::*:*:*:*:* [emo=un cuvant kre provine d la emotional din engleza,inseamna sa fii foarte emotiv sa ai frustari sh sa vrei sa mori sa ai depresii,e sh un gen d muzica specific,sh km asta crd k inseamna sar putea sa fi gresit p undv :)) in fine asta jtiu eo]
ok... nu ma pot abtine.
tre sa fac o selectie de super commenturi ca sa intelegeti de ce am scris ce am scris mai devreme.
1. torpila sexuala.
2.esti spectacol nu alta
3.hmmm i'm lake your tits
4.cum ies pe strada de barbati's apreciata, de femei invidiata...”
5.“dupa parearea mea nu iubesti o persoana pt aspectul fizic, nu??...o iubesti pt caracter..etc...dar nu pt aspect...”
6. rrrrr. atacul pisicutzei :*:*:*:*
7. poooooooooop u doooolceee!!!!1 esti cel mai tare!
8. va place de mine? :*:*: (astea sunt de departe cele mai tari =)))
9.linda gostosa
10.de unde mah, la misto si eu.
11.da sorme ........trb sa recunosc .....esti si u frumoasa
12. aoleu ...ce e cu poza asta........frumoasa rau...cool very..pup fata mea
13.numai supi ejty in toate pic'uryle....offy :*:*:*:malee
tre sa fac o selectie de super commenturi ca sa intelegeti de ce am scris ce am scris mai devreme.
1. torpila sexuala.
2.esti spectacol nu alta
3.hmmm i'm lake your tits
4.cum ies pe strada de barbati's apreciata, de femei invidiata...”
5.“dupa parearea mea nu iubesti o persoana pt aspectul fizic, nu??...o iubesti pt caracter..etc...dar nu pt aspect...”
6. rrrrr. atacul pisicutzei :*:*:*:*
7. poooooooooop u doooolceee!!!!1 esti cel mai tare!
8. va place de mine? :*:*: (astea sunt de departe cele mai tari =)))
9.linda gostosa
10.de unde mah, la misto si eu.
11.da sorme ........trb sa recunosc .....esti si u frumoasa
12. aoleu ...ce e cu poza asta........frumoasa rau...cool very..pup fata mea
13.numai supi ejty in toate pic'uryle....offy :*:*:*:malee
ce inseamna sa fii cashto nowadays?
ok. am cont de hi5. motivele pentru care am decis sa fac asta sunt neinteresante. dar frate ce descoperi acolo?!?!?!
nu degeaba zic ca tehnologia nu ar trebui sa ajunga pe mana oricui. discutand aseara cu ZaFriend ;) (welcome back yo) si analizand telefonicamente paginile de hi5 pe care le rascoleam si trimitandu-ne pagini pe mess am ajuns la concluzia ca, dat fiind aspectul uman-naspa al unora, cel mai bun comment pe care l-am fi putut lasa era: "esti cashto"
cand eram mai mica fredonam acest compliment crezand ca am descoperit tainele civilizatiei de cartier. si poate ca le descoperisem. insa, in timp, din nu stiu ce motive, dintre mishto si cashto, a trait si a facut cariera mishto.
cu toate acestea cashto are ceva aparte. el poate exprima atat de clar anumite imagini. cashto poate seduce globul ocular si poate fi modalitatea de a nara lumii sentimentele profund mistice pe care le traiesti cand hi5-im.
imi place cuvantul asta. cred ca ar trebui sa i se acorde locul bine meritat. sa fie un fel de emblema de hi5 par example.
cashto= naspa de nasol, prost pana-n maduva oaselor, ilar de idiot, manelistic de profund, incredibil de "boss", jmecher de lisandria, sa ai mai multe conturi de pe care sa-ti lasi singur mesaje, commenturi and so on.
O TV e cashto, salam e cashto, una lume pe hi5 e chiar definitia cuvantului. intrati si enjoy ZaPeople there.
ok. am cont de hi5. motivele pentru care am decis sa fac asta sunt neinteresante. dar frate ce descoperi acolo?!?!?!
nu degeaba zic ca tehnologia nu ar trebui sa ajunga pe mana oricui. discutand aseara cu ZaFriend ;) (welcome back yo) si analizand telefonicamente paginile de hi5 pe care le rascoleam si trimitandu-ne pagini pe mess am ajuns la concluzia ca, dat fiind aspectul uman-naspa al unora, cel mai bun comment pe care l-am fi putut lasa era: "esti cashto"
cand eram mai mica fredonam acest compliment crezand ca am descoperit tainele civilizatiei de cartier. si poate ca le descoperisem. insa, in timp, din nu stiu ce motive, dintre mishto si cashto, a trait si a facut cariera mishto.
cu toate acestea cashto are ceva aparte. el poate exprima atat de clar anumite imagini. cashto poate seduce globul ocular si poate fi modalitatea de a nara lumii sentimentele profund mistice pe care le traiesti cand hi5-im.
imi place cuvantul asta. cred ca ar trebui sa i se acorde locul bine meritat. sa fie un fel de emblema de hi5 par example.
cashto= naspa de nasol, prost pana-n maduva oaselor, ilar de idiot, manelistic de profund, incredibil de "boss", jmecher de lisandria, sa ai mai multe conturi de pe care sa-ti lasi singur mesaje, commenturi and so on.
O TV e cashto, salam e cashto, una lume pe hi5 e chiar definitia cuvantului. intrati si enjoy ZaPeople there.
joi, septembrie 27, 2007
cat am fost absenta de pe blog...am bifat o mutime de topicuri pe care as vrea sa le abordez.
astept cu interes weekendul sa pot aduna de prin mailuri, liste si contacte ideile mele ramase in asteptare.
e misto treaba cu blogastile si mi-a lipsit in toate aceste zile. dar nu am chef sa scriu pentru ca sincer as prefera sa recuperez cu somnul. si totusi scriu acum din inertie neavand nimik in cap si incerc sa mi te imaginez pe tine citit randurile astea pe care le scriu de la birou intr-o pauza rebela. inchide fereastra ca nu va continua nimik interesant si revino daca vrei saptamana viitoare.
cu drag,
zathing
astept cu interes weekendul sa pot aduna de prin mailuri, liste si contacte ideile mele ramase in asteptare.
e misto treaba cu blogastile si mi-a lipsit in toate aceste zile. dar nu am chef sa scriu pentru ca sincer as prefera sa recuperez cu somnul. si totusi scriu acum din inertie neavand nimik in cap si incerc sa mi te imaginez pe tine citit randurile astea pe care le scriu de la birou intr-o pauza rebela. inchide fereastra ca nu va continua nimik interesant si revino daca vrei saptamana viitoare.
cu drag,
zathing
luni, septembrie 17, 2007
de cate iubiri adevarate avem parte in viata?
doamna mariana locuieste in apartamentul 9 pe strada fortunei. are 2 papagali, un porumbel calator si un cont myspace cu 1745956342 de vizitatori pe zi. e singura. s-a indragostit de ne-a costache cand avea 15 ani, dar dupa cativa ani l-a parasit. a acrezut mereu ca va gasi ceva mai bun. asa ca acum isi uploadeaza poze in speranta sa cineva, acel cineva, va veni. ne-a costache a murit cand avea 45 de ani intr-un accident de masina. ea a aflat totul printr-un mass primit pe messenger trei zile mai tarziu.
refuz constant sa ma leg de cineva din motive care daca nu exista, le fabric. cred cu tarie ca va veni acel cineva, dar stiu clar ca cel care vrea sa fie cu mine la acel moment dat nu este alesul. am iubit o data si ma intreb: cate iubiri adevarate cunoastem in viata?
si... iubirile astea adevarate ....cum le recunoastem? cineva ar motiva ca sunt acei oameni care, indiferent ce s-ar intampla raman mereu in viata ta, altul poate mi-ar spune ca o iubire adevarata este acea care te schimba, sau una care e dispusa sa lupte pentru tine pana in panzele albe. dar tu, esti dispus sa lupti pentru el/ea?
daca nu, inseamna ca nu este, si daca nu simti... eu aleg sa merg mai departe. neavand certitudinea viitorului, nu-mi ramane decat sa sper.
sa sper ca pe langa sufletele pe care al meu le intalneste zilnic, ma voi izbi de un suflet croit pentru al meu. cu care sa fac schimb de defecte, orgasme si deziluzii.
citeam undeva un citat care spunea: "toata viata am sa traiesc pe jumatate...cealalta jumatate o ai tu". stiu, suna lame si atat de clasa a 8-a, dar asta e una din esentele vietii. sa ajungi sa simti ca esti alchimizat si transformat intr-un androgin retrimis acasa in atlantida.
si daca nu voi mai gasi o alta iubire...cel putin am cunoscut una. si daca maine voi cunoaste pe cineva nou...inima mea imi va spune cat anume vreau sa traiesc alaturi de el.
umblam ca melcul cu casa amintirilor in spate si speram ca la capatul drumului sa nu scrie: "fraiere, ai gresit drumul =))"
doamna mariana locuieste in apartamentul 9 pe strada fortunei. are 2 papagali, un porumbel calator si un cont myspace cu 1745956342 de vizitatori pe zi. e singura. s-a indragostit de ne-a costache cand avea 15 ani, dar dupa cativa ani l-a parasit. a acrezut mereu ca va gasi ceva mai bun. asa ca acum isi uploadeaza poze in speranta sa cineva, acel cineva, va veni. ne-a costache a murit cand avea 45 de ani intr-un accident de masina. ea a aflat totul printr-un mass primit pe messenger trei zile mai tarziu.
refuz constant sa ma leg de cineva din motive care daca nu exista, le fabric. cred cu tarie ca va veni acel cineva, dar stiu clar ca cel care vrea sa fie cu mine la acel moment dat nu este alesul. am iubit o data si ma intreb: cate iubiri adevarate cunoastem in viata?
si... iubirile astea adevarate ....cum le recunoastem? cineva ar motiva ca sunt acei oameni care, indiferent ce s-ar intampla raman mereu in viata ta, altul poate mi-ar spune ca o iubire adevarata este acea care te schimba, sau una care e dispusa sa lupte pentru tine pana in panzele albe. dar tu, esti dispus sa lupti pentru el/ea?
daca nu, inseamna ca nu este, si daca nu simti... eu aleg sa merg mai departe. neavand certitudinea viitorului, nu-mi ramane decat sa sper.
sa sper ca pe langa sufletele pe care al meu le intalneste zilnic, ma voi izbi de un suflet croit pentru al meu. cu care sa fac schimb de defecte, orgasme si deziluzii.
citeam undeva un citat care spunea: "toata viata am sa traiesc pe jumatate...cealalta jumatate o ai tu". stiu, suna lame si atat de clasa a 8-a, dar asta e una din esentele vietii. sa ajungi sa simti ca esti alchimizat si transformat intr-un androgin retrimis acasa in atlantida.
si daca nu voi mai gasi o alta iubire...cel putin am cunoscut una. si daca maine voi cunoaste pe cineva nou...inima mea imi va spune cat anume vreau sa traiesc alaturi de el.
umblam ca melcul cu casa amintirilor in spate si speram ca la capatul drumului sa nu scrie: "fraiere, ai gresit drumul =))"
mi-a zis o prietena a in aceste momente ale frumoasei existente are "un plans interior", dar ca nu stie pe seama cui sau a ce sa il puna.
"ma plang pe mine? pe el? pe noi? pe lipsa de noi?" se intreba
intrebarea cu plansul interior mi-am pus-o de nenumarate ori: de fiecare data cand dialogul unui film vorbea despre cat este de greu sa fii puternic, cand autorul vreunei carti isi contura personajul drept un lupator, cand in concert RBD publicul canta o data cu Mia. nu ma emotiona neaparat ce li se intampla lor, nu eram nici fan, si nici autorul nu era idolul meu in viata. ma emotiona ideea de a suferi, de a nu avea ce imi doream, de a-l fi pierdut sau de a nu fi reusit sa strig asa cum altii s-ar fi asteptat sa o fac. ideea unei "ghetto story" devenita realitate. a avea puterea de a depasi cele mai cretine momente. cand, exact cant te simti complet ratat te suna o prietena si se autoinvita la tine cu pretextul de proiect. in sufeltul tau te simti iubit. si ideea asta ma emotioneaza.
plansul interior e permanent. plangem pentru noi si pentru tot ce am trait. plangem pentru altii tot la noi raportandu-ne. pentru ca...oameni suntem zic!
in perioadele in care se aduna atat de multe incat nu mai stii nici tu cine esti, ce ai vrea sa fii si nici nu mai vrei sa mai faci nimik in privinta asta, se intampla ca vrei s aplangi. pentru orice, pentru oricine. si daca la tv vezi o scena induiosatoare plangi. pentru ca inseamna, ca undeva si altii sunt la fel ca tine. ca nu esti singur.
e bine cred ca sufletul nostru vrea s aplanga. asta spune multe despre frumusetea interioara a celui care o face. e si el om, vrea si el sa simta ca e dorit, ca e altcineva care il place pentru ceea ce este.
in relatii sunt si alte coordonate care se adauga. daca el nu stie cine esti este poate pentru ca ii este greu sa o vada. pentru ca, asemeni tie are si el viata lui. pentru ca si el simte si are nevoie. cred ca treaba asta cu relatiile consta intr-un schimb relativ win-win de defecte (le am pe astea... le accepti? si eu voi invata sa le iubesc pe ale tale in schimb), de suport sentimental, dincolo de sex, atractie fizica, parinti, prieteni. cand esti tu cu el, "cand tu aluneci doar spre el", nu mai conteaza decat ce ati impartit, ce anume din voi ati dat la schimb.
dar sunt momentele de care vorbeam mai sus in care, daca sufletul tau plange, si al lui se intampla sa faca la fel, e mai greu sa faceti schimb. pentru ca acum ar trebui sa faceti schimb de deziluzii, de traume, de neajunsuri.. si atunci cand iubesti omul cu care esti in cuplu nu prea vrei sa ii dai chestii naspa. ai vrea sa ii dai zambete, ambitie, un viitor, orgasme, pe tine, iubire.
dar tu esti cu totul. ai si defecte, nu esti un supererou care le poate face pe toate. cred ca pana la urma intelepciunea consta in a avea capacitatea de a face schimb de tip win win si in cazul plansetelor interioare.
"ma plang pe mine? pe el? pe noi? pe lipsa de noi?" se intreba
intrebarea cu plansul interior mi-am pus-o de nenumarate ori: de fiecare data cand dialogul unui film vorbea despre cat este de greu sa fii puternic, cand autorul vreunei carti isi contura personajul drept un lupator, cand in concert RBD publicul canta o data cu Mia. nu ma emotiona neaparat ce li se intampla lor, nu eram nici fan, si nici autorul nu era idolul meu in viata. ma emotiona ideea de a suferi, de a nu avea ce imi doream, de a-l fi pierdut sau de a nu fi reusit sa strig asa cum altii s-ar fi asteptat sa o fac. ideea unei "ghetto story" devenita realitate. a avea puterea de a depasi cele mai cretine momente. cand, exact cant te simti complet ratat te suna o prietena si se autoinvita la tine cu pretextul de proiect. in sufeltul tau te simti iubit. si ideea asta ma emotioneaza.
plansul interior e permanent. plangem pentru noi si pentru tot ce am trait. plangem pentru altii tot la noi raportandu-ne. pentru ca...oameni suntem zic!
in perioadele in care se aduna atat de multe incat nu mai stii nici tu cine esti, ce ai vrea sa fii si nici nu mai vrei sa mai faci nimik in privinta asta, se intampla ca vrei s aplangi. pentru orice, pentru oricine. si daca la tv vezi o scena induiosatoare plangi. pentru ca inseamna, ca undeva si altii sunt la fel ca tine. ca nu esti singur.
e bine cred ca sufletul nostru vrea s aplanga. asta spune multe despre frumusetea interioara a celui care o face. e si el om, vrea si el sa simta ca e dorit, ca e altcineva care il place pentru ceea ce este.
in relatii sunt si alte coordonate care se adauga. daca el nu stie cine esti este poate pentru ca ii este greu sa o vada. pentru ca, asemeni tie are si el viata lui. pentru ca si el simte si are nevoie. cred ca treaba asta cu relatiile consta intr-un schimb relativ win-win de defecte (le am pe astea... le accepti? si eu voi invata sa le iubesc pe ale tale in schimb), de suport sentimental, dincolo de sex, atractie fizica, parinti, prieteni. cand esti tu cu el, "cand tu aluneci doar spre el", nu mai conteaza decat ce ati impartit, ce anume din voi ati dat la schimb.
dar sunt momentele de care vorbeam mai sus in care, daca sufletul tau plange, si al lui se intampla sa faca la fel, e mai greu sa faceti schimb. pentru ca acum ar trebui sa faceti schimb de deziluzii, de traume, de neajunsuri.. si atunci cand iubesti omul cu care esti in cuplu nu prea vrei sa ii dai chestii naspa. ai vrea sa ii dai zambete, ambitie, un viitor, orgasme, pe tine, iubire.
dar tu esti cu totul. ai si defecte, nu esti un supererou care le poate face pe toate. cred ca pana la urma intelepciunea consta in a avea capacitatea de a face schimb de tip win win si in cazul plansetelor interioare.
oglinda....
ce e defapt o oglinda? ma intreb, daca nu ar exista oglinzile... noi ne-am putea vedea?
in calitate de narcisista ce sunt... poate nu as mai avea aceasta caliatate daca nu ar exista oglinzile. si, ma gandesc, ca uite, pot sa ma vad si sa ma recunosc din multime si fara sa ma uit in oglinda.
deci ce face o oglinda pana la urma...
unul din rolurile de baza ar fi clar acela de a ne ajuta sa: ne machiem, sa ne "facem freza", sa analizam un cos doua aparute nu stiu exact cum, dar peste noapte, sa observam daca vanataia pe care sotul a lasat-o se vede chiar atat de tare pe cat se simte, sa numaram ridurile de expresie, sa vedem daca le putem da crezare antropologilor cand spun ca sunt peste 200 de combinatii de grimase pe care muschii fetei le pot face, sa vedem cum ne incadreaza minunatul chip ochelarii luati de fitza de la Dior sau cerceii cu smarald (nu sunt falsi ca sunt d ela bunica;) ) s.a.m.d
asta inseamna ca in oglinda putem vedea. cum aratam, culoarea parului, combinatia culorilor chipului, a ochilor, a nasului, buzelor si sprancenelor.
doar atat? eu cred ca nu.
cred ca in oglinda putem vedea ce stim pe dinauntru si vrem sa accentuam sau sa ascundem. cred ca oglinda este si un aliat, dar si un dusman. o mai mintim din cand in cand... dar ea stie.
de exemplu acum, daca ma uit in oglinda vad un motz prins in graba, niste ochi obositi, tristi, sprancene pe care am invatat sa nu le pensez in stilul "mirat, la un rand", ochelari cu rama neagra...un om. exact. un om p ecar eil stiu fara sa ma uit in oglinda.
perspectiva mea, ca individ, pe care EU o vad, nu este aceeasi cu cea pe care o are sora mea cand ma priveste in oglinda. so.. oglinda ar putea fi o modalitate de a extrage acel TU pe care ALTII il vad. aha...
vad cum stiu ei ca sunt eu. care sunt caracteristicile pe care ei le bifeaza. complicat!
cu toate acestea, imi plac si mi-au placut de cand eram mica. ma holbez la mine mereu. analizez fiecare particica a mea, incerc mixuri noi de zambete, imi place sa machiez o parte intr-un fel si alta in altul. cateodata ma joc cu doua oglinzi. sa vad profilul, sa ma vad de la spate. nu pentru ca nu m-as cunoaste... sau pentru ca nu m-as putea recunoaste. ci pentru ca imi place cum ma schimb. sunt aceeasi...si totusi mereu altfel. si..oglinda este cel mai simplu mod de a tine pasul cu mine.
ce e defapt o oglinda? ma intreb, daca nu ar exista oglinzile... noi ne-am putea vedea?
in calitate de narcisista ce sunt... poate nu as mai avea aceasta caliatate daca nu ar exista oglinzile. si, ma gandesc, ca uite, pot sa ma vad si sa ma recunosc din multime si fara sa ma uit in oglinda.
deci ce face o oglinda pana la urma...
unul din rolurile de baza ar fi clar acela de a ne ajuta sa: ne machiem, sa ne "facem freza", sa analizam un cos doua aparute nu stiu exact cum, dar peste noapte, sa observam daca vanataia pe care sotul a lasat-o se vede chiar atat de tare pe cat se simte, sa numaram ridurile de expresie, sa vedem daca le putem da crezare antropologilor cand spun ca sunt peste 200 de combinatii de grimase pe care muschii fetei le pot face, sa vedem cum ne incadreaza minunatul chip ochelarii luati de fitza de la Dior sau cerceii cu smarald (nu sunt falsi ca sunt d ela bunica;) ) s.a.m.d
asta inseamna ca in oglinda putem vedea. cum aratam, culoarea parului, combinatia culorilor chipului, a ochilor, a nasului, buzelor si sprancenelor.
doar atat? eu cred ca nu.
cred ca in oglinda putem vedea ce stim pe dinauntru si vrem sa accentuam sau sa ascundem. cred ca oglinda este si un aliat, dar si un dusman. o mai mintim din cand in cand... dar ea stie.
de exemplu acum, daca ma uit in oglinda vad un motz prins in graba, niste ochi obositi, tristi, sprancene pe care am invatat sa nu le pensez in stilul "mirat, la un rand", ochelari cu rama neagra...un om. exact. un om p ecar eil stiu fara sa ma uit in oglinda.
perspectiva mea, ca individ, pe care EU o vad, nu este aceeasi cu cea pe care o are sora mea cand ma priveste in oglinda. so.. oglinda ar putea fi o modalitate de a extrage acel TU pe care ALTII il vad. aha...
vad cum stiu ei ca sunt eu. care sunt caracteristicile pe care ei le bifeaza. complicat!
cu toate acestea, imi plac si mi-au placut de cand eram mica. ma holbez la mine mereu. analizez fiecare particica a mea, incerc mixuri noi de zambete, imi place sa machiez o parte intr-un fel si alta in altul. cateodata ma joc cu doua oglinzi. sa vad profilul, sa ma vad de la spate. nu pentru ca nu m-as cunoaste... sau pentru ca nu m-as putea recunoaste. ci pentru ca imi place cum ma schimb. sunt aceeasi...si totusi mereu altfel. si..oglinda este cel mai simplu mod de a tine pasul cu mine.
combinatia asta glorioasa de cifre: 2007-2008 este cu siguranta una in a lifetime.
i mean, tomorrow incepe scoala. ceea ce, inevitabil ma determina sa iau in considerare 1 octombrie. inceputul ultimului an de scoala. in fine ar mai fi masterul si doctoratele, dar astea nu se pun. sunt ... optionale :))
asa ca ar trebui sa ma asez si sa astern pe foaie tot ce as vrea sa fac in acest ultim an de facultate. pe langa za basic: licenta, job-uri, firma, prieteni, familie, clubbing, blogging si mai nou hi5-ing ;)) (da, da, mi-am calcat pe inima si mi-am facut cont de hi5, anda m-a convins :P)
okey... pai ar fi clar primul lucru care imi vine in minte.... sa petrec mai mult timp cu ai mei colegi de la faculate, nu de alta , dar imi sunt tare dragi. eram aseara la un suc cu trei dintre fostii colegi de liceu si in timp ce radeam de mama focului, incercam sa punem la cale - o fata si trei baieti - o reuniune de clasa timpurie. ei spuneau ca ar trebui sa renuntam la idee motivand ca nu vor veni, datorita "neintelegerilor" dintre fostii colegi. come on! mi se pare aiurea. tocmai de aceea imi plac ai mei colegi de la FJSC pentru ca nu ar face asta... nu ati face asta nu? :-?
bun, so... as vrea sa facem chestii fun, de care sa ne amintim peste ani cum ar fi diploma pe care am primit-o eu si oana cand am fost la cantat in azteca. treaba este ca, asemeni liceului, si facultatea ti se intampla o data in viata pentru prima data. si, sincera sa fiu, nu cred ca sunt multi cei care pot spune ca au fost studenti cu adevarat. e moda asta feroce prin care tre sa demonstram una alta pe principiul daca nu ai experienta nu te angajeaza nimeni si asa ca muncim, ramanandu-ne cum ar spune mintea de ceai.... doar dorinta de a dormi.
stiu, am trecut si eu prin asta si inca trec. si ma intreb.... o sa imi ridice cineva statuie? in fond daca as muri maine tot o vesnica pomenire ar canta.
bun... sa continuam... as mai vrea sa pot sa am curaj si sa nu ma mai fastacesc atunci cand incerc sa vorbesc cu acel baiat de care imi place. dar... la naiba nu imi iese. cu oricine altcineva nu am probleme.... insa cand sunt pe langa el... scot cele mai rotunde perle posibile. bun, poate anul asta reusesc sa ii spun ca imi place de el si ca as vrea sa fie prietenul meu. na!
as mai vrea sa mi se demonstreze ca am avut dreptate in privinta tipei pe care am parasit-o din motive obiective. si sa faca ce mi-as fi dorit eu pentru ea. pentru ca, spre deosebire de altii, eu cred in ea. desi m-a tradat ca .... prieten.
ce as mai vrea :-? sa fiu studenta, poate cine stie... o sa trec mai des prin camine...
as dori totodata sa gasesc niste constante si, dupa licenta sa imi para rau ca s-a terminat... nu sa astept combinatia 2008-2009 ca pe una salvatoare. caci nu va fi. asa mi s-a intamplat cand am terminat liceul...cedeam ca totul va fi clar mult mai bun decat ce traisem pana atunci. nu e adevarat. e din ce in ce mai mult bullshit, tre sa ai simturile mai ascutite si mintea mai agila.... sa stii sa cauti puncte de fuga sau de no return (cum mi-a fost explicat recent over dinner)
so, abia astept sa inceapa scoala..... pentru ca desi nu stiu cum... am senzatia ca va fi un ultim an scolar pe cinste :)
i mean, tomorrow incepe scoala. ceea ce, inevitabil ma determina sa iau in considerare 1 octombrie. inceputul ultimului an de scoala. in fine ar mai fi masterul si doctoratele, dar astea nu se pun. sunt ... optionale :))
asa ca ar trebui sa ma asez si sa astern pe foaie tot ce as vrea sa fac in acest ultim an de facultate. pe langa za basic: licenta, job-uri, firma, prieteni, familie, clubbing, blogging si mai nou hi5-ing ;)) (da, da, mi-am calcat pe inima si mi-am facut cont de hi5, anda m-a convins :P)
okey... pai ar fi clar primul lucru care imi vine in minte.... sa petrec mai mult timp cu ai mei colegi de la faculate, nu de alta , dar imi sunt tare dragi. eram aseara la un suc cu trei dintre fostii colegi de liceu si in timp ce radeam de mama focului, incercam sa punem la cale - o fata si trei baieti - o reuniune de clasa timpurie. ei spuneau ca ar trebui sa renuntam la idee motivand ca nu vor veni, datorita "neintelegerilor" dintre fostii colegi. come on! mi se pare aiurea. tocmai de aceea imi plac ai mei colegi de la FJSC pentru ca nu ar face asta... nu ati face asta nu? :-?
bun, so... as vrea sa facem chestii fun, de care sa ne amintim peste ani cum ar fi diploma pe care am primit-o eu si oana cand am fost la cantat in azteca. treaba este ca, asemeni liceului, si facultatea ti se intampla o data in viata pentru prima data. si, sincera sa fiu, nu cred ca sunt multi cei care pot spune ca au fost studenti cu adevarat. e moda asta feroce prin care tre sa demonstram una alta pe principiul daca nu ai experienta nu te angajeaza nimeni si asa ca muncim, ramanandu-ne cum ar spune mintea de ceai.... doar dorinta de a dormi.
stiu, am trecut si eu prin asta si inca trec. si ma intreb.... o sa imi ridice cineva statuie? in fond daca as muri maine tot o vesnica pomenire ar canta.
bun... sa continuam... as mai vrea sa pot sa am curaj si sa nu ma mai fastacesc atunci cand incerc sa vorbesc cu acel baiat de care imi place. dar... la naiba nu imi iese. cu oricine altcineva nu am probleme.... insa cand sunt pe langa el... scot cele mai rotunde perle posibile. bun, poate anul asta reusesc sa ii spun ca imi place de el si ca as vrea sa fie prietenul meu. na!
as mai vrea sa mi se demonstreze ca am avut dreptate in privinta tipei pe care am parasit-o din motive obiective. si sa faca ce mi-as fi dorit eu pentru ea. pentru ca, spre deosebire de altii, eu cred in ea. desi m-a tradat ca .... prieten.
ce as mai vrea :-? sa fiu studenta, poate cine stie... o sa trec mai des prin camine...
as dori totodata sa gasesc niste constante si, dupa licenta sa imi para rau ca s-a terminat... nu sa astept combinatia 2008-2009 ca pe una salvatoare. caci nu va fi. asa mi s-a intamplat cand am terminat liceul...cedeam ca totul va fi clar mult mai bun decat ce traisem pana atunci. nu e adevarat. e din ce in ce mai mult bullshit, tre sa ai simturile mai ascutite si mintea mai agila.... sa stii sa cauti puncte de fuga sau de no return (cum mi-a fost explicat recent over dinner)
so, abia astept sa inceapa scoala..... pentru ca desi nu stiu cum... am senzatia ca va fi un ultim an scolar pe cinste :)
vineri, septembrie 14, 2007
^cum l-ai cunoscut?
#pai trebuia. asa am ajuns la acum.
^si daca nu ar fi fost prezent in viata ta? pentru ce vrei sa ii multumesti?
#pentru ca m-a invatat sa inteleg un pic mai bine ce vor sa spuna filozofii. pentru ca mi-a povestit de ce Kamasutra e inca moderna, pentru ca a fost bine.
^l-ai inselat?
#nu. partea din mine pe care a avut-o el a fost mereu a lui. goala. tanara. visatoare.
^am avut o data o prietena care obisnuia sa isi ia la revedere de la ei dandu-le tot ce era mai frumos. era traviata. avea puterea sa se daruiasca pe sine, sa ofere fara sa ceara inapoi nimik.
ai sa il uiti? il lasi?
#da. am sa il las si nu va sti. se va trezi singur. sper doar ca va avea puterea sa continuie ceva ce eu am inceput in el. lucrarea lui in mine s-a incheiat. sunt doua momente ce imi vin in minte: noaptea glorioasa de voievod neuitat in care m-a facut femeie. in care fiecare parte a trupului meu urla sa fie a lui. atunci am stiut ca am putut iubi din nou. cu totul. dupa atat timp. am vrut sa-i spun.. la antipozi e ieri. cand m-a indepartat senin, stangaci, fara sa stie ce face. nu-mi place ieri. dar ieri este fiul cuiva. ieri s-a nascut din noaptea in care eu, #, am fost a lui.
pe tine te-a durut asa cum ma doare pe mine acum?
^da. inca doare. fiecare subiect si predicat asezate in aceeasi propozitie ma dor. fiecare poveste de dragoste care se termina inainte sa o ai, toate vin sa rasuceasca iar si iar cutitul. nu ai sa uiti. dar ai sa te obisnuiesti asa. odata ce ai primit botezul acesta, esti libera sa te te iubesti pe tine.
#dar daca ar veni si-ar spune ca nu a uitat. ca te vrea inapoi. din nou. si fiecare noapte sa fie pentru tine. ce ai face?
^as fi atat de mahnita. pentru ca totul ar fi minunat. sufletul meu ar plange de bucurie si stiu ca m-as darui sec, in van, fara sentimente
...pentru ca el ar fi venit mult prea tarziu
#pai trebuia. asa am ajuns la acum.
^si daca nu ar fi fost prezent in viata ta? pentru ce vrei sa ii multumesti?
#pentru ca m-a invatat sa inteleg un pic mai bine ce vor sa spuna filozofii. pentru ca mi-a povestit de ce Kamasutra e inca moderna, pentru ca a fost bine.
^l-ai inselat?
#nu. partea din mine pe care a avut-o el a fost mereu a lui. goala. tanara. visatoare.
^am avut o data o prietena care obisnuia sa isi ia la revedere de la ei dandu-le tot ce era mai frumos. era traviata. avea puterea sa se daruiasca pe sine, sa ofere fara sa ceara inapoi nimik.
ai sa il uiti? il lasi?
#da. am sa il las si nu va sti. se va trezi singur. sper doar ca va avea puterea sa continuie ceva ce eu am inceput in el. lucrarea lui in mine s-a incheiat. sunt doua momente ce imi vin in minte: noaptea glorioasa de voievod neuitat in care m-a facut femeie. in care fiecare parte a trupului meu urla sa fie a lui. atunci am stiut ca am putut iubi din nou. cu totul. dupa atat timp. am vrut sa-i spun.. la antipozi e ieri. cand m-a indepartat senin, stangaci, fara sa stie ce face. nu-mi place ieri. dar ieri este fiul cuiva. ieri s-a nascut din noaptea in care eu, #, am fost a lui.
pe tine te-a durut asa cum ma doare pe mine acum?
^da. inca doare. fiecare subiect si predicat asezate in aceeasi propozitie ma dor. fiecare poveste de dragoste care se termina inainte sa o ai, toate vin sa rasuceasca iar si iar cutitul. nu ai sa uiti. dar ai sa te obisnuiesti asa. odata ce ai primit botezul acesta, esti libera sa te te iubesti pe tine.
#dar daca ar veni si-ar spune ca nu a uitat. ca te vrea inapoi. din nou. si fiecare noapte sa fie pentru tine. ce ai face?
^as fi atat de mahnita. pentru ca totul ar fi minunat. sufletul meu ar plange de bucurie si stiu ca m-as darui sec, in van, fara sentimente
...pentru ca el ar fi venit mult prea tarziu
i-am spus o data copilului meu sa nu se grabeasca. eu am sa-l feresc de rele si am sa am puterea, mereu, oricat ar fi de greu sa il apar. pentru ca ii sunt mama.
dar nu vreau sa il ascund, sa il cresc asemeni unui baiat dosit dupa fusta mamei care cand a creste va fi atat de inocent ca sa nu spun prost incat sa fie sedus de o curva profitoare.
nu. am sa il calesc treptat si am sa-i dau sa guste teama, agresivitatea, frica altora de el, am sa il las sa se infrupte cu scenarii de cotidian si am sa il dojenesc cand greseste. vreau sa il invat sa spere si sa creada in el asa cum o fac eu. sa fie scarba cu cine nu merita si domn cu cine e suflet negru. rasplata va fi mica. dar de notat.
copilul meu creste si cand va fi pregatit am sa ii fac mireasa marea. sa o iubeasca asa cum l-am iubit eu.
si cand eu n-am sa mai fiu, el va fi cel care va sti cum sa rosteasca lumii numele meu incet. in forfota lumii, in galagia si tumultul existentei tuturora, el va sti sa vorbeasca incet, pentru ca despre mine sa auda doar cei care au finetea auzului.
dar nu vreau sa il ascund, sa il cresc asemeni unui baiat dosit dupa fusta mamei care cand a creste va fi atat de inocent ca sa nu spun prost incat sa fie sedus de o curva profitoare.
nu. am sa il calesc treptat si am sa-i dau sa guste teama, agresivitatea, frica altora de el, am sa il las sa se infrupte cu scenarii de cotidian si am sa il dojenesc cand greseste. vreau sa il invat sa spere si sa creada in el asa cum o fac eu. sa fie scarba cu cine nu merita si domn cu cine e suflet negru. rasplata va fi mica. dar de notat.
copilul meu creste si cand va fi pregatit am sa ii fac mireasa marea. sa o iubeasca asa cum l-am iubit eu.
si cand eu n-am sa mai fiu, el va fi cel care va sti cum sa rosteasca lumii numele meu incet. in forfota lumii, in galagia si tumultul existentei tuturora, el va sti sa vorbeasca incet, pentru ca despre mine sa auda doar cei care au finetea auzului.
I guess we,ll never know.....
zilele ce au trecut au avut un efect asteptat asupra mea. inca sunt under the spell. sau in the spell. mi se intampla ciclic sa traiesc asemenea reverberatii ale destinului si le numesc a face parte din destin. al meu. imi plac al dracului de mult. ma afund in ele. le gust disperarea, le absorb puterea, le fur esenta si ma inchid.
ma inchid in asteptare. stiu ca am sa ies inzecit mai frumoasa, mai desteapta, mai modesta.
fiecare colectie de itamplarie, serie de asa numite coincidente nu sunt degeaba. nu au alt scop decat acela de a te forma, de a da un contur personalitatii tale.
vorbeam cu o prietena si discutam despre sex (continua seria dialogurilor) si despre puterea intamplarii. cum se face ca intamplarea stie exact in ce pozitie te afli? ce poezie naste sufletul tau, cum tremuri cand urmeaza sa inseli ceva ce numesti drag. iubit. al tau.
cred ca nu vom sti asta niciodata pentru ca undeva, candva s-a stabilit ca noi sa avem putere asupra destinului prin constiinta. e singura noastra legatura.
de asemenea, nu cred ca vom putea raspunde multor intrebari pentru unii existentiale. ce-ar fi fost daca? multi stiu ca una din intrebarile mele preferate este ”eh, ce-ar mai fi?” evident analiza asupra continutului, tonului intrebarii este una interesanta, insa, mai interesant este de aflat raspunsul. ce-ar fi fost daca? si ce-ar mai fi? sunt copii lui de ce? pentru ca tu sa cresti asa cum este. cum trebuie sa fii. nietzsche spunea cu gratia mintii dumnealui ca libertatea inseamna capacitatea de a deveni ceea ce esti cu adevarat.
asa ca, poate, intamplarea e desteapta, e setata mai bine zis sa se intample. punct. celor trei intrebari nu ai certitudinea ca le poti raspunde corect.
va las pe voi sa va ganditi cate simte sufletul vostru ca se vor mai intampla, cate ar fi vrut sa fie si n-au fost si cate vor veni. doar pentru o clipa.
zilele ce au trecut au avut un efect asteptat asupra mea. inca sunt under the spell. sau in the spell. mi se intampla ciclic sa traiesc asemenea reverberatii ale destinului si le numesc a face parte din destin. al meu. imi plac al dracului de mult. ma afund in ele. le gust disperarea, le absorb puterea, le fur esenta si ma inchid.
ma inchid in asteptare. stiu ca am sa ies inzecit mai frumoasa, mai desteapta, mai modesta.
fiecare colectie de itamplarie, serie de asa numite coincidente nu sunt degeaba. nu au alt scop decat acela de a te forma, de a da un contur personalitatii tale.
vorbeam cu o prietena si discutam despre sex (continua seria dialogurilor) si despre puterea intamplarii. cum se face ca intamplarea stie exact in ce pozitie te afli? ce poezie naste sufletul tau, cum tremuri cand urmeaza sa inseli ceva ce numesti drag. iubit. al tau.
cred ca nu vom sti asta niciodata pentru ca undeva, candva s-a stabilit ca noi sa avem putere asupra destinului prin constiinta. e singura noastra legatura.
de asemenea, nu cred ca vom putea raspunde multor intrebari pentru unii existentiale. ce-ar fi fost daca? multi stiu ca una din intrebarile mele preferate este ”eh, ce-ar mai fi?” evident analiza asupra continutului, tonului intrebarii este una interesanta, insa, mai interesant este de aflat raspunsul. ce-ar fi fost daca? si ce-ar mai fi? sunt copii lui de ce? pentru ca tu sa cresti asa cum este. cum trebuie sa fii. nietzsche spunea cu gratia mintii dumnealui ca libertatea inseamna capacitatea de a deveni ceea ce esti cu adevarat.
asa ca, poate, intamplarea e desteapta, e setata mai bine zis sa se intample. punct. celor trei intrebari nu ai certitudinea ca le poti raspunde corect.
va las pe voi sa va ganditi cate simte sufletul vostru ca se vor mai intampla, cate ar fi vrut sa fie si n-au fost si cate vor veni. doar pentru o clipa.
miercuri, septembrie 12, 2007
sunt momente in care ma gandesc ca a lasa orgoliul la o parte poate fi de multe ori un mare bine. dar pentru cine? si pentru cat timp? pana la urma se intampla ca orgoliul sa se reinfiinteze in tne si atunci te invarti in acelasi cerc vicios. nu vreau sa fiu caine. si cred ca daca as alerga in jurul cozii as trai mult prea ametita sa mai percep ce mi se intampla.
dar, momentele in care e treaba cu orgoliul sunt sustinute de un dorn nemarginit. si as vrea, repet, sa am puterea de a ma clona. sa vad cum ar fi fost viata mea acum daca pe 1 aprilie nu as fi spus nu, daca intr-o vara nu as fi lasat un bilet gol unei iubiri adevarate, daca n-as fi studenta la fjsc si nu i-as fi cunoscut, daca as fi continuat sa dorm pe 11 noiembrie si asa mai departe.
mi-e dor de multe lucruri, dar cel mai dor mi-este de mine. si, cum spunea lady s pe blogul ei, sunt momente in care imi dau seama ca i-am dat bucurestiului mai mult decat merita. si il urasc pentru asta. mi-e dor de oamenii cu care stateam in ardeias si jucam mima, de jurnalul meu din clasa a 10-a, de Pisone, mi-e dor sa ma joc coarda pe campionate, sa ascult "limbaj de cartier" pe furis, mi-e dor de discutiile interminabile de pe bancuta din fatza blocului, de campionatul de fotbal sarbatorit pe balconul din rahova cu burger si seminte si mi-e dor de tine.
in astfel de momente imi pare rau ca nu am apucat sa ne luam la revedere. ti-am zis ca am sa te urasc daca voi pleca fara sa te pup de ramas bun. dar nu te urasc. te iubesc ca in prima zi. si mereu am sa o fac. mereu...
dar, momentele in care e treaba cu orgoliul sunt sustinute de un dorn nemarginit. si as vrea, repet, sa am puterea de a ma clona. sa vad cum ar fi fost viata mea acum daca pe 1 aprilie nu as fi spus nu, daca intr-o vara nu as fi lasat un bilet gol unei iubiri adevarate, daca n-as fi studenta la fjsc si nu i-as fi cunoscut, daca as fi continuat sa dorm pe 11 noiembrie si asa mai departe.
mi-e dor de multe lucruri, dar cel mai dor mi-este de mine. si, cum spunea lady s pe blogul ei, sunt momente in care imi dau seama ca i-am dat bucurestiului mai mult decat merita. si il urasc pentru asta. mi-e dor de oamenii cu care stateam in ardeias si jucam mima, de jurnalul meu din clasa a 10-a, de Pisone, mi-e dor sa ma joc coarda pe campionate, sa ascult "limbaj de cartier" pe furis, mi-e dor de discutiile interminabile de pe bancuta din fatza blocului, de campionatul de fotbal sarbatorit pe balconul din rahova cu burger si seminte si mi-e dor de tine.
in astfel de momente imi pare rau ca nu am apucat sa ne luam la revedere. ti-am zis ca am sa te urasc daca voi pleca fara sa te pup de ramas bun. dar nu te urasc. te iubesc ca in prima zi. si mereu am sa o fac. mereu...
s-a intamplat ca stia despre e e vorba si nimik din spusele lor nu o mai fascinau. Privea crestele muntilor de la aceeasi inaltime si infinitul parea atins. statea acolo cu o telecomanda in mana si derula mereu aceleasi secvente de film. hipnotizata de puterea lor, de faptul ca fiecare secunda ce trecea o indeparta de ele. nu s-a opus timpului niciodata si nu se temea de riduri si osteoporoza. insa in acel moment, se juca cu el. inainte. inapoi. inapoi. Timpul s-a enervat si ia luat telecomanda. i-a redat in schimb viitorul. pe care ea nu il vroia. si nu l-a cerut. jocul lor nu s-a terminat. deasupra muntilor trona imaginea ramasa pe stop. pe stop la dracu. a revenit printre ei. goala si trista. dezbracata de speranta, cutia pandorei se pare ca avea o deschizatura secreta. razbunarea a ajutat-o sa iasa. asa ca ea se uita in ochilor egoisti, curiosi, sadici. se uita cu scarba. scarba ca stie. ca are imaginea si nu o poate schimba.
nu pot. si daca nu pot, mai incerc. mereu mi s-a zis ca gresesc. dar zau, va spun, nu imi iese. persista. e atat de puternica incat o simt si in somn. e rea. si sunt dependenta. dar imi place. si o blestem in acelasi timp. un puzzle intreg de sentimente. e aidoma unei vizite la opera, cand desi fata in fata cu necunoscutul nu te simti descumpanit. ii apartii si te lasi in bratele ei. apoi se aseamana cu imaginea unui cosciug lasat incet in groapa. un chip ce o data a fost viu, drag multora, uitat pentru vecie. ( cat conteaza moartea unui om by the way? ) Durerea celor de pe margine care privesc sfasiati cum se despart de mort. pamantul isi ia inapoi sau doar cere rasplata ca ne tine? si se asterne uitarea. din uitare se intrevede ea, mandra, din senin reapare. o bat. ma loveste. din nou suntem in ring. scopul ei? nu stiu... Dar dupa ce trece ma simt infinit mai puternica.
as vrea sa am puterea de a ma clona. as putea trai mai mult. mai intens. te-as cunoaste si pe tine, cu totul! as putea gusta si din el cu pofta de viata caracteristica, m-as culca mereu langa tine si ti-as face copii frumosi. Fiind mai multe ca mine si totusi centralizate in acelasi eu, as putea fi tot ce zice meredith brooks in a ei melodie Bitch. De data asta simultan. nu consecutiv. tentaculele firii mele ar putea incerca viata beoma de artista, sedintele interminabile ale unei femei de business, placerea (?) de a te oferi pe bani, o moarte in imponderabiliate, o viata pe mare, poate chiar si un job part time de politist in intersectie. Za Life, za Horror.
marți, septembrie 11, 2007
*** am coborat si vantul imi ridica fusta. stiam ca il incita cand ma imbrac in rochii lungi. le ridica incet... in timp ce ma saruta...
motorul mergea, ca un beat clasic. iar ploaia imi uda hainele. le simteam ude, lipite de trup. ascutea fiecare miscare a lui. ii simteam degetele coborand. ma scosese afara. imi intindea machiajul pe fata si ma saruta apasat. stiam ca ma vrea... pe capota, uda, tremurand..
$ nu pot sa cred... ati facut-o pe capota? unde?
***nu stiu.... undeva in camp. era intuneric oricum. eram doar noi. eu. el. si ploaia...
motorul mergea, ca un beat clasic. iar ploaia imi uda hainele. le simteam ude, lipite de trup. ascutea fiecare miscare a lui. ii simteam degetele coborand. ma scosese afara. imi intindea machiajul pe fata si ma saruta apasat. stiam ca ma vrea... pe capota, uda, tremurand..
$ nu pot sa cred... ati facut-o pe capota? unde?
***nu stiu.... undeva in camp. era intuneric oricum. eram doar noi. eu. el. si ploaia...
Facem sex din varii motive. pentru bani, din plictiseala, din ambitie, ura, razbunare, narcisism, obisnuinta si, evident, placere. unii il considera un sport, un subiect tabu sau o forma de eliberare, insa sexul este un must. asemeni banilor, sexul este mereu in trend.
u cand ai facut sex ultima data? ai facut sex, dragoste sau te-ai....? te-a interesat ce simte cel/cea cu care esti sau in care esti? conteaza motivul sau persoana? o faci din dragoste sau din nevoie? e o combinatie intre astea sau..
deschidem sesiunea ZaSex Dialogs....
@ vreau sa spun ca ma excita. da. insa rar. sunt prea multe lucrurile care nu imi plac la el
$ pai cum asa?
@ e mult prea tern. in pat. o singura pozitie. cea clasica. it is always the same: ma saruta (excelent by the way, are cele mai misto buze possible), dupa care imi pune mana pe sani, pe fund, intotdeauna in aceasta ordine :)), si apoi ma saruta pe gat. si ma dezbraca. ce scheme feminine? ce variatiuni? nu, nu, nu. misionarul rules.
$ poate ii este lene =))
@ cred ca da... oricum.... se termina rapid si se poate numi ca facem sex. poate, ma gandesc vrea sa bifeze si doar atat. pe principiul "paine-am-luat-azi-sex-am-facut-gata-ziua". cu toate astea il iubesc.
$ esti proasta
@ dar iubesc. ce zici de asta. cunosc senzatii pe care tu nu le poti trece in revista. stiu ce inseamna teama, dorul, rasplata asteptarii. fie ea si nereusita.
$ vrei sa spui ca nu te simti aiurea ca nu este in stare sa te satisfaca?
@ pai...trecand peste nepriceperea lui tottala de altfel.... stiu ca ma iubeste. si simt asta chiar aca doar dintr-o singura pozitie.. stiu ca tremura nu cand e bou si nu ma suna, ci cand e langa mine, aproape si simt cum ii bate inima. si zambesc. sunt fericita.
$ repet, esti doar proasta. sexul este facul sa il faci. nu sa ii dai cu sentimentalisme. ca stai s avedem ce simt, ca daca i bate sau nu inima. normal ca ii bate naiba! ca nu ar fi fun sa fie o mortaciune in asternuturile tale. ideea este ca tre sa fie barbat domne. nu sa se faca doar. eu nu as suporta ideea ca langa mine sa fie un asa papitoi. si ce daca ma iubeste. sa multumeasca cerului ca ii permit.
@cred ca te inseli...
$ sexul se face pentru a ajunge la orgasm..... cauta-ti altul fato. nu mai stai asa. o sa vezi si tu ce inseamna sa stie sa puna mana pe tine.... sa te uzi cand te priveste nu asa... clasic, monoton, stilul na na na :))
@ nu vreau s ail insel. as avea clar remuscari.. cum sa puna altcineva mana pe mine? m-as simti murdara
$ te-ai simti si u femeie. asta ai simti.
@ si $ o vor tine asa la nesfarsit. @ are o relatie de lunga durata si, desi iubitul ei este asa cum l-a descris, ea nu vrea s ail insele. $ este, dupa cum v-ati dat seama opusul ei. ea incearca s ao convinga pe @ sa il insele. noi speram ca.....
u cand ai facut sex ultima data? ai facut sex, dragoste sau te-ai....? te-a interesat ce simte cel/cea cu care esti sau in care esti? conteaza motivul sau persoana? o faci din dragoste sau din nevoie? e o combinatie intre astea sau..
deschidem sesiunea ZaSex Dialogs....
@ vreau sa spun ca ma excita. da. insa rar. sunt prea multe lucrurile care nu imi plac la el
$ pai cum asa?
@ e mult prea tern. in pat. o singura pozitie. cea clasica. it is always the same: ma saruta (excelent by the way, are cele mai misto buze possible), dupa care imi pune mana pe sani, pe fund, intotdeauna in aceasta ordine :)), si apoi ma saruta pe gat. si ma dezbraca. ce scheme feminine? ce variatiuni? nu, nu, nu. misionarul rules.
$ poate ii este lene =))
@ cred ca da... oricum.... se termina rapid si se poate numi ca facem sex. poate, ma gandesc vrea sa bifeze si doar atat. pe principiul "paine-am-luat-azi-sex-am-facut-gata-ziua". cu toate astea il iubesc.
$ esti proasta
@ dar iubesc. ce zici de asta. cunosc senzatii pe care tu nu le poti trece in revista. stiu ce inseamna teama, dorul, rasplata asteptarii. fie ea si nereusita.
$ vrei sa spui ca nu te simti aiurea ca nu este in stare sa te satisfaca?
@ pai...trecand peste nepriceperea lui tottala de altfel.... stiu ca ma iubeste. si simt asta chiar aca doar dintr-o singura pozitie.. stiu ca tremura nu cand e bou si nu ma suna, ci cand e langa mine, aproape si simt cum ii bate inima. si zambesc. sunt fericita.
$ repet, esti doar proasta. sexul este facul sa il faci. nu sa ii dai cu sentimentalisme. ca stai s avedem ce simt, ca daca i bate sau nu inima. normal ca ii bate naiba! ca nu ar fi fun sa fie o mortaciune in asternuturile tale. ideea este ca tre sa fie barbat domne. nu sa se faca doar. eu nu as suporta ideea ca langa mine sa fie un asa papitoi. si ce daca ma iubeste. sa multumeasca cerului ca ii permit.
@cred ca te inseli...
$ sexul se face pentru a ajunge la orgasm..... cauta-ti altul fato. nu mai stai asa. o sa vezi si tu ce inseamna sa stie sa puna mana pe tine.... sa te uzi cand te priveste nu asa... clasic, monoton, stilul na na na :))
@ nu vreau s ail insel. as avea clar remuscari.. cum sa puna altcineva mana pe mine? m-as simti murdara
$ te-ai simti si u femeie. asta ai simti.
@ si $ o vor tine asa la nesfarsit. @ are o relatie de lunga durata si, desi iubitul ei este asa cum l-a descris, ea nu vrea s ail insele. $ este, dupa cum v-ati dat seama opusul ei. ea incearca s ao convinga pe @ sa il insele. noi speram ca.....
duminică, septembrie 02, 2007
sâmbătă, septembrie 01, 2007
Do all lips long to speak?Do all clouds want to rain? sunt versuri ce le-am citi pe blogul unui om cu cap. ma gandeam: do we allways want something? e posibil sa nu vrem ceva? sa fie un moment in viata noastra in care sa NU vrem o masina, o tipa buna la pat, un baiat care sa nu fie prost, o carpeta de perete pentru nasha :)), ultimul shlagar al lui Gutza - copilul minune, o acadea sau un curs de management al furiei?
Do all people want to be heard, loved, cared for? Problema este ca nu sunt si oameni care sa vrea sa ofere, sa .. una alta. Chiar si melodiile recente aparute nu mai vorbesc de relatii care merg. Iubiri. mari iubiri. care raman. se intampla si azi si maine. Banii pun lumea in miscare si dragostea ne pune pe noi. Minti daca spui ca nu ai nevoie. Mint si eu cand spun ca nu ma intereseaza. Pentru ca plang chiar si la comediile romantice. :))
daca as fi, mi-as dori sa nu fiu, daca as sti mi-ar placea sa nu cunosc, daca as suferi mi-ar placea sa fie altul in locul meu....
Do all people want to be heard, loved, cared for? Problema este ca nu sunt si oameni care sa vrea sa ofere, sa .. una alta. Chiar si melodiile recente aparute nu mai vorbesc de relatii care merg. Iubiri. mari iubiri. care raman. se intampla si azi si maine. Banii pun lumea in miscare si dragostea ne pune pe noi. Minti daca spui ca nu ai nevoie. Mint si eu cand spun ca nu ma intereseaza. Pentru ca plang chiar si la comediile romantice. :))
daca as fi, mi-as dori sa nu fiu, daca as sti mi-ar placea sa nu cunosc, daca as suferi mi-ar placea sa fie altul in locul meu....
joi, august 30, 2007
De la neputinta la neputinta
Ma intorceam de la o intalnire cu PR-ul de la Unicef. Vorbisem despre campanii sociale, copii, drepturile lor, voluntariat, copii strazi si donatii. Proiecte, intentii nobile si personale si bani pe care unii ii au si alti ii cer, sau ii asteapta. Ei nu se pot apara. Si desi ne enerveaza cand vin si ne cer bani pe principiul tanti da-mi si mie macar un leu...lumea in care traiesc ei nu e cum o vedem noi. Copilaria este amprenta personalitatii noastre.
La intoarcere, iesind de la metrou, intr-un colt, frumosi si bine imbracati, incarcati cu talent, lipsa de rusine si iubire, erau doi tineri care cantau. Cantau cum stiau ei mai bine. Unii treceau si le puneau bani. Isi castigau existenta. Aveau bani. Atat puteau face. Atat stiau. M-am uitat in ochii lor si am stiut ca nu aveau alta varianta. Isi vindeau talentul avand ca impresar coltul acela din statia de metrou.
Cinci metri mai la dreapta, sus pe scari, fara bani in fatza si cu sute de haine pe ea, statea ghemuita o batrana. Ii privea. Sec. Trist. Neputincioasa.
Ma intorceam de la o intalnire cu PR-ul de la Unicef. Vorbisem despre campanii sociale, copii, drepturile lor, voluntariat, copii strazi si donatii. Proiecte, intentii nobile si personale si bani pe care unii ii au si alti ii cer, sau ii asteapta. Ei nu se pot apara. Si desi ne enerveaza cand vin si ne cer bani pe principiul tanti da-mi si mie macar un leu...lumea in care traiesc ei nu e cum o vedem noi. Copilaria este amprenta personalitatii noastre.
La intoarcere, iesind de la metrou, intr-un colt, frumosi si bine imbracati, incarcati cu talent, lipsa de rusine si iubire, erau doi tineri care cantau. Cantau cum stiau ei mai bine. Unii treceau si le puneau bani. Isi castigau existenta. Aveau bani. Atat puteau face. Atat stiau. M-am uitat in ochii lor si am stiut ca nu aveau alta varianta. Isi vindeau talentul avand ca impresar coltul acela din statia de metrou.
Cinci metri mai la dreapta, sus pe scari, fara bani in fatza si cu sute de haine pe ea, statea ghemuita o batrana. Ii privea. Sec. Trist. Neputincioasa.
Violul si epilatul
Am asistat la o discutie despre cum se pot feri femeile de a fi violate. Au fost propuneri gen ii spui ca ai Sida – te crede sau nu, sau sa faci super exercitii Kegel si incerci sa te sustragi de la penetrare – asta pana iti da una si uiti cine e Kegel sau ii spui ca, la naiba, daca te anunta mai devreme treceai si tu pe la cosmetica. Sa fie treaba treaba.
Si de aici intrebarea: de unde stiu ei domnii violatori cand sa intervina? Astfel incat pe chipul lor si asa schimonosit sa nu apara alte grimase la vederea intinderii aproape amazoniene. Parul. ZaHair. E ciudat cum detalii de gen nu sunt luate in calcul. Poate aceasta ar conduce la raspunsuri nebanuite.
As adauga si faze ritualice ale barbatilor, de genul: esti frumoasa ca o animatoare, esti asa...misto!, frumoaso! Esti asa... universala. Ei iau in calcul doar ce vad sau si ce se ascunde dupa? I can/t help wonderring..... :))))))
Am asistat la o discutie despre cum se pot feri femeile de a fi violate. Au fost propuneri gen ii spui ca ai Sida – te crede sau nu, sau sa faci super exercitii Kegel si incerci sa te sustragi de la penetrare – asta pana iti da una si uiti cine e Kegel sau ii spui ca, la naiba, daca te anunta mai devreme treceai si tu pe la cosmetica. Sa fie treaba treaba.
Si de aici intrebarea: de unde stiu ei domnii violatori cand sa intervina? Astfel incat pe chipul lor si asa schimonosit sa nu apara alte grimase la vederea intinderii aproape amazoniene. Parul. ZaHair. E ciudat cum detalii de gen nu sunt luate in calcul. Poate aceasta ar conduce la raspunsuri nebanuite.
As adauga si faze ritualice ale barbatilor, de genul: esti frumoasa ca o animatoare, esti asa...misto!, frumoaso! Esti asa... universala. Ei iau in calcul doar ce vad sau si ce se ascunde dupa? I can/t help wonderring..... :))))))
Lumea numerelor la 931
Ma gandesc tot timpul la jobul pe care il voi avea – la modul permanent. Ca orice fiinta sa ii spunem omeneasca, vin in contact cu diversi, in diverse circumstante. Si la capitolul job am o serie de exemple pe care mi-ar placea sa le evit. Femeia care da bilete pt RATB. Super tare. Te duci si stai toata ziua intr-o cusca, vezi viata ca prizonierii din Tazmania si primestii 1,1 Ron pe bilet. Asta faci toata ziua. UUUUHHHHH! Am auzit ca vor sa le puna aere conditionate. Ma intreb unde o sa-l aseze si pe ala. Langa reshoul pe care fac cafeaua???
Urmeaza, in lista preferintelor, tipa care da hartie igienica la toaletele publice. Aici putem aduga spor de miros mai ales daca vechimea este conform standardelor. Placerea de a da celor care nu mai pot astepta pana acasa un dram de hartie igienica (nu sunt sigura ca e chiar iginica) nu se poate compara decat cu obisnuita de a auzi din 5 in 5 minute cum se trage apa.
Tot din categoria celor care primesc spor de miros si de rusine se numara cei care curata grajdurile in marile ferme. Lucrezi cu balegar cat e ziua de lunga. No comment.
Dar ce ziceti de femeile de la 931. Sunt delia nasturel, cu ce va pot ajuta..alo da? Si spui ca vrei si tu numarul celor de la microsoft romania si zic asteptati o clipa si auzi pe fundal.... 4638. o alta voce 7593... si o alta 54.... ce adresa? Bucuresti? Nu figureaza. Si apoi primesti si tu un notati va rog: prefix 021 numar centrala 324 88 00. Imi imaginez ce gandesc femeile acelea cand se pun in pat seara. Liniste. Nu tu prefix, nu tu numar direct, nu tu un 0247, sau macar un nu figureaza..... numere numere cifre cifre numere
Si ca sa incheiem cu o meserie care ne plange de mila, de dor, de treburi sa amintim bocitoarele. Cineva tre sa o faca si pe asta. Oricum banuiesc ca tre sa ai chemare pentru a sta deasupra mortului – care de multe ori nu este al tau, si sa spui cum te-ai dus tu gigele, care tineai pe safta a lu nea costica, care s-a imbolnavit de tuse cand la culesul viilor nasu-so a uitat sa ia si bere pentru oamenii angajati cu ziua de fiica-sa care a plecat in spania dupa ce si-a dat seama ca nu ii ajunge vinul din toamna aia, care gigeleeeee, ne-ai lasat singure si fara blog, care am auzit ca sunt la moda si toti are si noi nu avem conexiune wireless, cred ca am gresit hartiuta dupa care trebia sa plang gigele........
Ma gandesc tot timpul la jobul pe care il voi avea – la modul permanent. Ca orice fiinta sa ii spunem omeneasca, vin in contact cu diversi, in diverse circumstante. Si la capitolul job am o serie de exemple pe care mi-ar placea sa le evit. Femeia care da bilete pt RATB. Super tare. Te duci si stai toata ziua intr-o cusca, vezi viata ca prizonierii din Tazmania si primestii 1,1 Ron pe bilet. Asta faci toata ziua. UUUUHHHHH! Am auzit ca vor sa le puna aere conditionate. Ma intreb unde o sa-l aseze si pe ala. Langa reshoul pe care fac cafeaua???
Urmeaza, in lista preferintelor, tipa care da hartie igienica la toaletele publice. Aici putem aduga spor de miros mai ales daca vechimea este conform standardelor. Placerea de a da celor care nu mai pot astepta pana acasa un dram de hartie igienica (nu sunt sigura ca e chiar iginica) nu se poate compara decat cu obisnuita de a auzi din 5 in 5 minute cum se trage apa.
Tot din categoria celor care primesc spor de miros si de rusine se numara cei care curata grajdurile in marile ferme. Lucrezi cu balegar cat e ziua de lunga. No comment.
Dar ce ziceti de femeile de la 931. Sunt delia nasturel, cu ce va pot ajuta..alo da? Si spui ca vrei si tu numarul celor de la microsoft romania si zic asteptati o clipa si auzi pe fundal.... 4638. o alta voce 7593... si o alta 54.... ce adresa? Bucuresti? Nu figureaza. Si apoi primesti si tu un notati va rog: prefix 021 numar centrala 324 88 00. Imi imaginez ce gandesc femeile acelea cand se pun in pat seara. Liniste. Nu tu prefix, nu tu numar direct, nu tu un 0247, sau macar un nu figureaza..... numere numere cifre cifre numere
Si ca sa incheiem cu o meserie care ne plange de mila, de dor, de treburi sa amintim bocitoarele. Cineva tre sa o faca si pe asta. Oricum banuiesc ca tre sa ai chemare pentru a sta deasupra mortului – care de multe ori nu este al tau, si sa spui cum te-ai dus tu gigele, care tineai pe safta a lu nea costica, care s-a imbolnavit de tuse cand la culesul viilor nasu-so a uitat sa ia si bere pentru oamenii angajati cu ziua de fiica-sa care a plecat in spania dupa ce si-a dat seama ca nu ii ajunge vinul din toamna aia, care gigeleeeee, ne-ai lasat singure si fara blog, care am auzit ca sunt la moda si toti are si noi nu avem conexiune wireless, cred ca am gresit hartiuta dupa care trebia sa plang gigele........
vineri, august 24, 2007
o relatie perfecta - un cumul dintre tine, ea, cealalta, alta, plus inca una, poate chiar si o a 5-a.
o simti calda si tandra cand te tine in brate. ai nevoie sa te simti in siguanta cand revii din jungla urbana. te simte. te cuprinde si te topesti. are darul de a linisti.
e complet diferita. stie ca ai nevoie sa te simti barbat si o face ca nimeni altcineva . cunoaste cele mai tainice dorinte si vine in intampinarea lor. o doresti. o cauti. o vrei.
cand ai dileme e acolo. te sfatuieste. are intelepciunea necesara de a te ghida si a spune lucrurile astfel incat increderea in fortele tale creste.
alaturi ii esti mentor. e novice. o inveti despre viata si trasee psihologice. te asculta cuminte si vibreaza la ideile tale.
ti-e prietena. va pimbati si radeti impreuna. pe apa sau uscat, te face sa te simti liber, copil, prieten.
de fiecare data esti tu. ea difera. cum ar fi daca acest cumul l-ai gasi in doar o singura pesoana. ai mai fi asa de burlac precum te stiu?
o simti calda si tandra cand te tine in brate. ai nevoie sa te simti in siguanta cand revii din jungla urbana. te simte. te cuprinde si te topesti. are darul de a linisti.
e complet diferita. stie ca ai nevoie sa te simti barbat si o face ca nimeni altcineva . cunoaste cele mai tainice dorinte si vine in intampinarea lor. o doresti. o cauti. o vrei.
cand ai dileme e acolo. te sfatuieste. are intelepciunea necesara de a te ghida si a spune lucrurile astfel incat increderea in fortele tale creste.
alaturi ii esti mentor. e novice. o inveti despre viata si trasee psihologice. te asculta cuminte si vibreaza la ideile tale.
ti-e prietena. va pimbati si radeti impreuna. pe apa sau uscat, te face sa te simti liber, copil, prieten.
de fiecare data esti tu. ea difera. cum ar fi daca acest cumul l-ai gasi in doar o singura pesoana. ai mai fi asa de burlac precum te stiu?
mamaie gonflabila, chiloti de greiere, muc de meduza, gandac cotcodacit, vacanta de raton, mustata de gigel, licenta de antilopa, sutien de papagal, lumanare de bestie, verde de asfalt, viteza de melc violat, gaura de timp, pijama de buburuza, carnat ratacit, dinti de ou, aripi de broasca, papadia ciobanului, avion calator, creasta de puradel, sosete de pitzigoi, vrabie petrutza
Tu ai plasa romanului? :)) mi se pare hazliu cum aproape fiecare roman cu care ma intalnesc in una bucata metrou si doua bucati tramvai are o plasa in care cara. lucruri. ce cara frate acolo?
te uiti la ei: femei cu batic si ruj roz bon-bon, barbati care asuda si isi etaleaza minunatia subsorii lor, tineri care merg tinand in mana „plasa romanului„. aceasta este de multe ori semi-goala. oricum pleaca de acasa cu ea. ramanand ca pe parcurs sa o umple. citeam undeva, acum cativa ani, ca acestea sunt reminescente de pe vremuri comuniste cand trebuia sa ai oricand o plasa la indemana pentru ca nu puteai sti de unde rasarea o coada la carne la care trebuia sa te asezi cu plasa in dinti.
bun asa, inteleg, sa zicem. insa... generatia tanara? sau prostia s-a transmis genetic? sau e in firea omului sa care. sa aduca, sa cumpere, sa primeasca sau sa aibe de unde da. o bucata de slana, o fructa, o maslina, o atentie, o scobitoare.
uitati-va pe strazile de aici.... si observati cum merg ei cu nelipsita plasa a romanului alaturi
te uiti la ei: femei cu batic si ruj roz bon-bon, barbati care asuda si isi etaleaza minunatia subsorii lor, tineri care merg tinand in mana „plasa romanului„. aceasta este de multe ori semi-goala. oricum pleaca de acasa cu ea. ramanand ca pe parcurs sa o umple. citeam undeva, acum cativa ani, ca acestea sunt reminescente de pe vremuri comuniste cand trebuia sa ai oricand o plasa la indemana pentru ca nu puteai sti de unde rasarea o coada la carne la care trebuia sa te asezi cu plasa in dinti.
bun asa, inteleg, sa zicem. insa... generatia tanara? sau prostia s-a transmis genetic? sau e in firea omului sa care. sa aduca, sa cumpere, sa primeasca sau sa aibe de unde da. o bucata de slana, o fructa, o maslina, o atentie, o scobitoare.
uitati-va pe strazile de aici.... si observati cum merg ei cu nelipsita plasa a romanului alaturi
miercuri, august 22, 2007
ZaThing anunta deschiderea oficiala a ”Asociatiei celor ca noi, care militeaza asa, in general ”.
Astazi se lanzeaza noul proiect care are ca scop crearea unei platforme de comunicare alternativa intre posesorii de bloguri.
Asa ca va invit sa dati mai departe acest mesaj. Sa punem in comun ZaBlogs that matter.
Astazi se lanzeaza noul proiect care are ca scop crearea unei platforme de comunicare alternativa intre posesorii de bloguri.
Asa ca va invit sa dati mai departe acest mesaj. Sa punem in comun ZaBlogs that matter.
marți, august 21, 2007
bruta ce esti?
cunosc un baiat cu cel mai frumos nume posibil, care e adeptul brutalitatii. hmmm, am omis sa il intreb de care ;) :))
si el sarmanul, incearca sa promoveze brutalitatea si eu cek nu vreau sa ii permit una ca aceasta. asa ca acest articol ii este dedicat in intregime.
dragul meu, brutalitatea este o forma sublima de exprimare a sentimentelor masculine de regula. ca nah, de aceea a facut Doamne Doamne femeia superficiala si barbatul o bruta. si de aceea uniunea yin - yang este posibila.
barbatilor le sade bine sa fie barbati, nu un papa-lapte cum era un tip pe care il stiam eu cand eram in liceu si care cand ieseam in oras trebuia sa ii iau eu apararea. prin urmare o infuzie de brutalitate face din una bucata barbat mai apetisant carevasazica. daca nu ma credeti intrebati femeile lesinate dupa prison break. ca nah... la cum arata tipul ala.... le inteleg.
ideea este cate doze alege fiecare barbat sa ia. sau sa adopte. ca daca e o bruta e ok. insa daca e un badaran dobitoc nu face nici o afacere if u ask me.
ZaBruta rules
cunosc un baiat cu cel mai frumos nume posibil, care e adeptul brutalitatii. hmmm, am omis sa il intreb de care ;) :))
si el sarmanul, incearca sa promoveze brutalitatea si eu cek nu vreau sa ii permit una ca aceasta. asa ca acest articol ii este dedicat in intregime.
dragul meu, brutalitatea este o forma sublima de exprimare a sentimentelor masculine de regula. ca nah, de aceea a facut Doamne Doamne femeia superficiala si barbatul o bruta. si de aceea uniunea yin - yang este posibila.
barbatilor le sade bine sa fie barbati, nu un papa-lapte cum era un tip pe care il stiam eu cand eram in liceu si care cand ieseam in oras trebuia sa ii iau eu apararea. prin urmare o infuzie de brutalitate face din una bucata barbat mai apetisant carevasazica. daca nu ma credeti intrebati femeile lesinate dupa prison break. ca nah... la cum arata tipul ala.... le inteleg.
ideea este cate doze alege fiecare barbat sa ia. sau sa adopte. ca daca e o bruta e ok. insa daca e un badaran dobitoc nu face nici o afacere if u ask me.
ZaBruta rules
sunt superficiala. egoista si ambitioasa. pe toate le consider calitati. si sunt tare mandra de ele. pentru ca iata, azi radiez de bucurie. este incredibil cum o revista cu noile trenduri ma poate pune pe roate. ma poate motiva. da domne, sunt superficiala. imi plac chestiile dragute, noul, sau mai bine zis, reinventatul. asa ca m-am decis sa fac o schimbare de look. e feng shui.
nimic nu e mai frumos decat combinatia de trenduri noi, un nou sezon, culori si taieturi si parfumuri, hituri noi si un job misto ca sa ma bine dispuna. azi sunt fericita!
azi fac planuri pe care stiu ca am sa le indeplinesc, azi este marti si e un nou inceput. e incredibil cum un telefon dat unei persoane dragi - a se citi matusa mea, te ajuta sa te motivezi.
da sunt egoista, ma iubesc si e greu sa intervina cineva intre mine si... ZaMe ;) imi place cum sunt, si ce fac fac cu drag pentru mine. ca ma cunosc si stiu ca merit. sunt o narcisista.
si vreau sa fac lucruri marete, sa transform anonimatul in notorietate. pentru ca la feminin lucrurile sunt mai chic :))
nimic nu e mai frumos decat combinatia de trenduri noi, un nou sezon, culori si taieturi si parfumuri, hituri noi si un job misto ca sa ma bine dispuna. azi sunt fericita!
azi fac planuri pe care stiu ca am sa le indeplinesc, azi este marti si e un nou inceput. e incredibil cum un telefon dat unei persoane dragi - a se citi matusa mea, te ajuta sa te motivezi.
da sunt egoista, ma iubesc si e greu sa intervina cineva intre mine si... ZaMe ;) imi place cum sunt, si ce fac fac cu drag pentru mine. ca ma cunosc si stiu ca merit. sunt o narcisista.
si vreau sa fac lucruri marete, sa transform anonimatul in notorietate. pentru ca la feminin lucrurile sunt mai chic :))
luni, august 20, 2007
Cat este coincidenta in realizarea unui proiect? De fiecare data cand imi propun ceva, nu conteaza domeniul sau importanta scopului, se intampla ca, mai devreme sau, in general, mai tarziu, Cineva sa inceapa sa demareze acel proiect. Cineva-ul asta sunt eu sau e o forta careia ii place ce vreau sa fac si imi acorda sprijinul necesar :-?
derularea evenimentelor pro-proiect apar de obicei in cascada si mi-e greu sa cred ca intuitia mea ma ajuta de fiecare data. mi-a zis cineva o data ca deciziile noastre sunt mai importante cu cat sunt mai vechi. asa este. zic. gandeste-te la decizia ta de a fi fata sau baiat cand erai in pantecele mamei. ok, exagerez, insa din copilarie porneste totul. Pentru ca in urma unei decizii, we can/t stop wondering what if everything would have gone the other way round?
adica ce as fi facut eu daca nu as fi decis in clasa a 9-a sa merg in excursie la calimanesti sau cum as fi vazut lumea acum daca nu as fi citit Satra.
Ma gandesc ca, daca am reusi sa ne folosim cu 10% din capacitatea creierului simturile noastre s-ar ascuti sau poate chiar s-ar inmulti.
Poate asa mi-as putea raspunde la intrebarea de la inceput..
derularea evenimentelor pro-proiect apar de obicei in cascada si mi-e greu sa cred ca intuitia mea ma ajuta de fiecare data. mi-a zis cineva o data ca deciziile noastre sunt mai importante cu cat sunt mai vechi. asa este. zic. gandeste-te la decizia ta de a fi fata sau baiat cand erai in pantecele mamei. ok, exagerez, insa din copilarie porneste totul. Pentru ca in urma unei decizii, we can/t stop wondering what if everything would have gone the other way round?
adica ce as fi facut eu daca nu as fi decis in clasa a 9-a sa merg in excursie la calimanesti sau cum as fi vazut lumea acum daca nu as fi citit Satra.
Ma gandesc ca, daca am reusi sa ne folosim cu 10% din capacitatea creierului simturile noastre s-ar ascuti sau poate chiar s-ar inmulti.
Poate asa mi-as putea raspunde la intrebarea de la inceput..
joi, august 16, 2007
N-ati vazut cumva 5 mii?
Atitudinea mioritico-manageriala privind CSR-ul in Romania nu s-a schimbat prea mult. Chiar si in cazul in care le sunt prezentate proiecte neconventionale, interesante, care i-ar avantaja mai mult decat o abordare traditionala, lenea si limitarea ii si anume determina sa reactioneze pe principiul ”iar-au-venit-ma-astia-sa-ne-ceara-bani?”
degeaba exista oameni care concep rasismometre, care fac proiecte de impadurire, voluntari care sunt recunoscuti la nivel international daca oamenii care au combustibilul necesar pentru a pune motoarele CSR in functiune nu o fac. Sau se fac ca ploua, ca e cod portocaliu si nu are rost sa riste sa dea o mana de ajutor.
Dimineata, la metrou la Unirea, era un batran uitat de ai lui. El e un om in plus care nu conteaza. Ce ma intereseaza pe mine, de ce te-ar deranja pe tine ca el nu are unde sa doarma, ca nu l-a luat nimeni in brate sa ii spuna „te iubesc”? Ma uitam cu cata scarba si indiferenta il alunga un politist si un nene de la securitate. pentru ei nu era decat un alt cersetor care strica imaginea Romaniei. nu cersetorii o strica, ci managerii care ar putea, dar la nivelul lor de super mega, de ce naibilor sa se deranjeze pentru un neica-nimeni care poate nici nu e inregistrat?
Pentru ei nu are cine sa vorbeasca si daca se gaseste un ONG sa o faca.... se loveste de mentalitati proaste, limitate, invechite ale unora pe care daca ii auzi vorbind.....
Atitudinea mioritico-manageriala privind CSR-ul in Romania nu s-a schimbat prea mult. Chiar si in cazul in care le sunt prezentate proiecte neconventionale, interesante, care i-ar avantaja mai mult decat o abordare traditionala, lenea si limitarea ii si anume determina sa reactioneze pe principiul ”iar-au-venit-ma-astia-sa-ne-ceara-bani?”
degeaba exista oameni care concep rasismometre, care fac proiecte de impadurire, voluntari care sunt recunoscuti la nivel international daca oamenii care au combustibilul necesar pentru a pune motoarele CSR in functiune nu o fac. Sau se fac ca ploua, ca e cod portocaliu si nu are rost sa riste sa dea o mana de ajutor.
Dimineata, la metrou la Unirea, era un batran uitat de ai lui. El e un om in plus care nu conteaza. Ce ma intereseaza pe mine, de ce te-ar deranja pe tine ca el nu are unde sa doarma, ca nu l-a luat nimeni in brate sa ii spuna „te iubesc”? Ma uitam cu cata scarba si indiferenta il alunga un politist si un nene de la securitate. pentru ei nu era decat un alt cersetor care strica imaginea Romaniei. nu cersetorii o strica, ci managerii care ar putea, dar la nivelul lor de super mega, de ce naibilor sa se deranjeze pentru un neica-nimeni care poate nici nu e inregistrat?
Pentru ei nu are cine sa vorbeasca si daca se gaseste un ONG sa o faca.... se loveste de mentalitati proaste, limitate, invechite ale unora pe care daca ii auzi vorbind.....
miercuri, august 15, 2007
Te provoc sa te intreci pe tine. Sa iti faci un SWOT. Sa iti castigi increderea si sa te motivezi.
Cand iti admiri portretul in oglinda sa stii ca tu va deveni ZaYou.
Invita-te la o plimbare, admira-te in geamul unui magazin. Iti placi? Renunta sa mai lasi capul plecat si zambeste cald.
Ce vrei de la tine? stiu ca poti mai mult. stii si tu asta, dar ti-e teama. Aminteste-ti ce iti lipseste, ce ti-ai dori sa ti se intample, cum vrei sa fie oamenii cu care vii in contact, cat de mult vrei ca ei sa te placa?
Ia-ti un timp al tau. Descopera-te, asculta-te, vorbeste-ti. Nu da naspa sa faci asta. Plus ca nimeni nu va sti, iar eu promit sa nu spun nimanui. Ai curaj si arata-te cum vrei sa fii.
Acum te intreb: pe cine iubesti cel mai mult pe lumea asta?
Cand iti admiri portretul in oglinda sa stii ca tu va deveni ZaYou.
Invita-te la o plimbare, admira-te in geamul unui magazin. Iti placi? Renunta sa mai lasi capul plecat si zambeste cald.
Ce vrei de la tine? stiu ca poti mai mult. stii si tu asta, dar ti-e teama. Aminteste-ti ce iti lipseste, ce ti-ai dori sa ti se intample, cum vrei sa fie oamenii cu care vii in contact, cat de mult vrei ca ei sa te placa?
Ia-ti un timp al tau. Descopera-te, asculta-te, vorbeste-ti. Nu da naspa sa faci asta. Plus ca nimeni nu va sti, iar eu promit sa nu spun nimanui. Ai curaj si arata-te cum vrei sa fii.
Acum te intreb: pe cine iubesti cel mai mult pe lumea asta?
luni, august 13, 2007
vi s-a intamplat vreodata sa fiti amortiti? sa vreti sa ganditi? sa simtiti? sa fie ceva coerent, dar sa nu puteti? sa va uitati in gol, sa va treaca atat de multe ganduri prin minte incat nici unul sa nu poata prinde contur?
nu stiu daca e tristete sau mult prea multe chestii care se aduna... dar... stiu ca nu sunt singura care se confrunta cu asta. cum e faza cu cititul pe buda :)) credem ca doar noi facem asta, ca doar noi stam si citim cine produce Mr. Proper, Domestos sau Ariel. Era o carte, stufoasa ce-i drept, Spending time on the Loo, in care erau recenziile celor mai tari carti ever made. din toata lumea. si erau structurate articolele de asa maniera ca sa poti afla infos despre o carte la o singura sedinta de WC. :)) za brains&relaxation at the same time.
revenind, ma gandesc... astrele pot avea ceva in comun? adica mercur chiar vrea sa fie retrogdrad tot timpul anului? nu ameteste?!?! bietul..
ganditiva, cat suntem de mici si nestiutori.... cate nu stim despre corporatocratii, tu si eu, tu si tu, ceilalti.
daca ni se da doar o viata.... de ce nu ni se dau si instructiuni de folosire?
nu stiu daca e tristete sau mult prea multe chestii care se aduna... dar... stiu ca nu sunt singura care se confrunta cu asta. cum e faza cu cititul pe buda :)) credem ca doar noi facem asta, ca doar noi stam si citim cine produce Mr. Proper, Domestos sau Ariel. Era o carte, stufoasa ce-i drept, Spending time on the Loo, in care erau recenziile celor mai tari carti ever made. din toata lumea. si erau structurate articolele de asa maniera ca sa poti afla infos despre o carte la o singura sedinta de WC. :)) za brains&relaxation at the same time.
revenind, ma gandesc... astrele pot avea ceva in comun? adica mercur chiar vrea sa fie retrogdrad tot timpul anului? nu ameteste?!?! bietul..
ganditiva, cat suntem de mici si nestiutori.... cate nu stim despre corporatocratii, tu si eu, tu si tu, ceilalti.
daca ni se da doar o viata.... de ce nu ni se dau si instructiuni de folosire?
sâmbătă, august 11, 2007
Cand eram mica mica, pe langa faptul ca imi doream sa ma fac musafir, vroiam sa ma fac om mare.
Acum ca sunt, ma gandesc ca mai bine ma faceam musafir.
de ce isi doresc copii cu ardoare sa creasca?! si de ce nu ne cred cand le spunem ca, pe bune, zau daca e ceva fun la treaba asta. ok, mint. sunt lucruri extracurriculare la viata de adult. dar, ca s ate poti bucura de ele iti tre' acoperis deasupra capului care sa fie cat de cat al tau. iti tre' bani in buzunar pe care sa ii gestionezi dupa bunul plac. iti tre sa stii unde platesti factura la lumina, de unde poti lua jante ieftine, cum se face un credit, care e secretul masinii de spalat, ca tre' sa iei spuma cand fierbi puiul pentru ciorba, ce taxe se percep pe un salariu, ce faci cu pensia privata, unde te duci in concediu, vei avea concediu? si cate si mai cate.
eh, ce bine ar fi daca am avea doar 4 teze, o lucrare si de invatat la bio.... za life! za horror!
cand esti om mare tre sa fii ancorat in realitate, sa stii ca nu poti zbura decat daca ti-au crescut aripi. cand cresti te framanta cate mere are un vierme si cum faci sa gasesti si u pe cineva de sex opus care sa-ti placa si caruia sa ii pese de tine.
ma gandesc ca poate nu e prea tarziua sa fac facultatea de musafiri
Acum ca sunt, ma gandesc ca mai bine ma faceam musafir.
de ce isi doresc copii cu ardoare sa creasca?! si de ce nu ne cred cand le spunem ca, pe bune, zau daca e ceva fun la treaba asta. ok, mint. sunt lucruri extracurriculare la viata de adult. dar, ca s ate poti bucura de ele iti tre' acoperis deasupra capului care sa fie cat de cat al tau. iti tre' bani in buzunar pe care sa ii gestionezi dupa bunul plac. iti tre sa stii unde platesti factura la lumina, de unde poti lua jante ieftine, cum se face un credit, care e secretul masinii de spalat, ca tre' sa iei spuma cand fierbi puiul pentru ciorba, ce taxe se percep pe un salariu, ce faci cu pensia privata, unde te duci in concediu, vei avea concediu? si cate si mai cate.
eh, ce bine ar fi daca am avea doar 4 teze, o lucrare si de invatat la bio.... za life! za horror!
cand esti om mare tre sa fii ancorat in realitate, sa stii ca nu poti zbura decat daca ti-au crescut aripi. cand cresti te framanta cate mere are un vierme si cum faci sa gasesti si u pe cineva de sex opus care sa-ti placa si caruia sa ii pese de tine.
ma gandesc ca poate nu e prea tarziua sa fac facultatea de musafiri
joi, august 09, 2007
INCEPUTUL e greu, dar cine isi aminteste de INCEPUT?
De fiecare data cand incepem ceva e foarte greu. par example, comunicarea pentru un nou brand. Malboro este un icon-brand. Red Bull. Absolut Votka. Orange.
Stim lucruri despre fiecare in parte. Ce mai fac, cum se mai simt, daca ne sunt sau nu pe plac. Insa cine isi mai aminteste primul contat cu un anume brand? cine isi mai aminteste cum a inceput Red Bull... ah ok, daca you google it, maybe ca ai sa gasesti si ai sa stii sa raspunzi insa, la naiba, cati stiu cum a inceput comunicarea lor de brand?
primul contact sau primele intalniri sunt cele mai grele. cele mai misto. mai proocatoare si mai greu de construit. desoperirea unui brand nou e ceva. dar cat? cand esti deja fidel unor altora 7,4%.
Inceputul Orange in Romania? Nescafe? Tic Tac. Kent. eh? e greu nu e asa? dar le stiti. si eu le stiu. si-mi sunt dragi unele. altele nu. insa mi-e aproape imposibil sa-mi amintesc detalii.
voi cate va amintiti din Inceput?
Stim lucruri despre fiecare in parte. Ce mai fac, cum se mai simt, daca ne sunt sau nu pe plac. Insa cine isi mai aminteste primul contat cu un anume brand? cine isi mai aminteste cum a inceput Red Bull... ah ok, daca you google it, maybe ca ai sa gasesti si ai sa stii sa raspunzi insa, la naiba, cati stiu cum a inceput comunicarea lor de brand?
primul contact sau primele intalniri sunt cele mai grele. cele mai misto. mai proocatoare si mai greu de construit. desoperirea unui brand nou e ceva. dar cat? cand esti deja fidel unor altora 7,4%.
Inceputul Orange in Romania? Nescafe? Tic Tac. Kent. eh? e greu nu e asa? dar le stiti. si eu le stiu. si-mi sunt dragi unele. altele nu. insa mi-e aproape imposibil sa-mi amintesc detalii.
voi cate va amintiti din Inceput?
intre claustrofobie si agorafobie suntem sedusi si abandonati
inainte vreme, la marile case si castele, printii si printesele se casatoreau. pe numere. erai primul copil al respectivei casnicii.... iti corespundea prima copila a regatului vecin. nu conta ca era nasoala, paroasa, cu bube, vaca in pat si carpa neaosa. nu conta. o luai si gata. ti-era programata. te simteai claustrat, sufocat, fara scapare. nu aveai optiuni sau, daca era, trebuia sa le ignori, altii alegeau pentru tine. libertatea de alegere, exprimare si manifestare a sentimenteloer iti era redusa pana dupa 0 si..... te subjugai unei vieti care nu facea parte din filmul tau si totul erai acotul principal. un actor grabit sa mori... sa te nasti in alt secol...
in cel al agorafobilor. o da! al celor care au atatea optiuni! o mare varietate. atat de mare incat iar te blochezi. din 19453858 de mii de fete/baieti pe care aleg? :-?? ma rog: Doamne, da Doamne sa fi nimerit? :)) oh, boy! oh. boy! sa fie ala care trebuie???!!! teama de spatiile deschise se pliaza fumusel pe indivizii in cauza.
insa, partea nasoala e ca, ne lasam si suntem sedusi si abandonati constant. de ce?
pentru ca avem nevoie. nu poti sta gol. degeaba. oricat ai spune sunt rece, nu ma intereseaza. eu zic ca mintim cu nerusinare. ca vrem, ca avem nevoie de imbratisarea calda a unei persoane dragi. .
in cel al agorafobilor. o da! al celor care au atatea optiuni! o mare varietate. atat de mare incat iar te blochezi. din 19453858 de mii de fete/baieti pe care aleg? :-?? ma rog: Doamne, da Doamne sa fi nimerit? :)) oh, boy! oh. boy! sa fie ala care trebuie???!!! teama de spatiile deschise se pliaza fumusel pe indivizii in cauza.
insa, partea nasoala e ca, ne lasam si suntem sedusi si abandonati constant. de ce?
pentru ca avem nevoie. nu poti sta gol. degeaba. oricat ai spune sunt rece, nu ma intereseaza. eu zic ca mintim cu nerusinare. ca vrem, ca avem nevoie de imbratisarea calda a unei persoane dragi. .
miercuri, august 08, 2007
vrei sa fii my fuck buddy? sau body?
de ce ar incerca cineva azi sa aiba o relatie? adik de ce sa riste? cel mai des aud: nu pot avea o relatie pentru ca mi-e frica, nu pot gasi persoana potrivita, ii vad defecte din prima, femeile sunt curve si barbatii vor doar sa se joace, dar... vrei sa fii partenerul meu de sex? fara implicatii, iubitule, sau iubito.
bun, dar ce ne iese cu adevarat la afacerea asta? cat sa ne impartim, intre cati si cate? cat este de ok sa oferim oricui ce avem, si aici nu ma refer la sex ci la celelalte... cat este de ok sa imparti un moment placut cu cineva pentru care defapt nu simti decat sex? nu suntem falsi?
ne invartim intr-un cerc vicios si nimeni nu face nimik pentru ca este mai comod asa. nuuuuuu, nu suntem lasi, dar....oameni suntem. si daca am suferit de țâșpe mii de ori de ce sa mai incercam? uffaaa... care ar fi de comentat pe tema asta. si cati nu suntem in situatia asta.
cati nu facem sex avand doar dorinta ascunsa ca individa in care suntem sau tipul care este in noi sa zica vreau sa te iubesc, vreau sa avem lucruri serioase si nu am plecat te sun eu, vorbim, etc. nu suferi nu? nu te simti gol? te distrezi? esti doar un body. ce trist....
bun, dar ce ne iese cu adevarat la afacerea asta? cat sa ne impartim, intre cati si cate? cat este de ok sa oferim oricui ce avem, si aici nu ma refer la sex ci la celelalte... cat este de ok sa imparti un moment placut cu cineva pentru care defapt nu simti decat sex? nu suntem falsi?
ne invartim intr-un cerc vicios si nimeni nu face nimik pentru ca este mai comod asa. nuuuuuu, nu suntem lasi, dar....oameni suntem. si daca am suferit de țâșpe mii de ori de ce sa mai incercam? uffaaa... care ar fi de comentat pe tema asta. si cati nu suntem in situatia asta.
cati nu facem sex avand doar dorinta ascunsa ca individa in care suntem sau tipul care este in noi sa zica vreau sa te iubesc, vreau sa avem lucruri serioase si nu am plecat te sun eu, vorbim, etc. nu suferi nu? nu te simti gol? te distrezi? esti doar un body. ce trist....
generatia gainilor
asculta house, electro si alte colaje de stiluri. e o muzica trendy, ce aveti cu ea? dau din aripi i-si misca gaturile pe ritmuri care mai de care mai mixate, mai frante, mai bruste. isi impart nasol si consuma wisky cu red bull. ca sa dea din aripi. gainile secolului in care ne aflam, sunt aceleasi ca si secolul trecut. doar ca ele consuma alte branduri. se hranesc cu urban si socializeaza in ograda cluburilor. gainile noastre sunt simpatice, active si imperecheabile. :))
ritualul de imperechere urmeaza acelasi pattern in fiecare seara. una bucata club, una bucata gaina sau cocos, 1,2,3,4,5 pastile de.... sa o numim imginatie ;), multa bautura - evita astfel deshidratarea si multa muzica. si apoi dansul imperecherii sau dorintei de imperechere pentru ca, la dracu, nu toti au sansa asta. si danseaza ele gainile, dau din aripi, sacadat, nu isi misca pulpanele, doar corpul, cu mintea high si dorinta arzatoare. cocoseii le imita. si le iese. le iese si lor pentru ca trebuie. e cool sa fii gaina in ziua de azi. sa stii ce s-a mai deschis si pe unde ne mai putem imperechea. mi-a zis cineva zilele astea ca varsta la care se afla generatia asta este una care tre sa fie fun, plina de placeri nebanuite..... eu cred ca au orbul gainilor!
ritualul de imperechere urmeaza acelasi pattern in fiecare seara. una bucata club, una bucata gaina sau cocos, 1,2,3,4,5 pastile de.... sa o numim imginatie ;), multa bautura - evita astfel deshidratarea si multa muzica. si apoi dansul imperecherii sau dorintei de imperechere pentru ca, la dracu, nu toti au sansa asta. si danseaza ele gainile, dau din aripi, sacadat, nu isi misca pulpanele, doar corpul, cu mintea high si dorinta arzatoare. cocoseii le imita. si le iese. le iese si lor pentru ca trebuie. e cool sa fii gaina in ziua de azi. sa stii ce s-a mai deschis si pe unde ne mai putem imperechea. mi-a zis cineva zilele astea ca varsta la care se afla generatia asta este una care tre sa fie fun, plina de placeri nebanuite..... eu cred ca au orbul gainilor!
nu va mai certati, se rupe punga cu aurolac
treceam ieri pe la dristor la metrou. si admiram cu gratie si interes gramada de aurolaci care statea nepasatoare pe scarile de la un bloc. ce dragutz imparteau ei punga cu aurolac, bunul lor suprem, si cum nu trebuia sa se certe ca nu cumva sa il risipeasca din greseala.
ce au ei? nimik. au o punga cu aurolac, priviri care mai de care aruncate inspre ei, indiferenta si mila noastra in acelasi timp, se au unul pe altul. de ce ar renunta la asta? cand noi cei care avem lucruri, avem prietenii, am vrea sa avem relatii, avem un job sau cel putin perspectiva lui, noi astia care nu suntem aurolaci, nu suntem multumiti. ei sunt. noi nu. si nu vom fi.
zilele trecute incercam un sentiment de siguranta, de liniste, serenitate si alte chestii de genul asta. ma gandeam ca asa cum eram in acel moment nimik nu putea sa risipeasca sentimentul. si apoi s-a intamplat. si acum mi-am fc blog. ma intreb cat o sa ma tina?
eh.... ideea era ca noi nu pretuim punga noastra cu aurolac.....
ce au ei? nimik. au o punga cu aurolac, priviri care mai de care aruncate inspre ei, indiferenta si mila noastra in acelasi timp, se au unul pe altul. de ce ar renunta la asta? cand noi cei care avem lucruri, avem prietenii, am vrea sa avem relatii, avem un job sau cel putin perspectiva lui, noi astia care nu suntem aurolaci, nu suntem multumiti. ei sunt. noi nu. si nu vom fi.
zilele trecute incercam un sentiment de siguranta, de liniste, serenitate si alte chestii de genul asta. ma gandeam ca asa cum eram in acel moment nimik nu putea sa risipeasca sentimentul. si apoi s-a intamplat. si acum mi-am fc blog. ma intreb cat o sa ma tina?
eh.... ideea era ca noi nu pretuim punga noastra cu aurolac.....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
