luni, noiembrie 09, 2009
buni de dus cu preşu
cek nu asimilez calciul. drept urmare, nu se refac oasele, in continuare surubul e baza ca sa para ca am cot:D minunat.
de aici ma gandesc... ca sa ai oase tari, tre sa ai un organism eficient care sa asimileze tot ce prinde. mai un osteocare, mai un osseor, ceva de pofta de mancare, niste lapte, branza la cutie, untoasa, de pofta buna, niste ceai verde - am citit je in Elle ca e bun pt oase si, poate chiar si putin iaurt - doar tnuva ca sunt fitzoasa.
in cazul meu si al oamenilor cu trimitere la ortopedie e usor. dar in cazul celor cu probleme de coalana vertebrala in sensul de buni de calcat-in-picioare-dus-cu-presul-mintit-engros cu ramane? ei cu ce se trateaza?
sa presupunem, la intamplare, ca esti ninel (deja devine personaj de blog :))) de la Naspetus City. Ai, sa zicem... 20 de ani (inca necopt la minte desi ti se pare), iti place sa zbori cu avionul, ai talent oratoric - sau cel putin asa crezi, ai visat sa fii regizor de platou, dar ai ajuns doar prin Regie, te plimbi prin tara cu trenul sau cu o masina care nu este a ta, ai parul lung ca cek esti rebel si feminin (nu gay), iti place muzica pe care o inteleg doar ce supradozati, iti place sa joci carti, dar le diferentiezi doar dupa culori, nu mergi la teatru decat daca au mai fost si altii si visezi ca, intr-o zi... cineva iti va spune: ninel, ur my tiger =)) fara sa se prapadeasca de ras...
revenind... esti ninel din Naspetus City, dar nu ai coaie cand se infurie unul la tine, esti dependent de un altul in permanenta, crezi orbeste ca esti iubit si urmezi mana care te trage Dumnezeu stie unde. Nu ai tupeu sa cauti si sa cercetezi de teama a ce vei afla, preferi indobitocirea si nimicul caci asta e materia ta prima, nu poti sta drept, doar indoit de egoismul altora. Esti demn de mila si ustensila de amintiri, altii traiesc prin tine, iar tu crezi ca traiesti cand, de fapt, nasti imagini si te transformi din Ninel in fofoloanca cu palmares.
M-a luat valul si m-am abatut de la subiect. Revenind la problema cu pricina - lipsa tariei coloanei vertebrale genereaza anomalii si disfunctii seriose precum si modificari de gen.
Ce naiba tratament sa se aplice in astfel de cazuri? Cate placute si cate suruburi sa prinzi ca sa stea dreapta? Cum sa ajuti astfel de oameni fara personalitate, naivi, calcati in picioare, care accepta sa fie ceva ce nu sunt?
de aici ma gandesc... ca sa ai oase tari, tre sa ai un organism eficient care sa asimileze tot ce prinde. mai un osteocare, mai un osseor, ceva de pofta de mancare, niste lapte, branza la cutie, untoasa, de pofta buna, niste ceai verde - am citit je in Elle ca e bun pt oase si, poate chiar si putin iaurt - doar tnuva ca sunt fitzoasa.
in cazul meu si al oamenilor cu trimitere la ortopedie e usor. dar in cazul celor cu probleme de coalana vertebrala in sensul de buni de calcat-in-picioare-dus-cu-presul-mintit-engros cu ramane? ei cu ce se trateaza?
sa presupunem, la intamplare, ca esti ninel (deja devine personaj de blog :))) de la Naspetus City. Ai, sa zicem... 20 de ani (inca necopt la minte desi ti se pare), iti place sa zbori cu avionul, ai talent oratoric - sau cel putin asa crezi, ai visat sa fii regizor de platou, dar ai ajuns doar prin Regie, te plimbi prin tara cu trenul sau cu o masina care nu este a ta, ai parul lung ca cek esti rebel si feminin (nu gay), iti place muzica pe care o inteleg doar ce supradozati, iti place sa joci carti, dar le diferentiezi doar dupa culori, nu mergi la teatru decat daca au mai fost si altii si visezi ca, intr-o zi... cineva iti va spune: ninel, ur my tiger =)) fara sa se prapadeasca de ras...
revenind... esti ninel din Naspetus City, dar nu ai coaie cand se infurie unul la tine, esti dependent de un altul in permanenta, crezi orbeste ca esti iubit si urmezi mana care te trage Dumnezeu stie unde. Nu ai tupeu sa cauti si sa cercetezi de teama a ce vei afla, preferi indobitocirea si nimicul caci asta e materia ta prima, nu poti sta drept, doar indoit de egoismul altora. Esti demn de mila si ustensila de amintiri, altii traiesc prin tine, iar tu crezi ca traiesti cand, de fapt, nasti imagini si te transformi din Ninel in fofoloanca cu palmares.
M-a luat valul si m-am abatut de la subiect. Revenind la problema cu pricina - lipsa tariei coloanei vertebrale genereaza anomalii si disfunctii seriose precum si modificari de gen.
Ce naiba tratament sa se aplice in astfel de cazuri? Cate placute si cate suruburi sa prinzi ca sa stea dreapta? Cum sa ajuti astfel de oameni fara personalitate, naivi, calcati in picioare, care accepta sa fie ceva ce nu sunt?
miercuri, noiembrie 04, 2009
kinuialoterapie
ok, nu intra in panica.
m-asez speriata pe salteaua verde de fitness si astept ceea ce traiesc mai nou: kinuialoterapie. il vad cum se apropie de mine: gigant, fortos, cu ochii mici, patrunzatori. ma apuca de mana si urla:
- intinde, lasa moale si intinde! Asa! Intinde! Moale, moale, moale....
In mintea mea este: Au! Au! Au! Fuck it! Doare! La naiba! Mama m-a invatat ca nu e frumos sa il injuri pe ala care iti face bine asa ca ma abtin. In consecinta, iar mi-am supramuscat degetul de la cealalta mana.
- asa! bravos.. hai ca mai este un pic. Lasa MOALE! tipa kinetoterapeutul. Dar mana nu ma asculta deloc, toate energiile imi sunt concentrate in cotul mainii stangi si intind, si imping, si incordez si ciu ciu. nada, nimic.
in schimb, umarul imi este imobilizat, in cot ma racaie noul surub, muschii parca mi-au luat foc si degetele imi sunt amortite. Ia si lucreaza daca poti.
La kinuialoterapie toata lumea este incruntata, trista. Totul este numai ah, oh, au, :(, toti sunt concentrati si mint in privnta durerii. Fiecare are povestea lui si fiecare abia ateapta sa o spuna celuilalt. Se fac perechi: cei cu genunchii intr-o parte...cei cu coate in alta, soldurile pe saltele, claviculele la spalieri, degetele la masa. Sportul nedeclarat este aruncatul cu privirea dupa cicatricea aluia de langa tine. Cat e de vindecata, de roz, de stramba, de mica, de vanata. Care unde o are si cine i-a facut-o.
Zilnic imi iau doza de durere. "Las' ca e spre binele tau" mi se spune incurajator. Stiu ca este.. si ca o sa am din nou doua maini nu una si jumate. Si stiu ca o sa pot sa intind mana bine si ca o sa pot da pase la volei, ca o sa ajung din nou la raftul de sus, ca o sa pot sa ma atarn de o bara si sa fac surubul cum faceam in copilarie.. stiu toate astea... dar n-am ce face... despre asta vorbesc non stop. despre cotul care nu s-a prins, despre surubul care scartaie, despre cat doare, cat s-a intins, daca pot sau nu sa-mi duc mana la ceafa. Secsi medicine!
Am vrut sa scriu un post despre cum este la masa nobililor din industria farma, despre cum percepi lumea cand esti singur - mereu nemultumit, mereu in cautare, si cum o percepi in doi - cand lumea se rezuma la voi, am vrut sa scriu despre materii prime si materii cenusii, despre Dumnezeu si albul tot mai putin alb, despre zambete si despre noua pasiune pentru Friends - care concureaza destul de mult cu cea pentru Sex and the City, dar am ramas la cotul cel nou, cel actual, cel in refacere, cel care s eincapataneaza sa functioneze din nou la fel de bine!
m-asez speriata pe salteaua verde de fitness si astept ceea ce traiesc mai nou: kinuialoterapie. il vad cum se apropie de mine: gigant, fortos, cu ochii mici, patrunzatori. ma apuca de mana si urla:
- intinde, lasa moale si intinde! Asa! Intinde! Moale, moale, moale....
In mintea mea este: Au! Au! Au! Fuck it! Doare! La naiba! Mama m-a invatat ca nu e frumos sa il injuri pe ala care iti face bine asa ca ma abtin. In consecinta, iar mi-am supramuscat degetul de la cealalta mana.
- asa! bravos.. hai ca mai este un pic. Lasa MOALE! tipa kinetoterapeutul. Dar mana nu ma asculta deloc, toate energiile imi sunt concentrate in cotul mainii stangi si intind, si imping, si incordez si ciu ciu. nada, nimic.
in schimb, umarul imi este imobilizat, in cot ma racaie noul surub, muschii parca mi-au luat foc si degetele imi sunt amortite. Ia si lucreaza daca poti.
La kinuialoterapie toata lumea este incruntata, trista. Totul este numai ah, oh, au, :(, toti sunt concentrati si mint in privnta durerii. Fiecare are povestea lui si fiecare abia ateapta sa o spuna celuilalt. Se fac perechi: cei cu genunchii intr-o parte...cei cu coate in alta, soldurile pe saltele, claviculele la spalieri, degetele la masa. Sportul nedeclarat este aruncatul cu privirea dupa cicatricea aluia de langa tine. Cat e de vindecata, de roz, de stramba, de mica, de vanata. Care unde o are si cine i-a facut-o.
Zilnic imi iau doza de durere. "Las' ca e spre binele tau" mi se spune incurajator. Stiu ca este.. si ca o sa am din nou doua maini nu una si jumate. Si stiu ca o sa pot sa intind mana bine si ca o sa pot da pase la volei, ca o sa ajung din nou la raftul de sus, ca o sa pot sa ma atarn de o bara si sa fac surubul cum faceam in copilarie.. stiu toate astea... dar n-am ce face... despre asta vorbesc non stop. despre cotul care nu s-a prins, despre surubul care scartaie, despre cat doare, cat s-a intins, daca pot sau nu sa-mi duc mana la ceafa. Secsi medicine!
Am vrut sa scriu un post despre cum este la masa nobililor din industria farma, despre cum percepi lumea cand esti singur - mereu nemultumit, mereu in cautare, si cum o percepi in doi - cand lumea se rezuma la voi, am vrut sa scriu despre materii prime si materii cenusii, despre Dumnezeu si albul tot mai putin alb, despre zambete si despre noua pasiune pentru Friends - care concureaza destul de mult cu cea pentru Sex and the City, dar am ramas la cotul cel nou, cel actual, cel in refacere, cel care s eincapataneaza sa functioneze din nou la fel de bine!
vineri, octombrie 09, 2009
ma doare-n cot!
v-ati uitat vreodata in cot? ati avut grija lui? curiozitatea sa vedeti daca mai este la fel de ascutit, de osos, de mobil?
personal nu l-am prea bagat in seama pana cand a inceput sa emane miros puternic de durere acuta. in momentul in care a disparut si in locul lui a ramas o gaura in care-mi intra lejer pumnul, mi-am dat seama cat de tare te poate durea in cot.
un algocalmin si trei intersectii mai tarziu ma aflam la urgente unde incercam, cumva, sa explic unde ma doare si de ce sunt acolo.
intr-o fractiune de secunda s-a schimbat toata ordinea lucrurilor, s-au resetat prioritatile, n-a mai contat lista de presa, invitatii, materiale promotionale, interviuri, gala dinner sau speakeri internationali. acum totul era urgent, defect, dureros.
ma grabeam sa ajung la o sedinta, timp in care scriam si vorbeam la telefon si incercam sa ma gandesc cat de repede pot descarca revistele in masina ca sa ma reintorc la birou. n-am mai dat atentie picioarelor care, din initiativa proprie au decis sa-mi puna piedica si un mare STOP.
o radiografie, un EKG si o internare la urgenta dupa, am lasat managementul bolilor cronice pentru managementul cotului lipsa. doi sagetatori minunati pazeau holurile spitalului in asteptrea mea. eu ma distram copios cu niste frisoane, senzatii de voma si pulsatii teribile. asteptam ca asistenta sa gaseasca o vena si analizam instrumentele care se adunau langa mine: bisturiu, grebla, bomfaier, bormasina, pense si alte chestii dragalase. anestezia si-a facut efectul in doua propozitii, am semnat cumva ca "sunt de acord" si iata-ma inconstienta.
doua ore mai tarziu incercam sa revin la realitate. o realitate in care invat sa misc degetele, sa flexez, sa inchid pumnul si sa ignor durerea.
acum am un cot nou nout, prins in suruburi si cusut cu grija. de data asta sunt atat de constienta de el, atat de curioasa sa vad ce face, cum ii este, ce nevoi are, cum ii este mai comod. el ma va ajuta sa pot sa scriu din nou, sa fac cu mana, sa apuc, sa mangai, sa tastez (mi-a luat ceva sa scriu asta cu o sg mana), sa tai paine, sa conduc, sa-mi suflu nasul, sa imbratisez, sa-mi strang parul, sa ma spal pe cap, sa fac sport si sa fiu din nou stangace.
la ortopedie durerea nu-i deloc muta. ea ulta constant, se zbate, ofteaza, striga si cere alinare. batrani cu oasele rarefiate in care nu se mai fixeaza protezele, adulti calcati de masina, femei care cad in beci si ajung la spital cu o ordine gresita a oaselor, tineri care cad de pe schela si medici primari ortopezi specialisti in coate si genunchi. la ortopedie tre sa inveti sa razi, sa faci misto de tine si de suruburile in plus, sa faci haz la necaz si sa fii tare.
morala? alergam spre ce este nu spre ce credeam ca va fi.
personal nu l-am prea bagat in seama pana cand a inceput sa emane miros puternic de durere acuta. in momentul in care a disparut si in locul lui a ramas o gaura in care-mi intra lejer pumnul, mi-am dat seama cat de tare te poate durea in cot.
un algocalmin si trei intersectii mai tarziu ma aflam la urgente unde incercam, cumva, sa explic unde ma doare si de ce sunt acolo.
intr-o fractiune de secunda s-a schimbat toata ordinea lucrurilor, s-au resetat prioritatile, n-a mai contat lista de presa, invitatii, materiale promotionale, interviuri, gala dinner sau speakeri internationali. acum totul era urgent, defect, dureros.
ma grabeam sa ajung la o sedinta, timp in care scriam si vorbeam la telefon si incercam sa ma gandesc cat de repede pot descarca revistele in masina ca sa ma reintorc la birou. n-am mai dat atentie picioarelor care, din initiativa proprie au decis sa-mi puna piedica si un mare STOP.
o radiografie, un EKG si o internare la urgenta dupa, am lasat managementul bolilor cronice pentru managementul cotului lipsa. doi sagetatori minunati pazeau holurile spitalului in asteptrea mea. eu ma distram copios cu niste frisoane, senzatii de voma si pulsatii teribile. asteptam ca asistenta sa gaseasca o vena si analizam instrumentele care se adunau langa mine: bisturiu, grebla, bomfaier, bormasina, pense si alte chestii dragalase. anestezia si-a facut efectul in doua propozitii, am semnat cumva ca "sunt de acord" si iata-ma inconstienta.
doua ore mai tarziu incercam sa revin la realitate. o realitate in care invat sa misc degetele, sa flexez, sa inchid pumnul si sa ignor durerea.
acum am un cot nou nout, prins in suruburi si cusut cu grija. de data asta sunt atat de constienta de el, atat de curioasa sa vad ce face, cum ii este, ce nevoi are, cum ii este mai comod. el ma va ajuta sa pot sa scriu din nou, sa fac cu mana, sa apuc, sa mangai, sa tastez (mi-a luat ceva sa scriu asta cu o sg mana), sa tai paine, sa conduc, sa-mi suflu nasul, sa imbratisez, sa-mi strang parul, sa ma spal pe cap, sa fac sport si sa fiu din nou stangace.
la ortopedie durerea nu-i deloc muta. ea ulta constant, se zbate, ofteaza, striga si cere alinare. batrani cu oasele rarefiate in care nu se mai fixeaza protezele, adulti calcati de masina, femei care cad in beci si ajung la spital cu o ordine gresita a oaselor, tineri care cad de pe schela si medici primari ortopezi specialisti in coate si genunchi. la ortopedie tre sa inveti sa razi, sa faci misto de tine si de suruburile in plus, sa faci haz la necaz si sa fii tare.
morala? alergam spre ce este nu spre ce credeam ca va fi.
sâmbătă, octombrie 03, 2009
cea mai frumoasa zi
care este cea mai frumoasa zi din viata ta?
viata mea, toata? sau cea de pana acum?
esti prost si nu intelegi nimic. a vietii tale! nu ti-e clar?
este ziua de la inceput? ziua in care te-ai nascut si te-ai intrebat naiv: de ce?
este in care, aflat sub influenta mucilor pe care ii tot inghiteai, ai vazut clar ca "te iubeste" :))? si razand ti-ai spus: moama, ce norocos sunt!
este ziua in care ai fost operat si scalpul ti-a fost reintregit? (e caz real al unui baiat care, in urma unui accident de masina, nu mai are partea de sus a capului, doar piele care atarna concav)
este ziua in care ai primit o sora? cea in care ti-a murit neincrederea? este ziua in care ai alergat pe plaja goala pana la far si ti-era frig, dar erai atat de fericit?
este ziua in care ai facut dragoste cu mama copilului tau si canta MJ pe fundal (naku penda piya-naku taka Piya-mpenziwe)?
este ziua asta friguroasa de octombrie, in care norii croseteaza ploaie peste noi? este ziua in care ai castigat campionatul de baschet, in care ai dansat tango si ti-a iesit? este ziua in care ai aflat ca dincolo de soare mai este ceva? este ziua in care te-ai eliberat de memoria cosmica si ai aflat ca era a ta? este ziua in care ai inceput sa visezi? este ziua in care ti-ai confirmat ca in doi e mai bine, mai plin, mai altfel, mai aproape de sufletul tau? este 16 august?
care este cea mai frumoasa zi? si daca ea exista, de ce marti si nu duminica? de ce pe 4 si nu pe 24? de ce in 1994 si nu in 2010? de ce atunci si nu maine? de ce a fost si nu urmeaza sa fie? de ce nu stii sa raspunzi?
ei bine, dragii mosului, cea mai frumoasa zi, nu exista. toate sunt frumoase, in felul lor. toate ne ofera ceva, macar sansa la viata. pentru mine, cea mai frumoasa zi ramane azi. un azi perpetuu, in care sunt asa cum scrie in cosmos. nu pot sa aleg, nu ai cum sa alegi intre sufletul tau si sufletul tau. cea mai frumoasa zi implica fericire. dar fericirea se naste din tristete, pe care tot cu sufletul o simti. deci nu poti extrage radical din toate zilele o cea mai frumoasa zi. pentru ca cea mai frumoasa zi din viata ta ramane prima.... sau ultima?
viata mea, toata? sau cea de pana acum?
esti prost si nu intelegi nimic. a vietii tale! nu ti-e clar?
este ziua de la inceput? ziua in care te-ai nascut si te-ai intrebat naiv: de ce?
este in care, aflat sub influenta mucilor pe care ii tot inghiteai, ai vazut clar ca "te iubeste" :))? si razand ti-ai spus: moama, ce norocos sunt!
este ziua in care ai fost operat si scalpul ti-a fost reintregit? (e caz real al unui baiat care, in urma unui accident de masina, nu mai are partea de sus a capului, doar piele care atarna concav)
este ziua in care ai primit o sora? cea in care ti-a murit neincrederea? este ziua in care ai alergat pe plaja goala pana la far si ti-era frig, dar erai atat de fericit?
este ziua in care ai facut dragoste cu mama copilului tau si canta MJ pe fundal (naku penda piya-naku taka Piya-mpenziwe)?
este ziua asta friguroasa de octombrie, in care norii croseteaza ploaie peste noi? este ziua in care ai castigat campionatul de baschet, in care ai dansat tango si ti-a iesit? este ziua in care ai aflat ca dincolo de soare mai este ceva? este ziua in care te-ai eliberat de memoria cosmica si ai aflat ca era a ta? este ziua in care ai inceput sa visezi? este ziua in care ti-ai confirmat ca in doi e mai bine, mai plin, mai altfel, mai aproape de sufletul tau? este 16 august?
care este cea mai frumoasa zi? si daca ea exista, de ce marti si nu duminica? de ce pe 4 si nu pe 24? de ce in 1994 si nu in 2010? de ce atunci si nu maine? de ce a fost si nu urmeaza sa fie? de ce nu stii sa raspunzi?
ei bine, dragii mosului, cea mai frumoasa zi, nu exista. toate sunt frumoase, in felul lor. toate ne ofera ceva, macar sansa la viata. pentru mine, cea mai frumoasa zi ramane azi. un azi perpetuu, in care sunt asa cum scrie in cosmos. nu pot sa aleg, nu ai cum sa alegi intre sufletul tau si sufletul tau. cea mai frumoasa zi implica fericire. dar fericirea se naste din tristete, pe care tot cu sufletul o simti. deci nu poti extrage radical din toate zilele o cea mai frumoasa zi. pentru ca cea mai frumoasa zi din viata ta ramane prima.... sau ultima?
marţi, septembrie 29, 2009
Ultimele 10 zile ale unui pisoi. Putem sa-l salvam???
pariu cu viata sau moarte pisoiului.
Zizu este genial. E intelept, dar jucaus, timid, dar afectuos. Alege omul la mustata si daca i te-ai infasurat sub coada, om zambitor scrie pe tine.
Zizu are 2 ani si doar 10 zile de trait. S-a pus un pariu intre doi stapani fara minte si se pare, fara suflet. Cei doi au stabilit asa: fie gasesc o casa de oameni inimosi care sa il primeasca pe acest bland pisoi, fie il alunga pe taramuri negre.
De ce? Pentru ca pot.
De ce nu-l alunga va intrebati? pentru ca au mai facut asta si pisoiul s-a intors. de aceea, nu exista alta cale: ori dragoste de familie, ori moartea.
Am auzit acestea si m-am sensibilizat usor. Nu sunt o persoana altruista, dar nici moarte pisoiului nu doresc. Drept urmare, fac un apel catre cei care stiu si il pot ajuta pe Zizu. Haideti sa nu-l lasam sa moara. Pariul a fost facut, sentinta a fost data. nu ne ramane decat sa ii gasim o familie si sa-l salvam. Ceasul ticaie impotriva lui Zizu.
10 zile! A inceput numaratoare inversa!!!
Zizu este genial. E intelept, dar jucaus, timid, dar afectuos. Alege omul la mustata si daca i te-ai infasurat sub coada, om zambitor scrie pe tine.
Zizu are 2 ani si doar 10 zile de trait. S-a pus un pariu intre doi stapani fara minte si se pare, fara suflet. Cei doi au stabilit asa: fie gasesc o casa de oameni inimosi care sa il primeasca pe acest bland pisoi, fie il alunga pe taramuri negre.
De ce? Pentru ca pot.
De ce nu-l alunga va intrebati? pentru ca au mai facut asta si pisoiul s-a intors. de aceea, nu exista alta cale: ori dragoste de familie, ori moartea.
Am auzit acestea si m-am sensibilizat usor. Nu sunt o persoana altruista, dar nici moarte pisoiului nu doresc. Drept urmare, fac un apel catre cei care stiu si il pot ajuta pe Zizu. Haideti sa nu-l lasam sa moara. Pariul a fost facut, sentinta a fost data. nu ne ramane decat sa ii gasim o familie si sa-l salvam. Ceasul ticaie impotriva lui Zizu.
10 zile! A inceput numaratoare inversa!!!
intimitate cu punct
intimitate.
ce te faci cu politicul care este usor incompetent ca sa nu zic complet incompetent? ce te faci cu boculetz care pentru ca nu stie sa relanseze economia trage cu prastia. in cine s-o nimeri. poate poate ne scoate ochii si nu mai vedem dincolo de tam tamul diplomatic. nush ce naiba mi-a venit sa scriu despre politica intr-un post despre intimitate. pe principiul intimitatea-mintii-lor-ii-face-de-rusine poate.
dar sa revenim.
Conform dictionarului explicativ al limbii romane: INTIMITÁTE, (3) intimităţi, s.f. 1. Calitatea a ceea ce este intim; prietenie bazată pe legături strânse. ♢ Expr. A trăi (sau a fi) în intimitatea cuiva = a avea legături strânse (de prietenie) cu cineva, a face parte dintre cunoştinţele apropiate ale cuiva. ♦ Profunzime, adâncime (a unui sentiment, a unui gând etc.). 2. Cadru limitat, cerc restrâns, familial. 3. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. – Din fr. intimité.
in meandrele concretului si completului muncitoresc in care ne scaldam si in care boc nu mai face poc deloc, intimitatea, asa cum este ea descrisa in dex, a devenit pseudointimitate. reviste animate de titluri interogative, halci generoase de internet in grasimea carora se imbiba detalii atat de personale incat ne plictisesc si, mai rau, un al tau care nu isi mai are stralucirea.
un pahar de santal de portocale rosii de sicilia mai tarziu mi-am dat seama ca intimitatea exista si ca, da, mai sunt sanse sa supravietuiasca. doar ca exista in formule restranse si bine lucrate, pastrata in locuri speciale pentru esentele tari. pentru ca intimitatea sa supravietuiasca, pentru ca cineva sa poata trai in intimitatea ta si sa iti faca placere, pentru ca in adancimea gandurilor tale sa poata trage cineva cu ochiul e nevoie de magie. nu de stiri, reviste, bloguri, site-uri cu "click pentru a mari poza".
cea mai frumoasa parte a definitiei este, pentru mine, "prietenie bazată pe legături strânse". o cacealma in ziua de azi. stranse cum? strangulate? legate bine sa nu scape? (con)sranse cu detalii? stranse laolalta cu altele nebune?
nu nu nu. e vorba tot de magie. trebuie sa stii formula nene. daca o stii, te-ai scos si ai parte de magic moments, magic lights, sau, chiar mai bine de a fucking good night sleep.
intimitate. ar trebui sa fie sloganul cu care sa ne incepem orice zi de azi.
ce te faci cu politicul care este usor incompetent ca sa nu zic complet incompetent? ce te faci cu boculetz care pentru ca nu stie sa relanseze economia trage cu prastia. in cine s-o nimeri. poate poate ne scoate ochii si nu mai vedem dincolo de tam tamul diplomatic. nush ce naiba mi-a venit sa scriu despre politica intr-un post despre intimitate. pe principiul intimitatea-mintii-lor-ii-face-de-rusine poate.
dar sa revenim.
Conform dictionarului explicativ al limbii romane: INTIMITÁTE, (3) intimităţi, s.f. 1. Calitatea a ceea ce este intim; prietenie bazată pe legături strânse. ♢ Expr. A trăi (sau a fi) în intimitatea cuiva = a avea legături strânse (de prietenie) cu cineva, a face parte dintre cunoştinţele apropiate ale cuiva. ♦ Profunzime, adâncime (a unui sentiment, a unui gând etc.). 2. Cadru limitat, cerc restrâns, familial. 3. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. – Din fr. intimité.
in meandrele concretului si completului muncitoresc in care ne scaldam si in care boc nu mai face poc deloc, intimitatea, asa cum este ea descrisa in dex, a devenit pseudointimitate. reviste animate de titluri interogative, halci generoase de internet in grasimea carora se imbiba detalii atat de personale incat ne plictisesc si, mai rau, un al tau care nu isi mai are stralucirea.
un pahar de santal de portocale rosii de sicilia mai tarziu mi-am dat seama ca intimitatea exista si ca, da, mai sunt sanse sa supravietuiasca. doar ca exista in formule restranse si bine lucrate, pastrata in locuri speciale pentru esentele tari. pentru ca intimitatea sa supravietuiasca, pentru ca cineva sa poata trai in intimitatea ta si sa iti faca placere, pentru ca in adancimea gandurilor tale sa poata trage cineva cu ochiul e nevoie de magie. nu de stiri, reviste, bloguri, site-uri cu "click pentru a mari poza".
cea mai frumoasa parte a definitiei este, pentru mine, "prietenie bazată pe legături strânse". o cacealma in ziua de azi. stranse cum? strangulate? legate bine sa nu scape? (con)sranse cu detalii? stranse laolalta cu altele nebune?
nu nu nu. e vorba tot de magie. trebuie sa stii formula nene. daca o stii, te-ai scos si ai parte de magic moments, magic lights, sau, chiar mai bine de a fucking good night sleep.
intimitate. ar trebui sa fie sloganul cu care sa ne incepem orice zi de azi.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
