marți, noiembrie 27, 2007

nu va suparati, sperante mai aveti? aduceti maine?

cineva l-a rugat sa le faca pestilor curat asa ca s-a apucat tacticos de treaba: cu o carpa-n mana scotea pestii pe rand, ii stergea de praf si ii punea la loc in bolul de apa. dupa ce treaba a fost gata a plecat la intalnirea cu boss-ul gastii.. acesta punea la cale "planul care nu da gres!" ;)

a trecut cineva azi pe la birou. ne-a aratat fotografii cu nepotii sai si, cand colega mea i-a zis "Ii purtati mereu cu dumneavoastra" el a raspuns: "la varsta mea totul capata alte semnificatii. cand pui piatra peste tine, copii sunt cei care merg mai departe".

peste o saptamana va fi decembrie. ultima luna din 2007. imi amintesc cand aveam 8 ani si imi spusese cineva ca in 2000 va fi sfarsitul lumii. calculasem eu atunci ca pana la aceasta data voi fi avand deja buletin, si daca Doamne Doamne mai intarzia un pic cu Apocalipsa aveam chiar sa fiu boboc de liceu. ceea ce insemna ca as fi bifat relativ multe ca Om. credeam.
in viziunea mea, as fi apucat sa traiesc ceva..totusi.

legatura intre cele trei pasaje e simpla: nu intotdeauna ne pricepem sa facem lucruri, le rezolvam si noi asa cum stim. important este sa ne dam seama de unicitatea lucrurilor care ni se intampla.

daca eu nu as mai exista, lumea ar continua sa ia metroul spre serviciu, sa mearga la film, in cluburi. proiectele ar decurge lejer si, in scurt timp amintirea mea ar fi prezenta doar pentru putini. si daca eu n-as avea macar copii, care sa mearga mai departe... eu as fi doar poze... un jurnal de liceu... un blog.. o carte de vizita ratacita.

mi-am facut si buletin si am si votat. am senzatia ca am plantat si un copac la un moment dat....
sunt o multime de alte chestii pe care inca nu le-am facut. si nu stiu daca am sa am dreptul de a le face vreodata.
cel mai aiurea este cand tu, cine si cum vei fi, depinzi de altii. de deciziile lor, priceperea si inteligenta. pentru ca pentru ei esti inca unul, in timp ce pentru tine esti tu, care vrea sa traiasca, sa iubeasca, sa mearga mai departe... peste generatii...

Niciun comentariu: