joi, septembrie 27, 2007

cat am fost absenta de pe blog...am bifat o mutime de topicuri pe care as vrea sa le abordez.

astept cu interes weekendul sa pot aduna de prin mailuri, liste si contacte ideile mele ramase in asteptare.

e misto treaba cu blogastile si mi-a lipsit in toate aceste zile. dar nu am chef sa scriu pentru ca sincer as prefera sa recuperez cu somnul. si totusi scriu acum din inertie neavand nimik in cap si incerc sa mi te imaginez pe tine citit randurile astea pe care le scriu de la birou intr-o pauza rebela. inchide fereastra ca nu va continua nimik interesant si revino daca vrei saptamana viitoare.

cu drag,

zathing

luni, septembrie 17, 2007

de cate iubiri adevarate avem parte in viata?

doamna mariana locuieste in apartamentul 9 pe strada fortunei. are 2 papagali, un porumbel calator si un cont myspace cu 1745956342 de vizitatori pe zi. e singura. s-a indragostit de ne-a costache cand avea 15 ani, dar dupa cativa ani l-a parasit. a acrezut mereu ca va gasi ceva mai bun. asa ca acum isi uploadeaza poze in speranta sa cineva, acel cineva, va veni. ne-a costache a murit cand avea 45 de ani intr-un accident de masina. ea a aflat totul printr-un mass primit pe messenger trei zile mai tarziu.

refuz constant sa ma leg de cineva din motive care daca nu exista, le fabric. cred cu tarie ca va veni acel cineva, dar stiu clar ca cel care vrea sa fie cu mine la acel moment dat nu este alesul. am iubit o data si ma intreb: cate iubiri adevarate cunoastem in viata?

si... iubirile astea adevarate ....cum le recunoastem? cineva ar motiva ca sunt acei oameni care, indiferent ce s-ar intampla raman mereu in viata ta, altul poate mi-ar spune ca o iubire adevarata este acea care te schimba, sau una care e dispusa sa lupte pentru tine pana in panzele albe. dar tu, esti dispus sa lupti pentru el/ea?

daca nu, inseamna ca nu este, si daca nu simti... eu aleg sa merg mai departe. neavand certitudinea viitorului, nu-mi ramane decat sa sper.
sa sper ca pe langa sufletele pe care al meu le intalneste zilnic, ma voi izbi de un suflet croit pentru al meu. cu care sa fac schimb de defecte, orgasme si deziluzii.
citeam undeva un citat care spunea: "toata viata am sa traiesc pe jumatate...cealalta jumatate o ai tu". stiu, suna lame si atat de clasa a 8-a, dar asta e una din esentele vietii. sa ajungi sa simti ca esti alchimizat si transformat intr-un androgin retrimis acasa in atlantida.
si daca nu voi mai gasi o alta iubire...cel putin am cunoscut una. si daca maine voi cunoaste pe cineva nou...inima mea imi va spune cat anume vreau sa traiesc alaturi de el.
umblam ca melcul cu casa amintirilor in spate si speram ca la capatul drumului sa nu scrie: "fraiere, ai gresit drumul =))"
mi-a zis o prietena a in aceste momente ale frumoasei existente are "un plans interior", dar ca nu stie pe seama cui sau a ce sa il puna.
"ma plang pe mine? pe el? pe noi? pe lipsa de noi?" se intreba

intrebarea cu plansul interior mi-am pus-o de nenumarate ori: de fiecare data cand dialogul unui film vorbea despre cat este de greu sa fii puternic, cand autorul vreunei carti isi contura personajul drept un lupator, cand in concert RBD publicul canta o data cu Mia. nu ma emotiona neaparat ce li se intampla lor, nu eram nici fan, si nici autorul nu era idolul meu in viata. ma emotiona ideea de a suferi, de a nu avea ce imi doream, de a-l fi pierdut sau de a nu fi reusit sa strig asa cum altii s-ar fi asteptat sa o fac. ideea unei "ghetto story" devenita realitate. a avea puterea de a depasi cele mai cretine momente. cand, exact cant te simti complet ratat te suna o prietena si se autoinvita la tine cu pretextul de proiect. in sufeltul tau te simti iubit. si ideea asta ma emotioneaza.
plansul interior e permanent. plangem pentru noi si pentru tot ce am trait. plangem pentru altii tot la noi raportandu-ne. pentru ca...oameni suntem zic!
in perioadele in care se aduna atat de multe incat nu mai stii nici tu cine esti, ce ai vrea sa fii si nici nu mai vrei sa mai faci nimik in privinta asta, se intampla ca vrei s aplangi. pentru orice, pentru oricine. si daca la tv vezi o scena induiosatoare plangi. pentru ca inseamna, ca undeva si altii sunt la fel ca tine. ca nu esti singur.
e bine cred ca sufletul nostru vrea s aplanga. asta spune multe despre frumusetea interioara a celui care o face. e si el om, vrea si el sa simta ca e dorit, ca e altcineva care il place pentru ceea ce este.

in relatii sunt si alte coordonate care se adauga. daca el nu stie cine esti este poate pentru ca ii este greu sa o vada. pentru ca, asemeni tie are si el viata lui. pentru ca si el simte si are nevoie. cred ca treaba asta cu relatiile consta intr-un schimb relativ win-win de defecte (le am pe astea... le accepti? si eu voi invata sa le iubesc pe ale tale in schimb), de suport sentimental, dincolo de sex, atractie fizica, parinti, prieteni. cand esti tu cu el, "cand tu aluneci doar spre el", nu mai conteaza decat ce ati impartit, ce anume din voi ati dat la schimb.
dar sunt momentele de care vorbeam mai sus in care, daca sufletul tau plange, si al lui se intampla sa faca la fel, e mai greu sa faceti schimb. pentru ca acum ar trebui sa faceti schimb de deziluzii, de traume, de neajunsuri.. si atunci cand iubesti omul cu care esti in cuplu nu prea vrei sa ii dai chestii naspa. ai vrea sa ii dai zambete, ambitie, un viitor, orgasme, pe tine, iubire.
dar tu esti cu totul. ai si defecte, nu esti un supererou care le poate face pe toate. cred ca pana la urma intelepciunea consta in a avea capacitatea de a face schimb de tip win win si in cazul plansetelor interioare.
oglinda....

ce e defapt o oglinda? ma intreb, daca nu ar exista oglinzile... noi ne-am putea vedea?
in calitate de narcisista ce sunt... poate nu as mai avea aceasta caliatate daca nu ar exista oglinzile. si, ma gandesc, ca uite, pot sa ma vad si sa ma recunosc din multime si fara sa ma uit in oglinda.

deci ce face o oglinda pana la urma...
unul din rolurile de baza ar fi clar acela de a ne ajuta sa: ne machiem, sa ne "facem freza", sa analizam un cos doua aparute nu stiu exact cum, dar peste noapte, sa observam daca vanataia pe care sotul a lasat-o se vede chiar atat de tare pe cat se simte, sa numaram ridurile de expresie, sa vedem daca le putem da crezare antropologilor cand spun ca sunt peste 200 de combinatii de grimase pe care muschii fetei le pot face, sa vedem cum ne incadreaza minunatul chip ochelarii luati de fitza de la Dior sau cerceii cu smarald (nu sunt falsi ca sunt d ela bunica;) ) s.a.m.d
asta inseamna ca in oglinda putem vedea. cum aratam, culoarea parului, combinatia culorilor chipului, a ochilor, a nasului, buzelor si sprancenelor.
doar atat? eu cred ca nu.
cred ca in oglinda putem vedea ce stim pe dinauntru si vrem sa accentuam sau sa ascundem. cred ca oglinda este si un aliat, dar si un dusman. o mai mintim din cand in cand... dar ea stie.

de exemplu acum, daca ma uit in oglinda vad un motz prins in graba, niste ochi obositi, tristi, sprancene pe care am invatat sa nu le pensez in stilul "mirat, la un rand", ochelari cu rama neagra...un om. exact. un om p ecar eil stiu fara sa ma uit in oglinda.
perspectiva mea, ca individ, pe care EU o vad, nu este aceeasi cu cea pe care o are sora mea cand ma priveste in oglinda. so.. oglinda ar putea fi o modalitate de a extrage acel TU pe care ALTII il vad. aha...
vad cum stiu ei ca sunt eu. care sunt caracteristicile pe care ei le bifeaza. complicat!
cu toate acestea, imi plac si mi-au placut de cand eram mica. ma holbez la mine mereu. analizez fiecare particica a mea, incerc mixuri noi de zambete, imi place sa machiez o parte intr-un fel si alta in altul. cateodata ma joc cu doua oglinzi. sa vad profilul, sa ma vad de la spate. nu pentru ca nu m-as cunoaste... sau pentru ca nu m-as putea recunoaste. ci pentru ca imi place cum ma schimb. sunt aceeasi...si totusi mereu altfel. si..oglinda este cel mai simplu mod de a tine pasul cu mine.
combinatia asta glorioasa de cifre: 2007-2008 este cu siguranta una in a lifetime.
i mean, tomorrow incepe scoala. ceea ce, inevitabil ma determina sa iau in considerare 1 octombrie. inceputul ultimului an de scoala. in fine ar mai fi masterul si doctoratele, dar astea nu se pun. sunt ... optionale :))

asa ca ar trebui sa ma asez si sa astern pe foaie tot ce as vrea sa fac in acest ultim an de facultate. pe langa za basic: licenta, job-uri, firma, prieteni, familie, clubbing, blogging si mai nou hi5-ing ;)) (da, da, mi-am calcat pe inima si mi-am facut cont de hi5, anda m-a convins :P)

okey... pai ar fi clar primul lucru care imi vine in minte.... sa petrec mai mult timp cu ai mei colegi de la faculate, nu de alta , dar imi sunt tare dragi. eram aseara la un suc cu trei dintre fostii colegi de liceu si in timp ce radeam de mama focului, incercam sa punem la cale - o fata si trei baieti - o reuniune de clasa timpurie. ei spuneau ca ar trebui sa renuntam la idee motivand ca nu vor veni, datorita "neintelegerilor" dintre fostii colegi. come on! mi se pare aiurea. tocmai de aceea imi plac ai mei colegi de la FJSC pentru ca nu ar face asta... nu ati face asta nu? :-?

bun, so... as vrea sa facem chestii fun, de care sa ne amintim peste ani cum ar fi diploma pe care am primit-o eu si oana cand am fost la cantat in azteca. treaba este ca, asemeni liceului, si facultatea ti se intampla o data in viata pentru prima data. si, sincera sa fiu, nu cred ca sunt multi cei care pot spune ca au fost studenti cu adevarat. e moda asta feroce prin care tre sa demonstram una alta pe principiul daca nu ai experienta nu te angajeaza nimeni si asa ca muncim, ramanandu-ne cum ar spune mintea de ceai.... doar dorinta de a dormi.

stiu, am trecut si eu prin asta si inca trec. si ma intreb.... o sa imi ridice cineva statuie? in fond daca as muri maine tot o vesnica pomenire ar canta.

bun... sa continuam... as mai vrea sa pot sa am curaj si sa nu ma mai fastacesc atunci cand incerc sa vorbesc cu acel baiat de care imi place. dar... la naiba nu imi iese. cu oricine altcineva nu am probleme.... insa cand sunt pe langa el... scot cele mai rotunde perle posibile. bun, poate anul asta reusesc sa ii spun ca imi place de el si ca as vrea sa fie prietenul meu. na!

as mai vrea sa mi se demonstreze ca am avut dreptate in privinta tipei pe care am parasit-o din motive obiective. si sa faca ce mi-as fi dorit eu pentru ea. pentru ca, spre deosebire de altii, eu cred in ea. desi m-a tradat ca .... prieten.

ce as mai vrea :-? sa fiu studenta, poate cine stie... o sa trec mai des prin camine...
as dori totodata sa gasesc niste constante si, dupa licenta sa imi para rau ca s-a terminat... nu sa astept combinatia 2008-2009 ca pe una salvatoare. caci nu va fi. asa mi s-a intamplat cand am terminat liceul...cedeam ca totul va fi clar mult mai bun decat ce traisem pana atunci. nu e adevarat. e din ce in ce mai mult bullshit, tre sa ai simturile mai ascutite si mintea mai agila.... sa stii sa cauti puncte de fuga sau de no return (cum mi-a fost explicat recent over dinner)

so, abia astept sa inceapa scoala..... pentru ca desi nu stiu cum... am senzatia ca va fi un ultim an scolar pe cinste :)

vineri, septembrie 14, 2007

^cum l-ai cunoscut?

#pai trebuia. asa am ajuns la acum.

^si daca nu ar fi fost prezent in viata ta? pentru ce vrei sa ii multumesti?

#pentru ca m-a invatat sa inteleg un pic mai bine ce vor sa spuna filozofii. pentru ca mi-a povestit de ce Kamasutra e inca moderna, pentru ca a fost bine.

^l-ai inselat?

#nu. partea din mine pe care a avut-o el a fost mereu a lui. goala. tanara. visatoare.

^am avut o data o prietena care obisnuia sa isi ia la revedere de la ei dandu-le tot ce era mai frumos. era traviata. avea puterea sa se daruiasca pe sine, sa ofere fara sa ceara inapoi nimik.
ai sa il uiti? il lasi?

#da. am sa il las si nu va sti. se va trezi singur. sper doar ca va avea puterea sa continuie ceva ce eu am inceput in el. lucrarea lui in mine s-a incheiat. sunt doua momente ce imi vin in minte: noaptea glorioasa de voievod neuitat in care m-a facut femeie. in care fiecare parte a trupului meu urla sa fie a lui. atunci am stiut ca am putut iubi din nou. cu totul. dupa atat timp. am vrut sa-i spun.. la antipozi e ieri. cand m-a indepartat senin, stangaci, fara sa stie ce face. nu-mi place ieri. dar ieri este fiul cuiva. ieri s-a nascut din noaptea in care eu, #, am fost a lui.
pe tine te-a durut asa cum ma doare pe mine acum?

^da. inca doare. fiecare subiect si predicat asezate in aceeasi propozitie ma dor. fiecare poveste de dragoste care se termina inainte sa o ai, toate vin sa rasuceasca iar si iar cutitul. nu ai sa uiti. dar ai sa te obisnuiesti asa. odata ce ai primit botezul acesta, esti libera sa te te iubesti pe tine.

#dar daca ar veni si-ar spune ca nu a uitat. ca te vrea inapoi. din nou. si fiecare noapte sa fie pentru tine. ce ai face?

^as fi atat de mahnita. pentru ca totul ar fi minunat. sufletul meu ar plange de bucurie si stiu ca m-as darui sec, in van, fara sentimente
...pentru ca el ar fi venit mult prea tarziu
i-am spus o data copilului meu sa nu se grabeasca. eu am sa-l feresc de rele si am sa am puterea, mereu, oricat ar fi de greu sa il apar. pentru ca ii sunt mama.
dar nu vreau sa il ascund, sa il cresc asemeni unui baiat dosit dupa fusta mamei care cand a creste va fi atat de inocent ca sa nu spun prost incat sa fie sedus de o curva profitoare.
nu. am sa il calesc treptat si am sa-i dau sa guste teama, agresivitatea, frica altora de el, am sa il las sa se infrupte cu scenarii de cotidian si am sa il dojenesc cand greseste. vreau sa il invat sa spere si sa creada in el asa cum o fac eu. sa fie scarba cu cine nu merita si domn cu cine e suflet negru. rasplata va fi mica. dar de notat.
copilul meu creste si cand va fi pregatit am sa ii fac mireasa marea. sa o iubeasca asa cum l-am iubit eu.
si cand eu n-am sa mai fiu, el va fi cel care va sti cum sa rosteasca lumii numele meu incet. in forfota lumii, in galagia si tumultul existentei tuturora, el va sti sa vorbeasca incet, pentru ca despre mine sa auda doar cei care au finetea auzului.
I guess we,ll never know.....

zilele ce au trecut au avut un efect asteptat asupra mea. inca sunt under the spell. sau in the spell. mi se intampla ciclic sa traiesc asemenea reverberatii ale destinului si le numesc a face parte din destin. al meu. imi plac al dracului de mult. ma afund in ele. le gust disperarea, le absorb puterea, le fur esenta si ma inchid.
ma inchid in asteptare. stiu ca am sa ies inzecit mai frumoasa, mai desteapta, mai modesta.
fiecare colectie de itamplarie, serie de asa numite coincidente nu sunt degeaba. nu au alt scop decat acela de a te forma, de a da un contur personalitatii tale.

vorbeam cu o prietena si discutam despre sex (continua seria dialogurilor) si despre puterea intamplarii. cum se face ca intamplarea stie exact in ce pozitie te afli? ce poezie naste sufletul tau, cum tremuri cand urmeaza sa inseli ceva ce numesti drag. iubit. al tau.

cred ca nu vom sti asta niciodata pentru ca undeva, candva s-a stabilit ca noi sa avem putere asupra destinului prin constiinta. e singura noastra legatura.
de asemenea, nu cred ca vom putea raspunde multor intrebari pentru unii existentiale. ce-ar fi fost daca? multi stiu ca una din intrebarile mele preferate este ”eh, ce-ar mai fi?” evident analiza asupra continutului, tonului intrebarii este una interesanta, insa, mai interesant este de aflat raspunsul. ce-ar fi fost daca? si ce-ar mai fi? sunt copii lui de ce? pentru ca tu sa cresti asa cum este. cum trebuie sa fii. nietzsche spunea cu gratia mintii dumnealui ca libertatea inseamna capacitatea de a deveni ceea ce esti cu adevarat.

asa ca, poate, intamplarea e desteapta, e setata mai bine zis sa se intample. punct. celor trei intrebari nu ai certitudinea ca le poti raspunde corect.

va las pe voi sa va ganditi cate simte sufletul vostru ca se vor mai intampla, cate ar fi vrut sa fie si n-au fost si cate vor veni. doar pentru o clipa.

miercuri, septembrie 12, 2007

sunt momente in care ma gandesc ca a lasa orgoliul la o parte poate fi de multe ori un mare bine. dar pentru cine? si pentru cat timp? pana la urma se intampla ca orgoliul sa se reinfiinteze in tne si atunci te invarti in acelasi cerc vicios. nu vreau sa fiu caine. si cred ca daca as alerga in jurul cozii as trai mult prea ametita sa mai percep ce mi se intampla.
dar, momentele in care e treaba cu orgoliul sunt sustinute de un dorn nemarginit. si as vrea, repet, sa am puterea de a ma clona. sa vad cum ar fi fost viata mea acum daca pe 1 aprilie nu as fi spus nu, daca intr-o vara nu as fi lasat un bilet gol unei iubiri adevarate, daca n-as fi studenta la fjsc si nu i-as fi cunoscut, daca as fi continuat sa dorm pe 11 noiembrie si asa mai departe.
mi-e dor de multe lucruri, dar cel mai dor mi-este de mine. si, cum spunea lady s pe blogul ei, sunt momente in care imi dau seama ca i-am dat bucurestiului mai mult decat merita. si il urasc pentru asta. mi-e dor de oamenii cu care stateam in ardeias si jucam mima, de jurnalul meu din clasa a 10-a, de Pisone, mi-e dor sa ma joc coarda pe campionate, sa ascult "limbaj de cartier" pe furis, mi-e dor de discutiile interminabile de pe bancuta din fatza blocului, de campionatul de fotbal sarbatorit pe balconul din rahova cu burger si seminte si mi-e dor de tine.
in astfel de momente imi pare rau ca nu am apucat sa ne luam la revedere. ti-am zis ca am sa te urasc daca voi pleca fara sa te pup de ramas bun. dar nu te urasc. te iubesc ca in prima zi. si mereu am sa o fac. mereu...
s-a intamplat ca stia despre e e vorba si nimik din spusele lor nu o mai fascinau. Privea crestele muntilor de la aceeasi inaltime si infinitul parea atins. statea acolo cu o telecomanda in mana si derula mereu aceleasi secvente de film. hipnotizata de puterea lor, de faptul ca fiecare secunda ce trecea o indeparta de ele. nu s-a opus timpului niciodata si nu se temea de riduri si osteoporoza. insa in acel moment, se juca cu el. inainte. inapoi. inapoi. Timpul s-a enervat si ia luat telecomanda. i-a redat in schimb viitorul. pe care ea nu il vroia. si nu l-a cerut. jocul lor nu s-a terminat. deasupra muntilor trona imaginea ramasa pe stop. pe stop la dracu. a revenit printre ei. goala si trista. dezbracata de speranta, cutia pandorei se pare ca avea o deschizatura secreta. razbunarea a ajutat-o sa iasa. asa ca ea se uita in ochilor egoisti, curiosi, sadici. se uita cu scarba. scarba ca stie. ca are imaginea si nu o poate schimba.
nu pot. si daca nu pot, mai incerc. mereu mi s-a zis ca gresesc. dar zau, va spun, nu imi iese. persista. e atat de puternica incat o simt si in somn. e rea. si sunt dependenta. dar imi place. si o blestem in acelasi timp. un puzzle intreg de sentimente. e aidoma unei vizite la opera, cand desi fata in fata cu necunoscutul nu te simti descumpanit. ii apartii si te lasi in bratele ei. apoi se aseamana cu imaginea unui cosciug lasat incet in groapa. un chip ce o data a fost viu, drag multora, uitat pentru vecie. ( cat conteaza moartea unui om by the way? ) Durerea celor de pe margine care privesc sfasiati cum se despart de mort. pamantul isi ia inapoi sau doar cere rasplata ca ne tine? si se asterne uitarea. din uitare se intrevede ea, mandra, din senin reapare. o bat. ma loveste. din nou suntem in ring. scopul ei? nu stiu... Dar dupa ce trece ma simt infinit mai puternica.
as vrea sa am puterea de a ma clona. as putea trai mai mult. mai intens. te-as cunoaste si pe tine, cu totul! as putea gusta si din el cu pofta de viata caracteristica, m-as culca mereu langa tine si ti-as face copii frumosi. Fiind mai multe ca mine si totusi centralizate in acelasi eu, as putea fi tot ce zice meredith brooks in a ei melodie Bitch. De data asta simultan. nu consecutiv. tentaculele firii mele ar putea incerca viata beoma de artista, sedintele interminabile ale unei femei de business, placerea (?) de a te oferi pe bani, o moarte in imponderabiliate, o viata pe mare, poate chiar si un job part time de politist in intersectie. Za Life, za Horror.

marți, septembrie 11, 2007

*** am coborat si vantul imi ridica fusta. stiam ca il incita cand ma imbrac in rochii lungi. le ridica incet... in timp ce ma saruta...

motorul mergea, ca un beat clasic. iar ploaia imi uda hainele. le simteam ude, lipite de trup. ascutea fiecare miscare a lui. ii simteam degetele coborand. ma scosese afara. imi intindea machiajul pe fata si ma saruta apasat. stiam ca ma vrea... pe capota, uda, tremurand..

$ nu pot sa cred... ati facut-o pe capota? unde?

***nu stiu.... undeva in camp. era intuneric oricum. eram doar noi. eu. el. si ploaia...
Facem sex din varii motive. pentru bani, din plictiseala, din ambitie, ura, razbunare, narcisism, obisnuinta si, evident, placere. unii il considera un sport, un subiect tabu sau o forma de eliberare, insa sexul este un must. asemeni banilor, sexul este mereu in trend.
u cand ai facut sex ultima data? ai facut sex, dragoste sau te-ai....? te-a interesat ce simte cel/cea cu care esti sau in care esti? conteaza motivul sau persoana? o faci din dragoste sau din nevoie? e o combinatie intre astea sau..

deschidem sesiunea ZaSex Dialogs....

@ vreau sa spun ca ma excita. da. insa rar. sunt prea multe lucrurile care nu imi plac la el

$ pai cum asa?

@ e mult prea tern. in pat. o singura pozitie. cea clasica. it is always the same: ma saruta (excelent by the way, are cele mai misto buze possible), dupa care imi pune mana pe sani, pe fund, intotdeauna in aceasta ordine :)), si apoi ma saruta pe gat. si ma dezbraca. ce scheme feminine? ce variatiuni? nu, nu, nu. misionarul rules.

$ poate ii este lene =))

@ cred ca da... oricum.... se termina rapid si se poate numi ca facem sex. poate, ma gandesc vrea sa bifeze si doar atat. pe principiul "paine-am-luat-azi-sex-am-facut-gata-ziua". cu toate astea il iubesc.

$ esti proasta

@ dar iubesc. ce zici de asta. cunosc senzatii pe care tu nu le poti trece in revista. stiu ce inseamna teama, dorul, rasplata asteptarii. fie ea si nereusita.

$ vrei sa spui ca nu te simti aiurea ca nu este in stare sa te satisfaca?

@ pai...trecand peste nepriceperea lui tottala de altfel.... stiu ca ma iubeste. si simt asta chiar aca doar dintr-o singura pozitie.. stiu ca tremura nu cand e bou si nu ma suna, ci cand e langa mine, aproape si simt cum ii bate inima. si zambesc. sunt fericita.

$ repet, esti doar proasta. sexul este facul sa il faci. nu sa ii dai cu sentimentalisme. ca stai s avedem ce simt, ca daca i bate sau nu inima. normal ca ii bate naiba! ca nu ar fi fun sa fie o mortaciune in asternuturile tale. ideea este ca tre sa fie barbat domne. nu sa se faca doar. eu nu as suporta ideea ca langa mine sa fie un asa papitoi. si ce daca ma iubeste. sa multumeasca cerului ca ii permit.

@cred ca te inseli...

$ sexul se face pentru a ajunge la orgasm..... cauta-ti altul fato. nu mai stai asa. o sa vezi si tu ce inseamna sa stie sa puna mana pe tine.... sa te uzi cand te priveste nu asa... clasic, monoton, stilul na na na :))

@ nu vreau s ail insel. as avea clar remuscari.. cum sa puna altcineva mana pe mine? m-as simti murdara

$ te-ai simti si u femeie. asta ai simti.

@ si $ o vor tine asa la nesfarsit. @ are o relatie de lunga durata si, desi iubitul ei este asa cum l-a descris, ea nu vrea s ail insele. $ este, dupa cum v-ati dat seama opusul ei. ea incearca s ao convinga pe @ sa il insele. noi speram ca.....

duminică, septembrie 02, 2007

ZaSex Dialogs comming soon. Fetele discuta partidele lor de sex! Mult umor si detalii...intime

sâmbătă, septembrie 01, 2007

Do all lips long to speak?Do all clouds want to rain? sunt versuri ce le-am citi pe blogul unui om cu cap. ma gandeam: do we allways want something? e posibil sa nu vrem ceva? sa fie un moment in viata noastra in care sa NU vrem o masina, o tipa buna la pat, un baiat care sa nu fie prost, o carpeta de perete pentru nasha :)), ultimul shlagar al lui Gutza - copilul minune, o acadea sau un curs de management al furiei?
Do all people want to be heard, loved, cared for? Problema este ca nu sunt si oameni care sa vrea sa ofere, sa .. una alta. Chiar si melodiile recente aparute nu mai vorbesc de relatii care merg. Iubiri. mari iubiri. care raman. se intampla si azi si maine. Banii pun lumea in miscare si dragostea ne pune pe noi. Minti daca spui ca nu ai nevoie. Mint si eu cand spun ca nu ma intereseaza. Pentru ca plang chiar si la comediile romantice. :))
daca as fi, mi-as dori sa nu fiu, daca as sti mi-ar placea sa nu cunosc, daca as suferi mi-ar placea sa fie altul in locul meu....