marți, decembrie 22, 2009

me and other meS

Nu am stiut niciodata sa raspund la intrebari de genul: care este cuvantul care te descrie? sau ce meserie crezi ca ti s-ar potrivi? etc
si nici nu cred in texte de cacutza, dar.. frecand menta la birou (in asteptarea vacantei) m-am apucat serios de teste pe facebook. nu stau prea des pe facebook si nici nu socializez prea mult online. nu-mi place. e ca si cand ai avea plante de plastic in casa si te-ai preface ca le uzi. In fine... dat fiind faptul ca raspunsul testelor pare sa ma descrie intocmai...le trec mai jos sa fie!

My life symbol ...and I don't even like roses that much
You are the Rose, the symbol of love. You try and show everyone how much you love them, even if it means hurting them. Because of your strong love for others, you are willing to hurt them or yourself to keep them safe. Your love will help you and others grow strong, so keep it close.

The persuader. You are a natural motivator and communicator. You are also very competitive. You can sway peoples emotions by the way you talk. You hav...e a very warm and enthusiastic personality. When talking about something, you tend to exaggerate, or leave out facts and details just to make a good story. You are a free spirit and do whatever you feel. You are either an entertainer or leader. Sometimes you’d rather talk about things than do them. People often go to you with their problems because you can make them feel better after a talk. You may not give good advice but you generally know the right things to say to cheer them up. You’re the type that enjoys being with a large group of friends and taking the spotlight. Be careful not to have a big mouth or big ego. People with this personality trait have mood changes very quickly from cheerful to bitter and vice versa! You are susceptible to starting gossip or starting a fight because you can be obnoxious sometimes! Tone down your flames!

You are the ultimate romantic at heart. You put a high priority on true love, patriotism, and dedication to honor and duty. Whether it be serving your country or serving your family, you have a very hard work-ethic balanced out by your whimsical, dreamy heart. You are willing to take risks, go where no one has gone before, and you have a sense of pride in everything you do. Just as you are in touch with your inner beauty, you also give just the right amount of focus on your outer beauty-- standing out with the latest fashions and getting in touch with your sensual side. Your sexiness is not scandalous but rather classy and poised. You are the envy of those around you because no matter how much tough work you have to do, you keep a smile and look good while doing it..


And I am this annoying :))
Wow, you've got a lot to say and you're going to be heard whether people like it or not. You probably also make people cringe internally, but who cares! It's ok that you're incredibly annoying, many people are. Can you change? Sure, but what's the fun in that?

You're Eric Cartman. You are self-absorbed and mean-spirited. You have had years of practice at getting your own way and can twist any situation to fit your own needs. You enjoy putting others down and crave authority and power. You are constantly coming up with new schemes to get what you want and you aren't afraid of stepping on anyone in the process. Congratulations (sort of), you're Eric Cartman.

joi, decembrie 03, 2009

vineri, noiembrie 27, 2009

branding personal

acum 4 ani am intrebat un prieten de la Porsche daca as putea sa fac branding personal.
In Romania? doar andi moisescu si mihaela radulescu fac. Mai asteapta si tu 3-4 ani sa fie piata pregatita.

Am fost acum cateva saptamani la un seminar pe aceasta tema organizat de IAA. Mi-a placut sa vad ca piata este pregatita, ca a crescut, ca incepe sa inteleaga ceva ce era mai misto daca se intampla acum 4 ani.

Iata cateva teme de gandire in ordine aleatorie:

- brandul implica mult control;
- esenta ta=TU
- cine este in sfera ta de interes? cui te adresezi?
- tre sa te dai jos din pat ca sa cunosti
- cate branduri personale ai?
- brandul personal inseamna promisiune indeplinita. tu ce ai promis?
- cum faci sa se vada mecanisme simple intr-o lume care se complica singura?
- ce constante alegi sa te insoteasca? ce pierzi pe drum?
- descopera, dezvolta, construieste. in ce stadiu esti?
- ce branduri alege brandul tau personal?
- unde vrei sa ajungi si cum vrei sa fii intr-un an?
- poti sa iubesti cand esti brand personal?

si doua bonusuri

una de la Alexandra Olaru: "floare rosie pe gura si in inima arsura" (de la N. Labis cu dedicatie pentru cei care lucreaza in comunicare)
si inca una de la biserica la care nu prea mergem

Duminica a 26-a după Rusalii
- Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina -

Ev. Luca 12, 16-21

Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

o cometa

"in prmul rand trebuie sa iti gasesti o cometa si sa te tii de ea bine, bine. Cometa are doua proprietati - viteza cu care se deplasaza si faptul ca nu se uita inapoi", mi-a spus L.F.

M-am gandit dupa intalnirea cu ea la asteroizii pe care ii intalnim, la planetele care parcurg sistemul solar alaturi de noi, la galaxiile pe care le formam, la gaurile negre pe care le evitam sau in care ne cufundam, la toate stelele care ne lumineaza noptile si la care ajungem de multe ori doar cu gandul.

doua intersectii mai incolo se afla un an proaspat, neprihanit si visator. de aici, de pe pamant, cometele se vad rareori. trebuie sa stii cand trec sau macar sa-ti spuna cineva. si ca sa le vezi, trebuie sa fii in mediul adecvat. sau macar sa ai pe cineva sa te duca acolo.

pe harta ta de branding personal, pe care o intinzi cat e ziua de lunga, asemeni unui camp de batalie miniatural, nu apar comete. cometa implica "think ousite the box". Ca sa prinzi cometa tre sa ridici privirea, sa mijesti ochii, si sa sari.

la prima vedere pare o tampenie si un nimik cu care nu-ti poti pierde timpul pretios de bucurestean prins in trafic. la prima vedere e o tampenie sa visezi (am mai retinut si mi-a placut ideea ca "nefericirea este distanta dintre vise si abilitati") mai ales ca in ziua de azi publicitatea iti indeplineste orice asteptare, tu esti centrul universului consumerismului. la prima vedere, cometele sunt in alt plan, unul tridimensional in care nu poti ajunge decat virtual (pe facebook sau following it on twitter). la prima vedere e prea departe, e prea sus, esti prea mic, prea nepregatit si prea temator.

dar, daca te uiti mai bine, de ce nu? de ce nu TU? de ce crezi ca, doua intersectii mai incolo, o data cu anul nou, anul si mai nou, si poate chiar cel nou nout, nu va veni si cometa, de care te vei prinde fara teama, vei inchide ochii si te va trage sus, sus, si atat?! :)) (nu prea sus ca poa' sa doara la aterizare :)))

vineri, noiembrie 20, 2009

Niste raspunsuri

"M-am trezit fara sa deschid ochii. Simt caldura unui corp care e lipit de al meu, sunt mainele care ma mangaie usor pe un umar si-mi dau parul deoparte ca sa-mi sarute ceafa. Am acelasi fior, pana-n varful degetelor, exact ca in prima dimineata de dupa prima noapte dormita impreuna, de mult... E singurul barbat care m-a facut sa iubesc diminetile. Sa ma simt iubita dimineata. Sa zambesc in somn de bucurie ca se face dimineata..."

Sunt cateva randuri din cartea Mihaelei Radulescu. Nu sunt alese la intamplare ci in spiritul Brasov Baby ;)

La 14 ani aveam intrebari legate de sarut, de baieti, de mine, de viata si de viitorul cel mai indepartat. La 19 incepeam sa am intrebari despre cariera, relatii pasagere si sentimente ascunse in cufere din pod. La 22 ma intrebam de casnicii si rostul familiilor moarte. La 24 primesc niste raspunsuri la toate intrebarile pe care mi le-am pus si uit ca mi le-am pus vreodata.
Tot la 24 apar din ce in ce mai multe noi intrebari. Care primesc de data aceasta, din fericire, raspunsuri prompte, personalizate. Si nu sunt ale Mihaelei Radulescu. :)

Dani Otil - Mihaela Radulescu

luni, noiembrie 09, 2009

Milk from NY ;), with love

buni de dus cu preşu

cek nu asimilez calciul. drept urmare, nu se refac oasele, in continuare surubul e baza ca sa para ca am cot:D minunat.

de aici ma gandesc... ca sa ai oase tari, tre sa ai un organism eficient care sa asimileze tot ce prinde. mai un osteocare, mai un osseor, ceva de pofta de mancare, niste lapte, branza la cutie, untoasa, de pofta buna, niste ceai verde - am citit je in Elle ca e bun pt oase si, poate chiar si putin iaurt - doar tnuva ca sunt fitzoasa.

in cazul meu si al oamenilor cu trimitere la ortopedie e usor. dar in cazul celor cu probleme de coalana vertebrala in sensul de buni de calcat-in-picioare-dus-cu-presul-mintit-engros cu ramane? ei cu ce se trateaza?

sa presupunem, la intamplare, ca esti ninel (deja devine personaj de blog :))) de la Naspetus City. Ai, sa zicem... 20 de ani (inca necopt la minte desi ti se pare), iti place sa zbori cu avionul, ai talent oratoric - sau cel putin asa crezi, ai visat sa fii regizor de platou, dar ai ajuns doar prin Regie, te plimbi prin tara cu trenul sau cu o masina care nu este a ta, ai parul lung ca cek esti rebel si feminin (nu gay), iti place muzica pe care o inteleg doar ce supradozati, iti place sa joci carti, dar le diferentiezi doar dupa culori, nu mergi la teatru decat daca au mai fost si altii si visezi ca, intr-o zi... cineva iti va spune: ninel, ur my tiger =)) fara sa se prapadeasca de ras...

revenind... esti ninel din Naspetus City, dar nu ai coaie cand se infurie unul la tine, esti dependent de un altul in permanenta, crezi orbeste ca esti iubit si urmezi mana care te trage Dumnezeu stie unde. Nu ai tupeu sa cauti si sa cercetezi de teama a ce vei afla, preferi indobitocirea si nimicul caci asta e materia ta prima, nu poti sta drept, doar indoit de egoismul altora. Esti demn de mila si ustensila de amintiri, altii traiesc prin tine, iar tu crezi ca traiesti cand, de fapt, nasti imagini si te transformi din Ninel in fofoloanca cu palmares.

M-a luat valul si m-am abatut de la subiect. Revenind la problema cu pricina - lipsa tariei coloanei vertebrale genereaza anomalii si disfunctii seriose precum si modificari de gen.

Ce naiba tratament sa se aplice in astfel de cazuri? Cate placute si cate suruburi sa prinzi ca sa stea dreapta? Cum sa ajuti astfel de oameni fara personalitate, naivi, calcati in picioare, care accepta sa fie ceva ce nu sunt?

miercuri, noiembrie 04, 2009

kinuialoterapie

ok, nu intra in panica.
m-asez speriata pe salteaua verde de fitness si astept ceea ce traiesc mai nou: kinuialoterapie. il vad cum se apropie de mine: gigant, fortos, cu ochii mici, patrunzatori. ma apuca de mana si urla:

- intinde, lasa moale si intinde! Asa! Intinde! Moale, moale, moale....

In mintea mea este: Au! Au! Au! Fuck it! Doare! La naiba! Mama m-a invatat ca nu e frumos sa il injuri pe ala care iti face bine asa ca ma abtin. In consecinta, iar mi-am supramuscat degetul de la cealalta mana.

- asa! bravos.. hai ca mai este un pic. Lasa MOALE! tipa kinetoterapeutul. Dar mana nu ma asculta deloc, toate energiile imi sunt concentrate in cotul mainii stangi si intind, si imping, si incordez si ciu ciu. nada, nimic.

in schimb, umarul imi este imobilizat, in cot ma racaie noul surub, muschii parca mi-au luat foc si degetele imi sunt amortite. Ia si lucreaza daca poti.

La kinuialoterapie toata lumea este incruntata, trista. Totul este numai ah, oh, au, :(, toti sunt concentrati si mint in privnta durerii. Fiecare are povestea lui si fiecare abia ateapta sa o spuna celuilalt. Se fac perechi: cei cu genunchii intr-o parte...cei cu coate in alta, soldurile pe saltele, claviculele la spalieri, degetele la masa. Sportul nedeclarat este aruncatul cu privirea dupa cicatricea aluia de langa tine. Cat e de vindecata, de roz, de stramba, de mica, de vanata. Care unde o are si cine i-a facut-o.

Zilnic imi iau doza de durere. "Las' ca e spre binele tau" mi se spune incurajator. Stiu ca este.. si ca o sa am din nou doua maini nu una si jumate. Si stiu ca o sa pot sa intind mana bine si ca o sa pot da pase la volei, ca o sa ajung din nou la raftul de sus, ca o sa pot sa ma atarn de o bara si sa fac surubul cum faceam in copilarie.. stiu toate astea... dar n-am ce face... despre asta vorbesc non stop. despre cotul care nu s-a prins, despre surubul care scartaie, despre cat doare, cat s-a intins, daca pot sau nu sa-mi duc mana la ceafa. Secsi medicine!

Am vrut sa scriu un post despre cum este la masa nobililor din industria farma, despre cum percepi lumea cand esti singur - mereu nemultumit, mereu in cautare, si cum o percepi in doi - cand lumea se rezuma la voi, am vrut sa scriu despre materii prime si materii cenusii, despre Dumnezeu si albul tot mai putin alb, despre zambete si despre noua pasiune pentru Friends - care concureaza destul de mult cu cea pentru Sex and the City, dar am ramas la cotul cel nou, cel actual, cel in refacere, cel care s eincapataneaza sa functioneze din nou la fel de bine!

vineri, octombrie 09, 2009

ma doare-n cot!

v-ati uitat vreodata in cot? ati avut grija lui? curiozitatea sa vedeti daca mai este la fel de ascutit, de osos, de mobil?

personal nu l-am prea bagat in seama pana cand a inceput sa emane miros puternic de durere acuta. in momentul in care a disparut si in locul lui a ramas o gaura in care-mi intra lejer pumnul, mi-am dat seama cat de tare te poate durea in cot.

un algocalmin si trei intersectii mai tarziu ma aflam la urgente unde incercam, cumva, sa explic unde ma doare si de ce sunt acolo.
intr-o fractiune de secunda s-a schimbat toata ordinea lucrurilor, s-au resetat prioritatile, n-a mai contat lista de presa, invitatii, materiale promotionale, interviuri, gala dinner sau speakeri internationali. acum totul era urgent, defect, dureros.

ma grabeam sa ajung la o sedinta, timp in care scriam si vorbeam la telefon si incercam sa ma gandesc cat de repede pot descarca revistele in masina ca sa ma reintorc la birou. n-am mai dat atentie picioarelor care, din initiativa proprie au decis sa-mi puna piedica si un mare STOP.

o radiografie, un EKG si o internare la urgenta dupa, am lasat managementul bolilor cronice pentru managementul cotului lipsa. doi sagetatori minunati pazeau holurile spitalului in asteptrea mea. eu ma distram copios cu niste frisoane, senzatii de voma si pulsatii teribile. asteptam ca asistenta sa gaseasca o vena si analizam instrumentele care se adunau langa mine: bisturiu, grebla, bomfaier, bormasina, pense si alte chestii dragalase. anestezia si-a facut efectul in doua propozitii, am semnat cumva ca "sunt de acord" si iata-ma inconstienta.

doua ore mai tarziu incercam sa revin la realitate. o realitate in care invat sa misc degetele, sa flexez, sa inchid pumnul si sa ignor durerea.

acum am un cot nou nout, prins in suruburi si cusut cu grija. de data asta sunt atat de constienta de el, atat de curioasa sa vad ce face, cum ii este, ce nevoi are, cum ii este mai comod. el ma va ajuta sa pot sa scriu din nou, sa fac cu mana, sa apuc, sa mangai, sa tastez (mi-a luat ceva sa scriu asta cu o sg mana), sa tai paine, sa conduc, sa-mi suflu nasul, sa imbratisez, sa-mi strang parul, sa ma spal pe cap, sa fac sport si sa fiu din nou stangace.

la ortopedie durerea nu-i deloc muta. ea ulta constant, se zbate, ofteaza, striga si cere alinare. batrani cu oasele rarefiate in care nu se mai fixeaza protezele, adulti calcati de masina, femei care cad in beci si ajung la spital cu o ordine gresita a oaselor, tineri care cad de pe schela si medici primari ortopezi specialisti in coate si genunchi. la ortopedie tre sa inveti sa razi, sa faci misto de tine si de suruburile in plus, sa faci haz la necaz si sa fii tare.

morala? alergam spre ce este nu spre ce credeam ca va fi.

sâmbătă, octombrie 03, 2009

cea mai frumoasa zi

care este cea mai frumoasa zi din viata ta?

viata mea, toata? sau cea de pana acum?

esti prost si nu intelegi nimic. a vietii tale! nu ti-e clar?

este ziua de la inceput? ziua in care te-ai nascut si te-ai intrebat naiv: de ce?
este in care, aflat sub influenta mucilor pe care ii tot inghiteai, ai vazut clar ca "te iubeste" :))? si razand ti-ai spus: moama, ce norocos sunt!

este ziua in care ai fost operat si scalpul ti-a fost reintregit? (e caz real al unui baiat care, in urma unui accident de masina, nu mai are partea de sus a capului, doar piele care atarna concav)

este ziua in care ai primit o sora? cea in care ti-a murit neincrederea? este ziua in care ai alergat pe plaja goala pana la far si ti-era frig, dar erai atat de fericit?

este ziua in care ai facut dragoste cu mama copilului tau si canta MJ pe fundal (naku penda piya-naku taka Piya-mpenziwe)?

este ziua asta friguroasa de octombrie, in care norii croseteaza ploaie peste noi? este ziua in care ai castigat campionatul de baschet, in care ai dansat tango si ti-a iesit? este ziua in care ai aflat ca dincolo de soare mai este ceva? este ziua in care te-ai eliberat de memoria cosmica si ai aflat ca era a ta? este ziua in care ai inceput sa visezi? este ziua in care ti-ai confirmat ca in doi e mai bine, mai plin, mai altfel, mai aproape de sufletul tau? este 16 august?

care este cea mai frumoasa zi? si daca ea exista, de ce marti si nu duminica? de ce pe 4 si nu pe 24? de ce in 1994 si nu in 2010? de ce atunci si nu maine? de ce a fost si nu urmeaza sa fie? de ce nu stii sa raspunzi?

ei bine, dragii mosului, cea mai frumoasa zi, nu exista. toate sunt frumoase, in felul lor. toate ne ofera ceva, macar sansa la viata. pentru mine, cea mai frumoasa zi ramane azi. un azi perpetuu, in care sunt asa cum scrie in cosmos. nu pot sa aleg, nu ai cum sa alegi intre sufletul tau si sufletul tau. cea mai frumoasa zi implica fericire. dar fericirea se naste din tristete, pe care tot cu sufletul o simti. deci nu poti extrage radical din toate zilele o cea mai frumoasa zi. pentru ca cea mai frumoasa zi din viata ta ramane prima.... sau ultima?

marți, septembrie 29, 2009

Ultimele 10 zile ale unui pisoi. Putem sa-l salvam???

pariu cu viata sau moarte pisoiului.

Zizu este genial. E intelept, dar jucaus, timid, dar afectuos. Alege omul la mustata si daca i te-ai infasurat sub coada, om zambitor scrie pe tine.

Zizu are 2 ani si doar 10 zile de trait. S-a pus un pariu intre doi stapani fara minte si se pare, fara suflet. Cei doi au stabilit asa: fie gasesc o casa de oameni inimosi care sa il primeasca pe acest bland pisoi, fie il alunga pe taramuri negre.

De ce? Pentru ca pot.

De ce nu-l alunga va intrebati? pentru ca au mai facut asta si pisoiul s-a intors. de aceea, nu exista alta cale: ori dragoste de familie, ori moartea.

Am auzit acestea si m-am sensibilizat usor. Nu sunt o persoana altruista, dar nici moarte pisoiului nu doresc. Drept urmare, fac un apel catre cei care stiu si il pot ajuta pe Zizu. Haideti sa nu-l lasam sa moara. Pariul a fost facut, sentinta a fost data. nu ne ramane decat sa ii gasim o familie si sa-l salvam. Ceasul ticaie impotriva lui Zizu.

10 zile! A inceput numaratoare inversa!!!

intimitate cu punct

intimitate.

ce te faci cu politicul care este usor incompetent ca sa nu zic complet incompetent? ce te faci cu boculetz care pentru ca nu stie sa relanseze economia trage cu prastia. in cine s-o nimeri. poate poate ne scoate ochii si nu mai vedem dincolo de tam tamul diplomatic. nush ce naiba mi-a venit sa scriu despre politica intr-un post despre intimitate. pe principiul intimitatea-mintii-lor-ii-face-de-rusine poate.

dar sa revenim.

Conform dictionarului explicativ al limbii romane: INTIMITÁTE, (3) intimităţi, s.f. 1. Calitatea a ceea ce este intim; prietenie bazată pe legături strânse. ♢ Expr. A trăi (sau a fi) în intimitatea cuiva = a avea legături strânse (de prietenie) cu cineva, a face parte dintre cunoştinţele apropiate ale cuiva. ♦ Profunzime, adâncime (a unui sentiment, a unui gând etc.). 2. Cadru limitat, cerc restrâns, familial. 3. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. – Din fr. intimité.

in meandrele concretului si completului muncitoresc in care ne scaldam si in care boc nu mai face poc deloc, intimitatea, asa cum este ea descrisa in dex, a devenit pseudointimitate. reviste animate de titluri interogative, halci generoase de internet in grasimea carora se imbiba detalii atat de personale incat ne plictisesc si, mai rau, un al tau care nu isi mai are stralucirea.

un pahar de santal de portocale rosii de sicilia mai tarziu mi-am dat seama ca intimitatea exista si ca, da, mai sunt sanse sa supravietuiasca. doar ca exista in formule restranse si bine lucrate, pastrata in locuri speciale pentru esentele tari. pentru ca intimitatea sa supravietuiasca, pentru ca cineva sa poata trai in intimitatea ta si sa iti faca placere, pentru ca in adancimea gandurilor tale sa poata trage cineva cu ochiul e nevoie de magie. nu de stiri, reviste, bloguri, site-uri cu "click pentru a mari poza".

cea mai frumoasa parte a definitiei este, pentru mine, "prietenie bazată pe legături strânse". o cacealma in ziua de azi. stranse cum? strangulate? legate bine sa nu scape? (con)sranse cu detalii? stranse laolalta cu altele nebune?

nu nu nu. e vorba tot de magie. trebuie sa stii formula nene. daca o stii, te-ai scos si ai parte de magic moments, magic lights, sau, chiar mai bine de a fucking good night sleep.

intimitate. ar trebui sa fie sloganul cu care sa ne incepem orice zi de azi.

sâmbătă, septembrie 05, 2009

camera de garda, mereu in garda

viata la urgente. m-am tot intrebat cum este sa fii de garda, ce inseamna sa ai de-a face zi si noapte cu suferina, cu lacrimi, sange si traumatisme?

"accidentele ma termina. avem zilnic cazuri care mai de care, dar accidentele ma termina. una este sa vezi un diabetic de 67 de ani si alta sa-ti vina un copilas de 9 ani in coma", povestea Vicky in drum spre Arad.

ascultam curioasa si mi se lumina cu fiecare cuvant rostit, fiecare coltisor al camerei de garda. "fac ture de ani de zile si m-am obisnuit sa mananc noaptea. ma trezesc la 3 si la 5, in fiecare noapte chiar daca nu sunt de serviciu. e rutina", povesteste ea.

dorinta mea de a sti mai mult ma indeamna la intrebari. si chestionez si chestionez de parca as fi nepoata lui Colombo. Intrebari comode si incomode, acide si fara perdea isi asteaptau raspunsul cu fiecare borna kilometrica. dupa 3 cocktailuri, un meniu KFC (apropos, in Sibiu e KFC drive-in:))si 16 melodii mai tarziu am aflat cateva intamplari pe care sigur n-am sa le uit.

dintre toate accidentele relatate, unul a rezonat nespus cu fiinta mea: "intr-o seara, cand eram de garda, au venit la noi cativa tineri. fusese un accident dinspre Giurgiu. soferul, un tanar de 20 de ani, a venit pe picioare, vorbea si era coerent. prietena lui, o fata frumoasa, cu niste ochi mari, inteligenti, il urmarea cu privirea de pe targa. mai erau doi baieti de pe bancheta din spate pe care i-am urcat in Reanimare. asa cum era normal, am decis sa-l trimitem pe tanar la radiologie. Ionut il chema. N-o sa uit cate zile voi avea. Dar prietena lui, cu o prezenta de spirit si o premonitie extraordinara se ruga de noi: "lasati-ma sa-l mai vad o data. lasati-ma sa-l mai ating o data". Dr Vulcanescu, nervos din fire, a inceput sa tipe la ea. Am intervenit si i-am zis: domnule doctor, haide sa le apropiem targa! Esti nebuna, femeie! mi-a raspuns. Dar nu puteam sa-i las asa. ma uitam in ochii ei si ii intelegeam disperarea."

cu lacrimi in ochi o intreb pe vicky: si ce s-a intamplat?

"am apropiat targa si s-au pupat, s-au strans in brate de parca era pentru prima data. si fata-l mangaia si ii spunea ca il iubeste si ca mereu o sa se gandeasca la el. si iar il mangaia si iar il pupa. nervos, dr Vulcanescu a zis: gata, hai! in sectie cu el. Nici n-au ajuns bine la lift ca baiatul a lesinat. Coma profunda. L-am trimis de urgenta la Bucuresti. Traumatism intracranian! fata a ramas plangand..."

am intors capul si am privit pe geam. peisajele rulau. ieseam din Deva, dar eu nu ma gandeam decat la cei doi tineri care avusesera accidentul. la fata care-l iubea atat de tare pe Ionut si la Ionut care intrase in coma. A fost un accident. ma gandeam automat la cum as fi reactionat daca as fi fost in locul ei.

"iti spun, accidentele ma termina", repeta Vicky, asistenta medicala, camera de garda.

Viata ei se compune din accidente, cazuri grele, inacceptabile, din copii care plang si batrani neputinciosi. "am vazut atatea. m-am intrebat de multe ori cum e mai bine, mai usor, sa spui familiei ca baiatul lor, singura lor fata, tatal, unchiul sau bunica a murit. nu e usor. am plans de atatea ori pentru pacienti care veneau in urgenta. am plans cu familiile lor si am plans acasa. e o meserie in care depui suflet si care te consuma. dar trebuie sa mergi mai departe, orice ar fi", povestea Vicky.

asa suntem si noi... although you like it or not... walk on!

joi, septembrie 03, 2009

"Barbatul de langa mine" - manifest de relatie

"n-am multe calitati si cu precadere nici una din cele care sa ma recomande pentru viata de cuplu. in sensul in care barbatii generatiei la care eu ma calific pentru seductie au fost educati in spiritul "femeii gospodine". Adica sotie sau nu, femeia cu care stai trebuie sa trebaluiasca domestic, sa stie a gati si a primi musafirii, sa fie preocupata de casa si nimicurile menajeriei. sa se ingrijeasca de camasile tale, de ordinea maruntisurilor casei, de bagajele deplasarii, de decorarea incaperilor, de rostul bucatariei, de pranzurile weekendurilor si de cina fiecarei seri. asa au apucat sa vada acasa la ei barbatii maturi ai zilelor noastre si asa au deprins ei din educatie ca arata femeia ideala.

cum spuneam, nu ma calific la nici unul intre criteriile domestice, asa incat mi-am radiografiat atent lista (sumara) a calitatilor prin care compensez cat de cat abaterea de la normele de cuplu. de ce ar sta un barbat (minunat) langa mine? de ce ar tolera un barbat (special) capriciile unei femei rebele care isi petrece toata ziua alergand intre intalniri si ajunge acasa la ore tarzii? de ce ar suporta un barbat (desavarsit) faptul ca lista prioritatilor mele nu include niciodata casa sau grijile ei? de ce s-ar supune un barbat (adorabil) unui orar nebun in care timpul liber incape doar in doze firave? si interogatiile mele perplexe pot continua pe pagini mai multe decat are cartea. doar ca restul intrebarilor vi le imaginati cu siguranta in timp ce raspunsul va va surprinde: pentru ca este liber! A! nu liber in sensul petrecerii timpului. si asta, dar asta este valabil pentru majoritatea domnilor nostri. ci liber la minte, la preocupari, la a fi el insusi.

in timp ce fuiorul defectelor mele s-ar desfasura nestingherit pe multe coloane, am gasit virtutea rara ce ma ridica in ochii barbatului de langa mine: n-am incercat niciodata sa-l schimb. nu i-am facut nicioata observatie, pentru nimic. n-am incercat sa-l modelez astfel incat sa semene cu personajele cartilor (s-a intamplat sa aduca a Fat-Frumos), n-am incercat sa-l transform astfel incat sa fie impecabil dupa criteriile mele. nu-i cer socoteala nicioata pentru timp, gesturi, intamplari, afirmatii sau detalii. isi traieste liber bucuriile, isi umple flexibil timpul, isi hraneste neigradit pasiunile, nu-si tese buzunarele, nu-si cifreaza numerele in mobil, nu-i obligat la explictii cand primeste sms-uri feminine. n-are reactie vinovata cand si-a patat cravata nu-si pleaca privirea de teama observatiilor mele cand a spart un pahar si nu intra in panica la gandul ca trebuie sa marturiseasca ciobirea masinii. nu-i nevoit sa insaileze o poveste cand ajunge tarziu, nu traieste stresul socotelilor banesti, nici pe cel al dependentei mele de el. barbatul de langa mine se comporta degajat, caci n-are corsetul privirilor mele acide, se exprima natural, caci nu l-as corecta nici daca se abate de la sensurile vreunui cuvant.
barbatul meu frumos nu stie vinovatia in prezenta mea, nu stie sentimentul stingher, jena si nici privirea aspra. nu stie tacerile care pedepsesc si nici tonul ridicat al certurilor mele. si zambeste la fiecare revedere. pentru ca este fericit sa traiasca liber.
am crezut intoteauna cu bigotism abstract in legea compensatiilor existentiale. functioneaza si in aluatul din care sunt eu plamadita. am cele mai multe si mai nesuferite dintre defecte, zau am cele mai neplacute dintre slabiciuni si mai respingatoare dintre vicii (adica fumez). dar am o calitate (poate singura) pe care am vazut-o rar in cupluri: aceea de a nu fi "femeie" (a se citi catza cicalitoare si posesiva); aceea de a nu ma manifesta zgomotos, violent, navalnic, gelos, critic, inchizitional. aceea de a nu vrea sa-l controlez sau sa-l schimb pe cel de langa mine.
si nu inteleg pacatul perpetuu al femeilor de a dori sa-l tot modeleze diferit (cu pretentia ca-l poleiesc) pe barbatul de langa ele. e ca si cum ar fi fost candva perfect (ca doar de asta a decis sa-si puna viata in mainile lui) si brusc dupa aceea (desi lin in unele cazuri), ajunge sa musteasca de imperfectiuni pe care noroc ca-i ea prin preajma sa le estompeze. nu-i stupid? dupa cum condamnabila mi se pare cenzura pe dreptul lui de a flirta, de a vorbi si a se intalni cu alte domnite, de a trai bucuria ca lumea este plina de femei frumoase, cu farmec si de la care poate invata (eventual cum sa-si aprecieze mai mult partenera).

nu m-am straduit si nici nu as schimba nimic la el fiindca iubesc barbatul de langa mine pentru tot ceea ce este, pentru felul in care gandeste, pentru felul in care se comporta, pentru ascutimea mintii lui, pentru sufletul lui generos, pentru puterea de a se devota, pentru felul in care rade, vorbeste, se misca si arata. pentru felul in care stie sa fie fermecator in fata altor femei. pentru tandretea cuminte a fiecarei atingeri. pentru ca nu stie sa minta, sa ascunda, sa loveasca. si mai ales pentru ca parcurge viata cu zambet. bucuria lui de a trai liber, de a fi el insusi in fiecare moment, imi mangaie sufletul cu mult peste vanitatea de a fi vrut sa-mi fie vasal."


multumesc mihaelei nicola ca mi-a amintit ceva ce uitasem sa mai fiu. imi recunosc greseala e a fi alunecat pe panta mediocritatii. admit pacatul de a fi constrans un suflet, inteleg ca nu in patul lui procust trebuie sa dormim. ma bucur ca mi-a fost data sansa sa gresesc pentru ca acum sa inteleg mai bine randurile ei. sunt fericita sa fi redescoperit cartea pentru ca am rememorat ce inseamna sa fii femeie puternica cu un barbat liber alaturi.

miercuri, septembrie 02, 2009

vechea boala cronica

bolile cronice se instaleaza pe nepusa masa si raman nene mult si bine. sunt implacabile in asteptarea lor. sunt bune prietene in suferinta ta rutinizata si zambesc suav cand te schimonosesti de durere.

tratamentul pentru o boala cronica este de multe ori insuficient pentru a invinge microbul. acesta, personaj bine insurubat in sistemul tau imunitar, se propaga uneori lent, alteori cu tinta neamanata, dar intotdeauna sigur, in tot trupu-ti. el se imprastie, tu incerci sa te aduni, el te cuprine, tu incerci sa te eliberezi, el te macina, tu te macini pentru el.

muritori. asta suntem: un trup carnos, uns cu ape rosii, o adiere de parfum uitat in colt de sifonier, o ureche muscata e o gura fierbinte, o mana stransa bine de un pachet de nervi. un trup care, rapus de boala, cade teapan, rece, mort.

conform statisticilor, cancerul, diabetul si obezitatea, infarctul, astmul si alzheimer sunt responsabile de moartea multora intre noi. iar prevalenta pe boala este in continua crestere.

insa, incolo de acestea, exista o boala nespecificata in date. vechea boala cronica. aceleasi simptome. aceleasi reactii adverse. aceleasi stari de rau nedefinit, voma, imunitate scazuta, fotosensibilitate, dureri in capul pieptului, care cresc, cresc, cresc. o boala necrutatoare, care nu iarta pe nimeni, iar cei neatinsi nu se pot declara fericiti. cand se cronicizeaza, in interiorul tau simti o teama fierbinte, vezi negru in fata ochilor si doar atat. cand deja a prins teren in trupul tau slabit, jocul a fost facut. cartile au fost impartite. la drum de seara apare moartea. caci inima ta bolnava, inceteaza sa mai lupte.

vechea boala cronica nu are tratament. nici leac babesc. nu s-a nascut vaccinolog sa dea un antidot, nu am intalnit imunolog sa invinga prin terapie. nu exista savanti care sa fi gasit raspuns. intre timp toti au murit, rapusi de vechea boala cronica.
nu se face transplant, nici robotica nu e suficient de avansata. raman rime zise in fata crucii si speranta pe care unii - cu suflet lipsa - incearca sa ti-o alunge.

duminică, august 23, 2009

totdeauna

poate nu stiati dar totdeauna dureaza 9 luni.
poate nu v-a spus nimeni ca atunci cand te minte o face sa te protejeze. poate nu stii, dar acum, cand suferi si ti se indoaie corpul de dezamgire esti PROTEJAT.

poate nu vi s-a spus, dar Dumnezeu ne-a facut din iubire. este ce traiesc eu acum.

poate ati crezut ca ce zice e adevarat, dar s-a dovedit a fi pipi in vant!

poate sperai ca inelul ala o sa stea. era prea larg ca sa ramana.

poate ai crezut ca o broasca, o planta in ghiveci, doi adidasi pereche, sarbatori si te iubesc in biserici inseamna pentru totdeauna. te-ai inselat. inseamna 9 luni care sunt mai putin de 12, care sunt mai putin de o eternitate.

poate ai crezut ca "cu noi este Dumnezeu", ca el vrea in Cosmos. in loc de asta ai un totdeauna care tine 9 luni. nici macar 3 ani cum ne mint astia :))

daca ajungi sa stii ce gust are in gura dimineata, dar dupa doi ani iti spune ca nu te mai iubeste... ce faci cu intimitatea ta dezgolita? o pui pe raftul tradarii? si astept o noua gura?
ce faci data viitoare? zici ok... hai si aici. stiu ca peste 2 ani voi ajunge de unde am plecat: in singuratate.

de dragul a ce/cui au ajuns relatiile sa fie derizorii, perene, la misto?

His eyes, with love

sperietoarea

am scris multe despre iubire. am crezut ca o inteleg si ca ii pot fi aproape. nu m-am inselat. am ales sa intru intr-o relatie care sa ma coasa, sa ma burduseasca bine si sa ma umple cu paie. acum arat ca o sperietoare de ciori: cu o forma bine definita, cu un scop precis, dar totusi sperietoare de ciori.

la acest nivel al existentei am ajuns constient. acum un an eram un manunchi de paie colo, cateva vreascuri ceva mai departe, o flanela uitata-n gard de cineva care s-a dezbracat in graba si un X marks za spot la care nu puteam sa ajung.

urmand drumul caramizilor galbene, etaland un aer atotstiutor in ale diferentei notabile, cu o suprematie doar la nivel de retorica fata de cei din specia sa, a aparut el, un dorothy al vremurilor mele. pe principiul viata bate filmul, acest dorothy era baiat in primul rand si, mai mult decat atat, era unul croit pe fapte mari. cu o intuitie fabuloasa si-a dat seama de potentialul meu si a decis, calm si cu rabdare, sa ma adune si sa-mi dea o intrebuintare.

paranteza rotunda: nu este ok ca, de teama singuratatii, de orgoliu prostesc, de incapacitatea de a te impaca sau reintoarce la fostul/fosta, din dorinta de a avea ceva ce de fapt nu poti avea sau nu stii sa ai, repet, nu este ok sa fii egoist si sa iti iei o jucarie care simte si gandeste si sa te joci cu ea asa cum te joci cu carpa de langa tine. este tipic masculin. inchidem paranteza

cu gandurile tulburi, cu sufletul indoit, cu mainile dibace si cu orgoliul uns pe brate, acest dorothy al anilor '80 si-a masluit un ideal de care s-a speriat. si a fugit spre plasa de siguranta pe care o intinde acum la fel de dibaci pe patul lui Procust. Dincolo de frica de singuratate, de comoditatea spritului, de timiditatea in lupta si de micimea gandirii, raman suflete deasupra carora troneaza un mare semn de intrebare.

partea buna a lucrurilor este ca in aceasta noua forma sunt lasata in X marks za spot, am invatat sa indic directia sa alung ciorile caraitoare si sa astept.

imi place sa am dreptate si imi place ca m-am eliberat, sperietoare sau nu, de imaginea diafana, serafica, angelica, boema si timida a unei infante. ma bucur ca am fost adunata si pusa aici. ma bucur sa am confirmarea capacitatii mele de a darui. nu m-am inselat cand simteam ca-i pot fi alaturi iubirii. astept un curios neinfricat care sa ma dea jos, sa scoata paiele ca sa se vada inima. astept un Oz care sa faca lumina.

luni, august 17, 2009

M-am saturat…

L-am primit in dar: de la A.

M-am saturat de Sun waves, Sun rise si oricare alte derivate. Dar rau de tot!!!
M-am saturat de traficul de mizerie aferent acestor evenimente.
M-am saturat de baietasii de bani gata care cred ca mamica le-a cumparat si strada, nu numai decapotabila.
M-am saturat de Pagal, Ghinea si alti roacheri convertiti in clubberi.
M-am saturat de manelistii convertiti in hausari.
M-am saturat de rromanes care incearca sa-ti fure portofelul cand ceri o apa plata la bar.
M-am saturat de controalele corporale fara mandat facute din orgoliu si plictiseala.
M-am saturat de namilele de la intrare care trateaza orice client platitor de bilet precum o ovina dintr-o turma. E asa de greu sa spui “Buna seara”, “Multumesc” si “Poftim”?
M-am saturat sa fiu impins si adresat cu “Degajeaza terenul!” pentru ca am facut greseala sa pasesc la zona VIP.
M-am saturat de bulucul de lume care se strange la intrare. E chiar asa de greu pentru romani sa invete sa stea in sir indian?
M-am saturat sa o vad pe vara-mea de 15 ani si prietenele ei minore intrand la evenimente. Asa de rau au ajuns sa se prostitueze organizatorii in cursa lor interminabila pentu profit? E chiar asa o utopie sa se ceara buletinele la intrare?
M-am saturat de evenimentele organizate in corturi jegoase. Altceva mai stiti sa faceti?
M-am saturat de Luciano, Ricardo, Lee Burridge si de toti ceilalti Dj care urmeaza sa isi faca buletin de Romania. Vreau sa ii ascult la club pe James Holden, Gui Boratto, Marko Nastic, Popof si Derrick May.
M-am saturat de tocurile (cui sau nu) pe plaja.
M-am saturat de animelele frezate de la evenimente.
M-am saturat de zecile de copiii drogati care fac spume la gura sau isi dau ochii peste cap.
M-am saturat de preturile exorbitante la bautura din club, drept pentru care…
M-am saturat sa beau la non stop. Imi dau seama ca atat eu cat si cei care procedeaza ca mine lasa o usoare impresie de parvenire: dai 40-50 de ron pe o intrare, dar bei Ursus si V33.
M-am saturat de oamenii care nu se pot distra decat chimic. De cei ce baga H, K, boabe, cocs, poppers sau regi.
M-am saturat de cei care vin cu ochelari de soare noaptea la evenimente. Dar rau de tot!
M-am saturat de cei ce varsa pe ei 50 ml de parfum de fiecare data cand ies la eveniment.
M-am saturat de cei ce se imbraca kitsch, dar cred ca se imbraca extravagant.
M-am saturat de cei care vin la evenimente, dar habar nu au cine pune muzica sau ce muzica baga. “Frate, dar Luciano cand intra?” Era la pupitru deja…
M-am saturat de cei ce toarna filme porno pe canapele.
M-am saturat de curvetul de lux de la Bamboo care vine sa-l asculte pe Luciano.
M-am saturat de El baile, Albertino, Slagare sau alte mizerii comerciale.
M-am saturat de oamenii care au ajuns Dj dupa ce au fost jurnalisti, au montat cortul la Sunwaves 1 sau au taiat bratari la Session.
M-am saturat de sound-ul si productiile [a:rpia:r]. Vreau o muzica care sa imi suscite si intelectul, nu numai baschetii.
M-am saturat de cei 987 de dobitoci care m-au calcat aseara pe bombeuri si nu si-au cerut scuze. Sau de cei 123 care au varsat whiskey pe mine…
M-am saturat de covorul de sticle, pet uri si mucuri de tigara aruncate pe jos care se strange in cursul fiecarui eveniment. E chiar asa de greu sa instalezi niste cosuri de gunoi?
M-am saturat de o scena de clubbing care se vrea matura, dar merge pe o directie muzicala lina precum electrocardiograma unui cadavru.
M-am saturat sa fiu privit precum un drogat de cei care o ard glam la mese cand dansez in nestire pe o piesa care chiar imi place.
M-am saturat sa ascund ceea ce sunt de fapt: clubber-ul elitist care sta intr-un colt si analizeaza atent constructia si calitatea unui gig. Nu-mi ajuta la nimic.
M-am saturat de drogatii de la after.
M-am saturat sa fiu dezamagit…

promisiuni la indigo

rutina promisiunilor din dragoste. blazarea prin sentiment. cliseul din inima. dorinta de a avea ceva, exprimat prin cuvinte, dat la o parte prin fapte.

citeam azi un mail pe care fostul meu prieten il scrisese iubitei lui de atunci. prima de dupa mine. as fi putut cita din memorie dorinta lui de "a fi impreuna, de a fi fericiti mereu". modul in care el recunostea ca ea si numai ea este "cea mai iubitoare, tandra si grijulie fata". identificam emotia cu care i-a scris si aproape ca ii puteam atribui grimase pentru ca erau aceleasi pe care le facea cu mine.

relatiile sunt o eterna cautare, o perpetua dorinta de implinire a unui vis pe care, in fapt, nu il vrem implinit. daca ai ce-ti doresti tinzi sa te intorci la ce ai avut. daca pierzi ce ai avut... iti dai seama ca era ce aveai nevoie. rar avem capacitatea de a identifica in timpul relatiei grozavul pe care il cautam si culmea! il avem.

citeam mailul si recunosteam promisiuile facute de unul si de altul si chiar si de el, za one, diferitul. eu nu sunt ca toti ceilalti, my ass.

cei care nu sunt ok.. nu se schimba..asa cum nici eu nu o sa ma schimb nici macar de dragul promisiunii. e aiurea sa fi suferit inainte sa cunosti iubirea pentru ca nu o mai recunosti. ea vine si...dupa o vizita relativ scurta in decursul unei vieti... o conduci la gara si-i spui sa astepte trenul urmator. iar tu te duci spre autostrada si decizi sa faci autostopul cu norocul pe umar.

reciteam mailul si ma frapa limitarea care exista in declaratiile de dragoste. aceleasi cuvinte, aceleasi siroposenii, acelasi "te voi iubi mereu" - un mereu curmat de o noua iubire.

"sunt multe de zis ,dar dupa parerea mea, distanta e motivul principal.
eu nu vreau sa te pierd, nici acum, ...., nici
vreodatta,si o sa tin de tine cu dintii , si tu sa faci la fel,te rog
!!!! Te iubesc si esti tot ce miam dort vreodata si kiar vreau sa fii
a mea toata viata ..... si peste timpul asta care
mai e pana atunci trebuie sa trecem,ca de atunci,,,,nimik nu ne va mai
despartii.
hai k mai vb si LIVE despre astea. dar tiam zis asa .... k sa stii .
T pup. Si Te Iubesc !!!!
D la ingerashul tau !!! ii spunea el ei intr-unul din mailuri.
"

sursa n-am s-o dezvalui..dar ia ghiciti ce s-a intamplat: el si ea nu mai sunt impreuna de atunci. el este cu alta fata acum pe care o iubeste, iar ea este inca libera. am intalnit-o o data la roblogfest si parea ok.

as vrea sa luati o pauza si sa va ganditi cate promisiuni ati facut, cate promisiuni v-au fost facute. eu nu le mai tin seama. imi amintesc un ultim mail pe care l-am scris. mi-am incalcat promisiunea si probabil ca am sa mai fac asta. exercitii pentru suflet sau nepricepere? este o eroare de calcul pe care mi-o asum cu ziua de maine.

joi, august 06, 2009

cam atat

cat de departe este inima de creier
cat de putine stiu unul despre celalalt.
cat de departe sunt oameni care sunt impreuna
cat de aproape sunt cei aflati la km distanta

cat de departe este ratiunea de simtire
cat de neatenti suntem unul cu celalat
cat de putine auzim din vacarmul vietii
cat de multe uitam cand nu le mai avem

cat de departe sunt polul sud si polul nord
cat de inghetati sunt amandoi
cat de monocromi sunt unul cu celalalt
cat de multe lumi nasc impreuna...fara sa stie

cat de multe simte inima
cat de putin intelege creierul
cat de multe ascunde orgoliul
cat de putine au ramas de spus..

duminică, august 02, 2009

decizia ca factor de autoconservare

puterea omului este incomensurabila. puterea de regenerare, este, de asemenea, infinita. cu 130 km la ora, in stanga moarte, in dreapta sange, viata pare o ruleta ruseasca. si chiar este... nu poti sti cand va fi momentul in care totul este redus la 0.

mi-a spus cineva recent ca "life is the reason" - in traducere libera, usor filozofica, suntem exclusiv rezultatul deciziilor noastre. iar momentul dedicat luarii deciziei nu trebuie cautat, el trebuie sa fie spontan si ales in raport predominant cu Sinele tau.

orice decizie, daca este luata in acord cu structura noastra rationalo-irationala, este decizia corecta. sunt, binenteles, intrebari ce se nasc dupa. precum sindromul post-achizitionare - cand vrei sa te asiguri ca ai cumprat ceea ce trebuia, la pretul cel mai ieftin.

daca o decizie se dovedeste a fi corecta pentru tine, dar incorecta pentru altii, atunci ea este general corecta? i se schimba functia? trebuie sa ne privim prin ochii nostri sau prin ochii lor? cine sau ce ne reflecta cu adevarat?

trecutul, prezentul si viitorul: trecutul la nivel decizitional, prezentul ca si context, iar viitorul ca si capacitate de dezvoltare. pentru toate acestea este nevoie de putere, de forta, de tarie, de multe intrebari si tot atatea raspunsuri, este nevoie de rasarituri de soare si multa motorina.

dat fiind jocul pe care-l jucam si posibilitatea ca un alt maine sa nu existe, nu ne ramane decat sa traim fiecare moment la intensitate maxima. ce a fost nu se mai intoarce, ce va fi este incert, ce este acum esti tu, rezultat al celor ce le-ai decis.

miercuri, iulie 08, 2009

From MJ, with love

Daca ar fi sa aleg neste versuri de amor si sa le recit cu un mare nod in gat la o eventuala ceremonie...as vrea sa fie de la baiatul asta care muri de tinerel....nu de alta, dar sunt...za BEST

In Our Darkest Hour
In My Deepest Despair
Will You Still Care?
Will You Be There?
In My Trials
And My Tripulations
Through Our Doubts
And Frustrations
In My Violence
In My Turbulence
Through My Fear
And My Confessions
In My Anguish And My Pain
Through My Joy And My Sorrow
In The Promise Of Another Tomorrow
I'll Never Let You Part
For You're Always In My Heart.

Thanks M, for being there for me

Iubirea

cuvinte precum niciodata, mereu, pentru totdeauna sunt spontane, cu continut efemer si folosit ca strategie de invaluire a inamicului.
mereu m-am intrebat si o sa ma intreb: daca iubirea exista cu adevarat si daca ea face asta, cum o recunosti?

este iubirea aceea neinteleasa si ramasa atarnata in trecut, este iubirea responsabila pentru o copila batuta de soarta, este iubirea pentru care plangi pana nu-ti mai poti inchide ochii, este iubirea careia ii scrii epistole neexpediate, este iubirea care te consuma fizic si moral, este iubirea regasita, este iubirea aparent moarta, aparent resuscitabila, este iubirea nebuna, fara frontiere, este iubirea de pe mess cu x is typing a message, este iubirea care moare dupa 20 de ani de casnicie, trei copii si-un al patrulea nedeclarat?; este iubirea care-ti trimite decizii si urari de bine, este iubirea care te calca in picioare si-ti tavaleste paturica din copilarie prin noroi, este iubirea care rade de tine, este iubirea care-ti face unghiile de la picioare sau cea care se apleaca sa-ti fie alaturi?

iubirea vine din Rai sau din Iad?

iubirea se conserva in suflete si borcane etichetate cu amintiri, iubirea se stocheaza in foldere cu muzica, filme, linkuri si bloguri prost scrise. Iubirea nu-ti strange portiera ca sa te simti sa pleci, iubirea nu promite, ea face. iubirea nu se plimba in nori, nici cu suflete lipite, nici in buzunare cu urme de cuie, iubirea e interzisa celor puternici si masluita pentru cei descurcareti; iubirea nu rasuna din casti de Iphone, ea se sopteste la ureche, iubirea nu se paraseste... daca se paraseste...ea nu exista; iubirea iti da liniste si zambete aparente; prima iubire nu lasa loc de o a doua, pentru ca fantoma ei e indurerata, iubirea e tampenie in care crezi pentru ca simti, iubirea este pretutindeni si putini o gasesc exclusiv in jumatati de masura, iar cei mai putini dintre ei reusesc s-o faca eterna, nu doar s-o numeasca eterna.

marți, iulie 07, 2009

Inapoi

Ambreiaj. Marsalier si rotile se pun in miscare. Masina trece repede, din ce in ce mai repede printre paturi cu cearsafuri imbibate cu sex, printre drumuri spre Mega si bucatarii inghesuite luate cu chirie de toamna, printre rafturi cu supe la plic si plimbari in Cismigiu;

Accelerez. Se deruleaza filme si filmulete pe youtube, discutii despre rautati si imposibilitati. Merg asa repede incat de-abia mai pot vedea balcoanele si teii, de-abia zaresc avioanele decoland si aterizand, intr-o clipita a trecut cada cu spuma in care s-a lasat sampanie si scrum de tigara, cada in care doi insi pareau a se iubi...

Ce minune a tehnicii, mi-am zis! Din nou viteza: doi cai frumosi de la Transilvania :)) si o schimbare rapida de masini, nu zaresc numarul, dar pare oltean; trec zile de primavara si nopti de iarna zgomotoase, trec toate si se duc.

Frana. Brusc. Opresc masina si cobor: inapoi la infinitele posibilitati. Inapoi la search-uri si research-uri dupa Platon si Umberto Eco. Inapoi la vise si New York. Inapoi la viata fara puls si umbre desucheate; inapoi la singular, inapoi la ce stiam si acum nu mai stiu.

Mersul prin viata e ca sofatul. Greu la inceput, iti mai moare motorul, te mai loveste cineva din plin, dar... in lipsa unui avocat al apararii pledezi singur: vinovat, am depasit viteza legala.

Dealer din dragoste

Dragostea este perversa. te ademeneste si te face sa visezi ca poti fi mai mult decat esti. dragostea promite nemurirea. dragostea este un drog, mai puternic decat LSD-ul care, desi cu o picatura poate omori mase, nu le poate distruge sufletul.

Un israelian mi-a spus ca inima are grija de suflet, iar rinichii sunt creierul care ne ghideaza prin palpabil. Asa gredeau vechii intelepti. Daca rinichilor le dai LSD, ei vor ajunge sa functioneze perfect, creativ, inimaginabil. Lumea lor nu va fi insa reala. Daca inimii ii dai dragoste, ea inflorestre. Si ajunge rotunda, pufoasa si moale ca sa-l citez pe Manny, Ice Age 3.

Dar, ca orice floare, rara, firava, speciala, se ofileste. Se usuca...si moare. Dragostea nu e drog pentru o viata. E nevoie sa greseti o data ca sa intelegi ce inseamna sa iubesti cu adevarat. E nevoie sa pierzi o data ce-ti doreai mai mult ca sa intelegi ce ai de facut data viitoare. E nevoie sa stii O DATA cat rau poate face dragostea, ca sa nu mai repeti greseala.

Asa credeam eu cand eram mica. Asa gandeam eu naiv, ca orice copil al Pandorei. Imi lasasera speranta ca... poate... consumata in doza potrivita si procurata de la cel mai bun dealer, ea nu va fi fatala.

Dar chiar si cel mai bun dealer poate minti. Asa cum cel mai experimentat bucatar japonez poate uita putina otrava in fugu, asa poate gresi si el. Pentru ca la randu-i consuma dragoste, pentru ca la randu-i a inflorit, pentru ca la randu-i e om.

Dragostea e legatura dintre o floare, un dealer si un scriitor. Acesta din urma n-a avut cuvinte, floarea n-a avut uitare, iar dealerul nici urma de rinichi. Pe toti i-a unit dragostea si acum unul isi primeste supradoza.

vineri, iulie 03, 2009

fara cuvinte

mi-am pierdut cuvintele. radeam acum cativa ani de Marele Prost (un baiat de vreo 19 ani caruia ii era imposibil sa lege 2 propozitii consecutive cu un P, un Sb si cel Putin un Cd langa) si de incompetenta lui.

Acum, pe principiul nu-rade-cand-esti-mic-ca-te-doare-cand-esti-mare, ei bine, nu mai am cuvinte. le-am pierdut intelesul, esenta, rafinamentul, maleabilitatea. am incetat sa mai brodez pomposenii si fraze imposibil de descifrat. sau... in fine...le descifrau astia mici, care ma stiu si ma pot ghici printre randuri.

senzatia staruie de ceva vreme. si-mi amintesc acum un post pe care l-am scris acum cativa ani in care tastam cu efervescenta concuziile unei plimbari de doua statii de metrou. eram atat de surescitata de informatia primita incat cuvintele dadeau navala, asemeni unei ploi musonice. ce sa fac daca abundenta informatiei de calitate ma fascineaza?!

cuvintele mele, adunate in sertare educate, au ars si ma uit in ochii lor mirati, asa cum se uita Hitler in ochii copiilor din lagare, si ma intreb: de ce le-am lasat sa piara? le-am lasat eu, m-au lasat ele sau trebuie eliberat locul pentru altceva? mai bun sau mai important?

am vazut o carte, inteligenta materiei daca nu ma insel, pe care mi-o doresc atat de tare incat am sa o iau astazi. poate ea stie sa-mi explice cum am ajuns in situatia aceasta.

imi lipsesc discutiile inteligente interminabile, cu surse bogate din carti dolofane, imi lipsesc teoriile si intrebarile retorice, mi-e sete de cunoastere si stiinta si ma topesc fara concluziile savantilor. as adulmeca niste cercetare antropologica si nu m-as plictisi in fata unei table cu formule; as visa cu Eminescu stele de neatins si as lua urma civilizatiilor moarte.

acum totul e video, e gen cutare si cutare, totul e ce am facut si ce vom face... e flasc, e o rutina dupa coada careia ma invart si n-am cuvinte s-o opresc. m-as aseza cu burta pe cartea de geopolitica, dar mi-e teama ca n-as vedea intelesul. as dormi sub clar de luna invelita cu harta fizica a lumii, dar ma vor intepa Pirineii. as bea cafea, apa sau vin; as fuma pipe si trabucuri, as lasa somnul de-o parte numai sa am cuvinte sa vorbesc.

vineri, iunie 26, 2009

No more Michael Jackson

o vineri dimineata banala. ceasul suna la 7:45. Nu era nimic de facut asa ca n-avea rost sa ma trezesc, ca de obicei, la 7:10. Dau drumul la TV. Din nou sonorul prea tare. Din nou muult prea dimineata. Prea multa lene.
Reclame pe PRO TV. Asteptam cuminte sub pilota sa vina stirile, sa treaca vremea cu Busu, ca sa aflam cum va fi ziua de la Neti.

Dar la stiri, soc si groaza: a murit Michael Jackson. Adica, regele muzicii pop, care urma sa faca 51 de ani, a murit dintr-un stop cardiac. Adica azi noapte, in timp ce scriam despre ecosistemele sonore... Michael murea.

Thriller, Dirty Diana, Keep it in the closet, The way you make me feel, Just friends si mult mult mai multe decat, all gone. Baiatului care refuza sa creasca, the neverland michael, i s-a daruit astazi eternitatea.

e o zi de tinut minte. caci un star ca michael nu se va mai naste prea curand.
adio, michael..

joi, iunie 25, 2009

De ce, copile?

Gandacelul, de Elena Farago


-De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

miercuri, iunie 24, 2009

Tuciuriul de la 6

"tuciuriule, mi-e dor de tine si vreau sa ne vedem".

atat scria in mailul din inbox. socat, uimit si dornic de reply, tuciuriul se apuca sa tasteze repejor. pe ascuns, ca si cand ar impartasi cu ea secretul facerii lumii, dadu send si dus a fost.

calatoria mailului prin meandrele internetului nu dura mult. pret de un sughitz. emotia regasirii, traspusa in literele digitale, nerabdarea nevederii, incinsa cu poze recente si taifasuri nocturne, toate l-au acaparat pe tuciuriu si i-au adus zambetul pe buze.


ce vis tampit! si ce real parea totul. un scurt metraj 6D la 6 dimineata. armonia asternutului verde mlastinos s-a disipat o data cu fulgerul care a luminat incaperea. pe balcon ploua de rupea. nu rupea nimic, doar expresia. in iarba din fata blocului greierii amutisera speriati ca a venit toamna. in camera roia fantoma vecinei de vis-a-vis moarta de o saptamana. un cot mai incolo dormea o blonda cu accent rusesc.
"tuciuriule, mi-e dor de tine si vreau sa ne vedem" ii staruia in minte si oricate oi sareau gardul lui Mos Ene, "tuciuriule, mi-e dor de tine si vreau sa ne vedem" sarea o data cu ele.

marți, iunie 23, 2009

Ploaia din trecut

Se implineste un an de cand lumea s-a schimbat. Un an animat de balciuri si povesti, dar fara urma a ce a fost.

Tot inainte am mers de teama ca, daca ma voi intoarce, ma voi pietrifica. In nopti ploioase ca aseara, cand fulgera si pe loc se lumineaza cerul, vad. Vad clar crampeie de trecut si ma intreb: cat timp are sa mai treaca pentru ca el, trecutul, sa nu se mai intoarca?

Mi se sugruma gatul de emotie, si palmele-mi transpira si in piept se-agita inima, de teama ca va plange iara. Nu-i chip s-o linistesc, nici somn nu am s-astern visarea peste.

Tot inainte merg, acum sa vreau nu-i cale inapoi. Cand timpul trece si prezentul se aduna peste tot ce ai avut, raman doar noptile ploioase care, din viitor se vor asterne uscate.

joi, mai 28, 2009

Za Zuper Girl


You can tell by the way, she walks that she's my girl
You can tell by the way, she talks that she rules the world.
You can see in her eyes that no one is her chain.
She's my girl, my supergirl.

And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.
And then she'd say, it's alright, I got home late tast night,
but I'm a supergirl, and supergirls just fly.

And then she'd say that nothing can go wrong.
When you're in love, what can go wrong?
And then she'd laugh the nightime into day
pushing her fear further long.

And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.
And then she'd say, it's alright, I got home, late last night
but I'm a supergirl, and supergirls just fly.

And then she'd shout down the line tell me she's got no more time
'cause she's a supergirl, and supergirls don't hide.
And then she'd scream in my face, tell me that leave, leave this place
'cause she's a supergirl, and supergirls just fly

Yes, she's a supergirl, a supergirl,
she's sewing seeds, she's burning trees
She's sewing seeds, she's burning trees,
yes, she's a supergirl, a supergirl, a supergirl, my supergirl..

marți, mai 26, 2009

ca la inceput



Tocmai am primit-o!
Imi amintesc dimineata in care am ajuns la serviciu si imi schimbase desktopul. Era o foto of za tiger si Sugar scris delicat intr-o parte. frumoasele inceputuri care continua :)

floare de cires





Floarea de cires a devenit, in timp, un simbol al Japoniei.
Se spune ca primavara vine cu adevarat atunci cand infloresc ciresii. Japonezii par a sti cel mai bine asta si in explozia de flori albe si roz cu parfum delicat devine o adevarata sarbatoare nationala ce tine cateva zile, la inceput de aprilie.

„Hanami" desemneaza, in limba japoneza, placerea de a admira florile, lasand sufletul sa se incarce de energie binefacatoare. Cuvantul e folosit in mod special pentru a desemna „privitul florilor de cires" in cadrul unui adevarat festival „la iarba verde", din programul caruia nu pot lipsi cantecele si dansurile traditionale si intalnirea cu cei apropiati.

„Sakura" inseamna, in japoneza, „cires". Exista in „Tara Soarelui Rasare" cateva sute de soiuri de cires, majoritatea fiind cultivate pentru florile lor.

„Heian Jiday" (perioada Dinastiei Heian, sec. VII-XII) marcheaza inceputul istoriei acestei sarbatori, dar timp de cateva secole, „Hanami" a fost apanajul Imparatului si nobililor de la Curte. Ulterior, plantatiile de cires au aparut in jurul templelor si in sate, floarea de cires devenind un simbol al Japoniei.

Ce se spune despre floarea de cires:
- Simbolizeaza frumusetea si puritatea
- Aduce noroc celor care o privesc
- Aduce pace si iubire in familie

luni, mai 25, 2009

destine

pe 24 mai, 2009, o lebada neagra care poate ajunge in apa la un metru adancime, a fost adusa in parcul Cismigiu din Bucuresti. In acest timp, Fred si Wilma s-au oprit pe Lascar catargiu si analizau speciile de cactusi din Idea Cactus.

Doua strazi mai incolo, intoarsa de la prima intalnire, Angelique isi scotea buretii din sutien si-i aseza unul peste altul in sertarul cu chiloti. 10 minute mai tarziu, vecina ei de la 4 primea un telefon cu taxa inversa: singurul baiat plecat in Australia murise muscat de crocoil.

Exact in acel moment, undeva in Delta, doi tineri isi povesteau scene din filmul preferat. Unul distre ei a stranutat puternic si a umplut cu saliva fatza celuialt. acesta i-a spus ca uraste sa simta mirosul de saliva care ramaen pe piele dupa ce aceasta s-a uscat asa cum uraste sa gaseasca ud capacul de WC. Nu-i placea nici mirosul interiorului gumat al capacelor de bere si nici sa i se lipeasca guma de pantofi. Ii placea, in schimb, mirosul de paine proaspata si senzatia de usurare imediat dupa ce facea pipi.

Lui Salinger nu-i placea sa-l doara capul cand se trezea la 3 dupa-masa, sa simta miros de tigare inainte s-o fumeze el pe prima, nu-i placea sa-si taie unghiile insa iubea la nebunie sa miroasa hainele altora uitate la el.

10 ani mai tarziu, pe acelasi bulevard, doi fosti iubiti se revedeau pentru prima data. nestiind ce sa-si spuna au trecut unul pe langa altul: dezamagiti, inca iubind. la exact 4 ore dupa, unul din ei moare subit, fiind lovit de un motociclist incepator. ea a trait apoi cu ideea ca el s-a sinucis din iubire.
s-a sinucis si ea cu o supradoza.

conform educatiei primite, Wilma a dat la teatru. Joaca acum, cand eu scriu randurile acestea cu Verdana, prima ei piesa de teatru - "Viata de cactus", in regia lui Fred Letoin.

duminică, mai 24, 2009

de ce e bine sa fii sincer la momentul potrivit

what;'s it all about?



what's it all about?
it all about love. in every possible way

no part of me

vineri, mai 22, 2009

Us for always

Erasure - Always from Sean Ronee on Vimeo.



Always
I wanna be with you
And make believe with you
And live in harmony harmony oh love

Si tu poti merge anul acesta la Cannes!

Se organizeaza competitia young lions cyber in urma careia cea mai talentata echipa de creatori din zona interactive va reprezenta Romania la Cannes.Informatia va fi dublata si de un comunicat de presa.Deocamdata, pe scurt, iata detaliile relevante.

Inscrierile se pot face la gradinita@canneslions.ro
data pina la care se pot face inscrierile:duminica, 24 mai, orele 10, cand este trimis brief-ul -deadline: 26 mai,marti dimineata, orele 10
Conditii de participare:
-fluenta in limba engleza
-limita de varsta: 28 de ani
-echipa de webdesigner si copywriter
-competente in a intelege conceptul de interactivitate si a-l traduce intr-un
banner web
-obiectiv: crearea unui banner interactiv pornind de la un brief dat
-dimensiunea banner-ului interactiv: 300 x 250
-finalitate: participarea, pentru echipa castigatoare, intr-o competitie
similara in contextul Cannes Lions, unde intra in joc cele mai puternice echipe
de juniori specializati in domeniul bannere-lor interactive, care au deja rezultate relevante. Etica participantilor e o conditie fundamentala (atentie la copyright&more)
pentru mai multe informatii: www.canneslions.com / explorati zona de cyber
Mai multe detalii la roxana.balan@canneslions.ro sau la 0744 10 50 15

va tin la curent cu informatii

joi, mai 21, 2009

sweet bitterness



Well, I've never prayed,
But tonight I'm on my knees, yeah
I need to hear some sounds that recognize the pain in me, yeah
I let the melody shine, let it cleanse my mind , I feel free now
But the airwaves are clean and there's nobody singing to me now

the sun, the sea, you



And what would you say if I were to stay & just go your way ?

This is where you lose your mind & just let your heart unwind.
You're blind, don't lose control, you're mine, don't lose it all.

Could you fill in the blanks in my story ?
Tell me what I'm missing, what you could be for me.
What would I find if I followed your path ?
All the things I long for if I've never had.

It's crazy this spell, you have me under.
I know I can't be but I always wonder.

luni, mai 18, 2009

te iubesc

te iubesc asa cum iubesc campiile carnoase de mai
cu iarba cruda si graul tinerel
te iubesc cum iubesc florile de camp
din care se ivesc curiosi macii
te iubesc cum iubesc mirosului salcamilor
cu backing vocals de albine
te iubesc cum iubesc cerul cameleonic
platou de batalii al norilor
te iubesc cum iubesc apa proaspata de munte
in care se oglindeste, timida, vaca
te iubesc cum iubesc teii grei
cu mirosul puternic in noapte
te iubesc cum iubesc sa mananc ciresele perechi
cu gustul lor de viata si iubire
te iubesc cum iubesc marea nesfarsita
cu framantarile-i aproape de uman
te iubesc cum iubesc panica furtunoasa
cu care ma imbat cand simt necunoscutul
te iubesc cum iubesc soarele urcat in cer
cu tentaculele si vartejul de lumina
te iubesc cum iubesc prietenii nehotarati
cu Amsterdam, cu Scotia, cu griji si zambete de-odata
te iubesc cum iubesc perna pe care dormi
cu grija ei de a te tine-aproape
te iubesc cum iubesc totul
cu infinitul nesfarsit
cu mama, tata si copil
cu tot ce-nseamna noi,
tu si eu.

marți, mai 05, 2009

scoici, oameni, sentimente

oamenii sunt ca scoicile: cei mai multi sunt tranformati in nisip, o parte umbla
cu jumatatea lipsa, mutilati asemeni caselor din Bucurestiul interbelic, iar altii, cei mai norocosi, sunt inca intregi, bine lipiti de jumatatea lor, desi calatoresc de valuri lumina.

marea expira neincetat si dezvaluie cu fieecare val cate o poveste de dragoste criptata. ma gandeam: daca iei o jumatate de scoica, una trista si solitara, si vrei s-o ajuti sa-si gaseasca jumatatea, cu ce incepi? cu valul nr x? intrebi o meduza? calculezi timpul trecut de la producerea rupturii? incerci sa vezi daca istoria se repeta?

sub norii melancolici de mai, departe de castanii infloriti si lanurile de rapita, pe nisipul jilav, langa boschetiii tolaniti si melcii fenomenal de agili, zacea desenata o declaratie. scrisa de un romantic, lasata prada vantului, declaratia stangace era decriptata, iar mesajul cat se poate de clar: "Te iubesc"

am zabovit asupra-i cateva secunde, timp in care ma gandeam ca simt acelasi lucru pentru omul care ma tinea de mana. dar oamenii sunt ca scoicile: simteam ca este jumatatea mea, dar aveam nevoie de validarea apropierii.

mi-am imbratisat gandul nastrusnic, l-am luat in carca si am pasit mai departe. doua inghetate cu fructul pasiunii si doua discutii pe mess mai tarziu am primit validarea. jumatatea mea de scoica e langa mine. si o iubesc in imperfectiunea ei pentru ca, alaturi de a mea, formeaza ceva care este perfect pentru noi.

joi, aprilie 30, 2009

"pause", e timpul pentru depresie

vorbeam cu o prietena si-mi spunea ca "au fost atatea etape in viata mea, atatea experiente si atatea locuri in care am trait. si cand, in sfarsit, am gasit un loc al meu, am pierdut tot"

dezamagirea nu iarta pe nimeni. de o forma sau alta, ajungem sa simtim asta. iar depresia, impulsiva si tenace, ne pandeste la colt de gand. constant.
ne lasam prada depresiilor, usoare de multe ori, pentru ca sunt un resort sigur (daca pot fi constientizate si controlate), o sursa - culmea! - de hrana spirituala.

depresia pune "pause" lucrurilor care se tot aduna, esecurilor care navalesc asupra noastra, fricilor de tot felul, angoaselor, anxietatilor si incapacitatii de a le face fata. le ia de motz si le ordoneaza pe sentimente.

in atatea motive contra depresiei, am deslusit cateva pro si le sustin din proprie experienta:
- ai timp pentru tine
- ai motiv sa nu mai faci lucruri care nu-ti placeau
- ai timp sa te hranesti spiritual (carti, filme, plimbari, orice iti place si iti face bine)
- poti alege sa vorbesti exclusiv cu cine vrei
- rumegi in voie dezamagirea si-ti faci planul lejereanu pentru cum vei creste dupa

Dupa ce ai dat de la tine e timpul sa iei. Si da, in perioada cand trebuie sa iei, se intampla ca oamenii carora le-ai dat sa aiba altceva de facut si sa te simti si mai singur si mai dezamagit.

Dar asta este ideea: singurul lucru de care esti cu adevarat sigur si de posesia caruia esti sigur, esti TU. chiar daca se intampla sa nu vezi asta cand esti trist. chiar daca ti-e greu si nu stii exact ce simti. Rolul oamenilor este sa dezamageasca, al tau este sa-ti gasesti puterea.

Dupa cum spuneam, toti trecem prin asta. toti avem nevoie de terapie, de imbratisari, de empatie, de intelegere. si toti o gasim. tot ce ne trebuie este un buton de "pause" si o mare rezerva de timp.

marți, aprilie 28, 2009

modern secret societies


societatile secrete: tabu, rezistenta, efect.

Inaite si dupa Ano Domini, pe langa castele si paturile sociale cu care se inveleau, oamenii si-au creat un obicei misterios, dar plin de efect: sa faca parte dintr-o societate secreta.

acestea reprezentau modalitatea ascunsa, dar integrata, de a comite o crima pe ici pe colo, un furt mic, dar consistent; un motiv de reuniune pentru a da o lege pe care lumea s-o respecte, dar fara sa stie; o portitza catre sex nebun, dar exclusiv, cu cine nu vroiai sa se afle etc etc.

pe principiul da-si-ti-se-va-da, pentru a avea acces la informatiile "secrete", dar de multe ori vitale, trebuia sa:

cunosti pe cine trebuie ca sa ai intrare
sa ai intrare
sa depui juramantul solemn (Za oath at membership)
sa-ti vinzi sufletul pe un pret nebanuit
sa te bucuri de beneficiile "spatelui tau" :)

societatile secrete continua si astazi. si apar altele constant. exista insa doua care-mi plac foarte mult: Societatatea Secreta a Nickname-urilor si Online Flirting When Offline Serious

reteaua este numeroasa, informatia infinita, haosul ordonat de taste, spionii spam-uiti ;), iar identitatile ascunse bine bine. membri societatilor secrete moderne sunt oameni ca tine si ca el. ei pot duce vieti normale, pot avea copii si hobby-uri stilizate, pot deduce impozite si pot genera valoare, insa adevarata lor identitate se divide in atatea altele. oamenii simpli devin CINEVA pentru ALTCINEVA care le cunoaste secretul. pentru ca "everybody does it, it's just that not everybody talks about it"

joi, aprilie 23, 2009

casa bantuita


cum te poti vindeca de frica? de frica acuta, obsesiva, de acea Frica impunatoare, care te imobilizeaza si se transforma in arma invizibila, distrugatoare?

ma tem de o casa bantuita. in momentul in care intru in casa respectiva simt ca, la fiecare inpiratie, cineva inspira cu mine. apoi imi sufla-n ureche lucruri pe care le-am auzit pe bune, mai demult. doar ca mi le repeta soptit, malefic, constant. inima mi se speria si se ascunde, si coboara repede repede tensiunea. si-mi vine sa vomit si vreau sa fumez tigari tari, sa ma ascund in fumul gros si sa nu ma mai gaseasca.

cand intru, caci trebuie s-o fac, tot ce-mi doresc este sa plec. sa ma eliberez, sa nu mai vad, sa nu aud. e o casa oglinda. o oglinda diforma care-mi evoca episoade pe care, culmea! nu le-am trait eu. prezenta stranie o simt doar eu. nebuna sunt, mi-am zis! si stiu, ca daca spun cuiva secretul, ma va privi cu ochi goi, cu mila, cu dispret.

pe google nu gasesc raspuns. am intrebat batranii, am rasfoit tratate de specialitate. m-am uitat chiar si pe National Geographic sa ghicesc raspunsul. am rasfoit si o revista de femei in speranta ca, macar una dintr-o mie, a mai trait asa ceva.

nu-i chip sa pot afla, nu-i nimeni care sa aiba, un antidot, ceva, la problema mea?

ma intreb, cati dintre noi suntem bantuiti si ce anume ne urmareste constiinta? cati dintre noi, macar o data, ne temem de trecut? cati dintre noi intram in case bantuite, in suflete locuite, in capete pline de amintiri cu frica-n san si dintii inclestati? cati nu avem secrete ingropate intr-o Cutie a Pandorei personala care, o data deschisa, distruge momente viitoare? iar tu, plecat cu treaba, n-ai nici macar habar de-a ta isprava....

miercuri, aprilie 22, 2009

cerere catre legea firii

arta care plangi la colturi
si tu viata ce inspiri
hai afara, hai la soare
sa-nflorim!

voi masini prinse in trafic
si tu pasare maiastra
Sus in aer, sus in cosmos
Sa zburam!

voi contracte azi semnate
si tu ceas uitat in cui
hai la mare, hai in apa
Sa plutim!

moarte ce alergi in noapte
si tu litera de lege
hai dormiti, hai leneviti
macar azi sa fie haos!

Psiho! All about Psiho


E-psiho.ro lanseaza versiunea beta a singurei baze de date de psihologi, psihiatri, psihoterapeuti, traineri si coacheri

Bucuresti, 08.04.2009: E-psiho.ro lanseaza astazi versiunea beta a singurei baze de date care promoveaza gratuit psihologii, psihiatrii, psihoterapeutii, trainerii si coacheri – www.e-psiho.ro

E-psiho.ro isi doreste sa reuneasca specialistii din sfera psihologiei, psihiatriei si a dezvoltarii personale, oferindu-le promovare gratuita. Utilizatorii site-ului vor putea cauta specialistul de care au nevoie in functie de criteriile personale: nume, cabinet, specializare, adresa, orar, tarifele practicate, date de contact.

“Proiectul a fost initiat din dorinta de a sustine domeniul psihologiei si cel al dezvoltarii personale. E-Psiho.ro este singurul site din Romania in care profesionistii au la dispozitie o pagina de prezentare, promovarea fiind gratuita“, a explicat Maria Calinescu, Fondator E-Psiho.ro

Alaturi de singura baza de date targetata pe psihologi, psihoterapeuti, psihiatri, traineri si coach-eri se mai gasesc: articole si cercetari din domeniul psihologiei, o baza de date a scolillor din Romania si din strainatate, formari si cursuri din domeniu, evenimentele nationale si internationale (conferinte, seminarii, work-shop-uri), joburi din domeniu, video-interviuri periodice cu personalitati din domeniu, teste psihologice si provocari zilnice.

„E-psiho.ro isi propune sa lupte impotriva imaginii stereotipale a specialistului din domeniul psihologiei, privit deseori ca fiind cel ce trateaza exclusiv bolile psihice, pacientul ajungand in cabinetul acestuia ca ultim remediu”, a mai adaugat Maria Calinescu.

E-psiho isi da seama de evolutia societatii, si ca oamenii au nevoie sa se dezvolte personal si spiritual pentru a se putea adapta cerintelor vietii active. Psihologul, trainerul, coach-ul, devine persoana care le sta alaturi in drumul spre realizarea personala, implinire, regasire a valorilor si a echilibrului spiritual.

Mai multe detalii despre baza de date si concursul E-psiho.ro poti afla accesand www.e-psiho.ro

marți, aprilie 21, 2009

Aldous Huxley


"Există un singur colţ din Univers pe care ştii sigur că îl poţi face mai bun - şi acela eşti tu însuţi”.

bipolar


nemiscati. in bataia ploilor si a vanturilo aprige. fulgii de zapada ne lovesc, dar nu simtim. insa indiferenta lor, nepasarea crunta cu care vad prin noi, asta ne loveste pana in impamantare.

sa ma prezint: S19p04, amplasata la peste 2000 m altitudine. nu mi-e nici cald, nici frig, nici somn, nici foame. Ma joc zi si noapte cu prietenii mei - redresorul, transformatorul, bobinele de amortizare si filtrele de armonici. misiunea mea: sa ma asigur ca ei, oamenii de ici, de colo, primesc energie electrica. credeti ca-i simplu, nu? ei bine, este. dar pentru firea mea visatoare, curioasa, jucausa, calatoare in timp si spatiu, sa fii prins si programat inca de la nastere e cumplit.

in timp am observat ca pot calatori o data cu "marfa". asa trag cu ochiul si analizez viata cea de toate zilele. cate n-am vazut?! cate n-am auzit?! de multe ori ma uit la ei cum trec in drumetii si rad si vorbesc si se imbratiseaza. zilnic ii urmaresc pe sosea cum aluneca spre sud, spre nord, incruntati, zgomotosi, grabiti sau travestiti. ei sunt liberi sa calatoreasca, ei se pot misca in voie, au gura sa rada si palme sa mangaie.

prietenul meu cel mai bun e muntele. intelept si rabdator, se macina cu fiecare anotimp si-si framanta solurile neincetat. de la el stiu povesti nenumarate cu haiduci si taietori de lemne. impreuna discutam filozofie, impreuna stam, impreuna simtim timpul ca trece. oamenii imi gadila curiozitatea si vreau sa stiu mereu ce se intampla in furnicarul lor. insa oamenii vin si pleaca. el, muntele batran si ursuz, ma asteapta acasa, ma linisteste si ma sustine.

am calatorit o data cu o linie bipolara pana la mare. el m-a trimis la ea. fermecatoare! nesfarsita, agitata, misterioasa, marea este lucrul de care ma tem si care-mi este interzis. ma fascineaza, ma hipnotizeaza si ma intriga.

marea si muntele sunt constantele mele. pentru o biata statie de comutare, in acest dute-vino al energiilor, cei doi colosi sunt sursa mea de inspiratie, hrana de care are nevoie sufletul meu captiv, visator, curios, jucaus, calator in timp si spatiu.

vineri, aprilie 17, 2009

e viata mea, e moartea mea

in lupta constanta dintre viata si moarte, cine castiga?
viata care nu se lasa, care face sex, care promite stiinta, prieteni, bani, fotosinteza, elan creator, demisii, sarbatori, dar mai ales viata "de dupa, viata eterna"?
sau
moartea rapida care serpuieste invizibila printre noi muscandu-ne in zori de zi sau sub clar de luna?

daca nu mai lucram pt viata, daca nu mai suntem angajatii ei, devenim someri sau trecem automat pe statul de plata al mortii? si, in cazul de fata, pentru ce ONG redirectionam cei 2%?

atata timp cat suntem in viata, cati dintre noi ne gandim la ce vom face dupa? in viata ne stim scopurile: sa terminam liceul, facultatea, sa avem un job, sa facem un master, sa avem bani, bani, bani, masini si celulare :)), sa ne casatorim, sa ne facem propria biblioteca semn ca a trecut ceva prin capul nostru... dar dupa?

care este planul tau in calitate de mort? sa fii misto? sa nu puti foarte tare? sa te descopui armonios si sa ai propria cultura de viermi? sa ai un inger cu care sa te plimbi la bratzet prin Lumea Eterna?

si, data fiind lupta aceasta nesfarsita, cu remize peste remize, nu ar trebui sa ne gandim si la aceste detalii? sau sa ne lasam prada mortii, cu nonsalanta si indiferenta, ca stie ce trebuie sa facem daca tot ne ia?

inevitabil ea castiga. mereu. cumva. desi viata merge mai departe, stirbita, ciuntita, boanta, moartea ii permite sa ne creasca, sa ne foloseasca si atat. apoi... ea e stapana?

dar stai! ramane promisiunea vietii eterne. care cere mantuire, post, abstinenta, piosenie, mila, crez. dar cum gasim intelepciunea sa depasim aceasta neputinta?
o lumanare aprinsa, o rugaciune spusa pe furish sunt tot ce avem nevoie? este viata eterna o investitie sigura?

in lupta dintre viata si moarte, noi de partea cui suntem? vorba cetateanului turmentat: "eu cu cine votez?"

My NY Bond


It’s easy to feel tossed about
by gentle waves or raging winds
It’s easy to feel cut loose,
anchorless, adrift.

It’s tempting to think of life
with no ties, no bonds, no restraints…

but in my heart I long
for rock-solid confidence
for sure and certain knowledge
to remember that your name
is written indelibly on my heart ...

joi, aprilie 16, 2009

the kiss


Gustav Klimt exploreaza iubirea si reda cu minutiozitate fiecare traire pe care a cules-o in aceasta calatorie nesfarsita. Cuplul sau este cuplul etern, redat in forme si culori specifice art nouveau: femme fatale si barbatul care o poseda, tinerii care se iubesc pentru prima data, mama si tatal uniti prin sarutul etern.

Cand buzele se ating, senzatiile sunt imposibil de descris, de calificat. Iar buzele insetate sunt cele care explodeaza in momentul regasirii. Este dorinta de el si de ea, de gustul celuilalt pe care il sorbi aproape cu durere. Saruta-ma! este gandul tau cand e langa tine. SARUTA-MA! si ieri, si azi, mereu.

marți, aprilie 14, 2009

"all art has been contemporary"

sufletul, ca o mama de cometa, se legana inconstient. incerca sa numere clipele care treceau pe langa si prin el manate de un pulsar. adica o stea moarta gonea spre el cu o forta nemarginita mii de ace de timp. in mica lui chilie din vid, sufletul se legana. nani, nani! nani, nani! avusese un vis pret de cateva ace. un vis calator in timp, trimis de undeva din necunoscut. harnic si responsabil, visul adusese o scara. fara inceput si fara sfarsit...

cu aceasta imagine in minte, pictorul Matei s-a apucat de lucru. cromatica va fi bine gandita, sunt detalii ce trebuie puse in evidenta. O incursiune recenta in vis l-a facut sa inteleaga faptul ca psihicul este, intr-adevar, abisal si ca fiecare fragment are o semnificatie. oricat de mult alerga, plangea, cobora trepte fara sens, icnea de durere si neputinta, Matei o facea visand. Iar acum era momentul sa interpreteze, calm si cu rabdare, aceste mesaje codificate.

departe de verdele crud al padurilor musonice, departe de copiii subnutriti ai africii, departe de Nil si Valea Regilor, departe de Brooklyn Bridge si batranul Freud, Matei picta un vis in interpretarea geniului sau anticreator. Un antisocial notoriu, tanarului artist ii placea sa adulmece singur aburii diminetii, sa aiba ochii inchisi, sa zambeasca in gand la ideea ca el zace si altii muncesc. Un antisemit, antitalent la aritmetici, Matei folosea visele ca antidot pentru felul sau de-a fi.

Cand era mic se legana sub un cort improvizat si astepta sa il gaseasca cineva. Astepta in zadar. Nu avea parinti si nici rude care sa il cunoasca. De atunci s-a tot interiorizat, a vorbit tot mai putin, a ras din ce in ce mai rar si a ajuns sa se teama de cat de multe poate intelege un om care sta in sinea lui.
Lecturile care mai de care i-au macinat materia cenusie si l-au facut sa se intrebe permanent. In cautare de explicatii, nomad al teoriilor, Matei picteaza o opera care, mai tarziu ii va aduce faima de care atata s-a temut.





luni, aprilie 13, 2009

let the rain melt the pain

follow the yellow brick road


mirosea a trabuc ieftin. din masea imi curgea sange dulceag pe care il plimbam putin pe la toate celelalte masele si il inghiteam. Imi placea, era sangele meu.
Fumasem mult in seara aia. Fumasem ambele pachete de Kent lung, doua tigari de Marlboro light si apoi gasisem acel trabuc vechi, ieftin, dar buuuun. Al naibii de bun.

Mi-am intors palma si am inceput sa o analizez. trei degete stateau apropiate si al patrulea, cel mic, se inclina timid spre ele. Pielea se uscase de la vantul de primavara. cu plama catre mine imi apropiam degetele si incercam sa imit o meduza din Oceanul Indian. Care absoarbe zooplanctonul si-si hraneste constant masa gelatinoasa. dar palma mea e aspra. si pluteste in aer uscat. si se hraneste cu iluzii vandute de o ghicitoare cu batic inflorat.

mi-am amintit o piesa de teatru pe care am vazut-o la Idelier. Conditia femeii moderne care in cautarea unui Wizard of Oz al ei, a gasit doar un copil al ei. Si-n asteptarea lui descopera ca i-au crescut ochi noi si vede lumea altfel.

oamenii vin si pleaca din viata noastra. Acum zece minute dadeam fumul cu mana sa le vad chipurile vesele. Acum ma oglindesc in ceata densa lasata de trabuc si incerc sa-mi zambesc. :) ce zambet fals! prins cu agrafe de birou.

ce poti face cu o palma aspra, o piesa de teatru, 3 prieteni care au plecat spre casa, un zambet si ceata densa? O harta catre Oz!, mi-am spus. Tot ce trebuie sa fac este sa gasesc locul din care porneste totul, punctul de plecare, propriul meu Yellow Brick Road.

vineri, aprilie 03, 2009

la cinema in Rai sau Iad

musashi brother a zis asa: deja vu -urile inseamna ca in bunul mers al energiilor lumilor paralele ceva s-a scurtcircuitat. si iata cum putem sa tragem cu ochiul "dincolo", sa vedem cum moare si capra Eu-lui nostru vecin.

apropos de pacate, sanse, metafizica, religii, culmea existentei tale, imposibilitatea de a da timpul inapoi si moartea cu care suntem toti datori (reminder from Mircea Badea), iata niste filme pe care tin mortis sa le vad: the story of my other lives cu Mine Eu in rolul principal, Cand Mini You o intalneste pe Mini Me, film cu o coloana sonora extraordinara, A single girl in Bucharest un remake de Je, My Fair Baron ca incursiune in mintea Sinelui si Tentatia Viitorului cu NY Man in rolul ghidului spiritual.

Povestea asta cu Raiul si Iadul este ceva simplu. Inseamna ca ne dam intalnire in aceste doua cinematografe unde urmeaza sa vedem, dupa caz, fie comedii romantice si documentare, fie drame si thrillere. O sa mancam popcorn si nori pe bat si o sa bem apa sfintita la draft sau lava la 2 litri si o sa urmarim o eternitate toate existentele paralele pe care le-am trait.

nevoia de pacat

pacatul: incalcarea legii lui Dumnezeu cu vointa si stiinta. aceasta este definitia data de biserica pornind de la pacatul originar (caruia, la un moment dat, cineva ar trebui sa-i faca un logo si un slogan - e brandul nostru, al omenii, ce naiba!)

aproape toate religiile care coexista pe pamant vorbesc despre pacatul de a pacatui. idee de baza este ca atunci cand pacatuiesti, iti faci rau tie, dar mai ales semenilor tai. atunci cand minti, furi, inseli, omori, batjocoresti faci o baie de mizerie sufleteasca. insa dincolo de asta, este mult mai grav faptul ca provoci suferinta celor care nu au vina pacatului tau.

diferenta intre bine si rau este clara pentru multi care pot vedea. pentru cei care nu au constiinta "daltonista". dar cine e sigur de asta sa ridice mana si ii facem o rezervare in rai.

pentru toti ceilalti este un adevarat montaigne russe in drumul catre mantuire. nu as vrea sa intru in discutii despre a crede versus a fi ateu. fiecare cum simte. ce ma intereseaza este ce anume viermuieste in interiorul nostru si este insetat de pacat. si atunci ma intreb: avem nevoie de pacate?

cu constiinta intr-o mana si cu nevoia de cunoastere in cealalta plecam agale din uterul cald si ascultam muzica. lipa lipa, tzaca paca. iote ce dragut: biodiversitate si un cer deasupra ei. tare asa!

dar foarte curand inveti sa dansezi: si quick step, si vals, si tango, si rumba, si breakdance, si street dance. si inveti din mers sa simti muzica, sa tii ritmul si sa cazi. si iar sa te ridici si iar sa schimbi stilul. pacat inseamna sa schimbi stilul, sa nu stii care ti se potriveste? sa vrei sa cunosti cat mai multe pana afli la care esti cel mai bun?

cred ca nevoia de pacat o mostenim genetic. si poate, daca perioada de gestatie ar fi si la oameni de 18 luni am mosteni mult mai multa informatie. dar, vezi... noi iesim dupa 9 luni si punem intrebari la care mediul asigura raspunsurile. aceasta nevoie de cunoastere, dublata de umbra de machivelism care ne insoteste, ne determina sa pacatuim. fara pacat nu am sti ce inseamna sa nu pacatuiesti. avem nevoie de suferinta data de pacat. altfel de ce in cealalta mana am primi constiinta?

pacatuim din momentul in care inchiriem uterul cald si ne hranim parazit din resursele femeii. avem nevoie de acest prim pacat pentru a invata sa dansam prin viata. pacatul devine astfel scara pe care urcam spre varful piramidei lui Maslow