luni, mai 25, 2009

destine

pe 24 mai, 2009, o lebada neagra care poate ajunge in apa la un metru adancime, a fost adusa in parcul Cismigiu din Bucuresti. In acest timp, Fred si Wilma s-au oprit pe Lascar catargiu si analizau speciile de cactusi din Idea Cactus.

Doua strazi mai incolo, intoarsa de la prima intalnire, Angelique isi scotea buretii din sutien si-i aseza unul peste altul in sertarul cu chiloti. 10 minute mai tarziu, vecina ei de la 4 primea un telefon cu taxa inversa: singurul baiat plecat in Australia murise muscat de crocoil.

Exact in acel moment, undeva in Delta, doi tineri isi povesteau scene din filmul preferat. Unul distre ei a stranutat puternic si a umplut cu saliva fatza celuialt. acesta i-a spus ca uraste sa simta mirosul de saliva care ramaen pe piele dupa ce aceasta s-a uscat asa cum uraste sa gaseasca ud capacul de WC. Nu-i placea nici mirosul interiorului gumat al capacelor de bere si nici sa i se lipeasca guma de pantofi. Ii placea, in schimb, mirosul de paine proaspata si senzatia de usurare imediat dupa ce facea pipi.

Lui Salinger nu-i placea sa-l doara capul cand se trezea la 3 dupa-masa, sa simta miros de tigare inainte s-o fumeze el pe prima, nu-i placea sa-si taie unghiile insa iubea la nebunie sa miroasa hainele altora uitate la el.

10 ani mai tarziu, pe acelasi bulevard, doi fosti iubiti se revedeau pentru prima data. nestiind ce sa-si spuna au trecut unul pe langa altul: dezamagiti, inca iubind. la exact 4 ore dupa, unul din ei moare subit, fiind lovit de un motociclist incepator. ea a trait apoi cu ideea ca el s-a sinucis din iubire.
s-a sinucis si ea cu o supradoza.

conform educatiei primite, Wilma a dat la teatru. Joaca acum, cand eu scriu randurile acestea cu Verdana, prima ei piesa de teatru - "Viata de cactus", in regia lui Fred Letoin.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Interesant ... pe alocuri prea crud (in sensul de verde) ... dar interesant.

bobocel viteaz spunea...

stilul amelie...foarte fain ai scris aicisa(sau cum s-o scrie cuvantul asta :)) )