joi, ianuarie 22, 2009

15

acum 15 ani, pe la 9 dimineata, stateam ghemuita pe holul spitalului. asteptam cu nerabdare verdictul.
imi dorea foarte mult sa fie fata. din simplul fapt ca simteam ca fata trebuie sa fie. plus ca fetele sunt mai dragute si poti sa te joci cu ele cu papusile. iar ea avea sa fie papusa mea cea mai frumoasa :)
9 luni de zile i-am spus mamei mele "bebe". si aveam grija de ea si vorbeam cu faptura necunoscuta care crestea inauntrul ei. o iubeam deja fara sa stiu cum este, cum va fi, cum ne vom intelege. pentru mine nu exista decat dorinta ca acea fiinta sa vina pe lume si sa fie ok.

la 9:15 m-au lasat sa intru. si, daca este sa ma intrebe cineva care este momentul cel mai frumos din viata mea, ei bine, acela a fost. nu am cuvinte sa descriu ce am simtit in momentul in care mi-au pus-o in brate. plangea incredibil de tare si oricate forme, culori si mirosuri mi-as fi imaginat, nu as fi reusit sa concep o asa imagine.

mi se parea urata, in nici un caz cum arata bebelusii in filme imediat ce sunt nascuti. era vanata, si totul miniatural. avea parut negru si carliontat si ud, n-avea ochi, iar unghiile erau crescute...iti trezea o dorinta extraordinara de grija, de afectiune, de iubire, de teama, de extaz, de uimire. o minune! un om venise pe lume si arata asa.

vadit dezamagita am intrebat daca asa trebuie sa fie si mama mi-a spus: "o sa se curete si va fi cel mai frumos copil". sceptica, am zis ok. si am continuat sa analizez faptura: fata! o minune!

acum implineste 15 ani si este la fel de minunata. si este omul care conteaza maxim pentru mine si o iubesc la fel de mult. si suntem exact asa cum ar trebui sa fim.
sa-mi traiesti, guri! La multi ani! :)

Un comentariu:

Edy spunea...

La Multi Ani pentru Anda! Sa fie fericita si ferita de griji! Imi aduc aminte cand era o pustoaica si venea la cursuri, la noi la facultate :)