miercuri, ianuarie 28, 2009
Cum ne validam existenta?
Dupa cateva ejaculari ale sufletului, apoteotice si revelatorii, dupa cativa pereti luati la rand cu capul, dupa cateva sezoane din friends si mai multe stiri in direct, dupa mituri si reguli nescrise date din generatie in generatie,
dupa alb si negru, dupa prima zi de menstruatie si prima partida de sex, dupa primul "te iubesc" (sa moara gigi), dupa joburi triste si anunturi la metrou, dupa sute de site-uri click-uite si pagini de facebook rasfoite, dupa print si cersetor, dupa ea, dupa el,
dupa ce ti-ai terminat de facut unghiile si dupa ce ai fost la concert Manic Street Preachers, dupa ce ai iesit din sedinta si ti-ai zis "imi vine sa plang. in firma asta people suck brick", dupa haine de firma si rulade cu cacao, dupa zile de nastere (aproape consecutive), dupa Lenuta, Gogu, Stelica si Marcela,
dupa prosti si dupa proaste, dupa viata de noapte si canaste, dupa Carrefour si Plaza, dupa refuzuri si research-iuri, dupa intersectii ratate si sauna si fitness, dupa furtuni si teme la engleza, dupa Q7 si evenimente care mai de care, dupa betii si Regie, dupa curse de masini si tarfe fara nume, dupa piese de teatru si cafea cu lapte, dupa feng shui si cantece de leagan,
dupa soare dogorator si prezervative rupte, dupa ciocolata si role, dupa Zara si Bertolucci, dupa narghilele si dureri de masea si alte ejaculari precoce, dupa toate acestea cum ne validam existenta?
dupa alb si negru, dupa prima zi de menstruatie si prima partida de sex, dupa primul "te iubesc" (sa moara gigi), dupa joburi triste si anunturi la metrou, dupa sute de site-uri click-uite si pagini de facebook rasfoite, dupa print si cersetor, dupa ea, dupa el,
dupa ce ti-ai terminat de facut unghiile si dupa ce ai fost la concert Manic Street Preachers, dupa ce ai iesit din sedinta si ti-ai zis "imi vine sa plang. in firma asta people suck brick", dupa haine de firma si rulade cu cacao, dupa zile de nastere (aproape consecutive), dupa Lenuta, Gogu, Stelica si Marcela,
dupa prosti si dupa proaste, dupa viata de noapte si canaste, dupa Carrefour si Plaza, dupa refuzuri si research-iuri, dupa intersectii ratate si sauna si fitness, dupa furtuni si teme la engleza, dupa Q7 si evenimente care mai de care, dupa betii si Regie, dupa curse de masini si tarfe fara nume, dupa piese de teatru si cafea cu lapte, dupa feng shui si cantece de leagan,
dupa soare dogorator si prezervative rupte, dupa ciocolata si role, dupa Zara si Bertolucci, dupa narghilele si dureri de masea si alte ejaculari precoce, dupa toate acestea cum ne validam existenta?
marți, ianuarie 27, 2009
din seria si ciclul
"femeile sunt proaste"!
am citit pe blogul prietenei mele in suferinta si, asa, pe bloguri de femei in general, poate si pe al meu (da, cu siguranta si aici), citesc prostia din noi.
la baieti e simplu. ei sunt simpli. fiinte carora le sunt suficiente jocurile pe calculator, femeile goale (nu neaparat si alive), tigarile, alcoolul sau drogurile (care cu care) si ce-ar mai fi? eh, chiar! ce-ar mai fi?! sa fie si altceva?!
atat, ce? nu ajunge?
baietilor cand li s-a taiat, li s-a taiat. ce analiza? ce profunzimea spiritului, ce atata laba trista?
numai noi, femeile stam si scriem, si intoarcem cacatul pe toate partile si ne intrebam de ce sta in drum, noi plangem noptile si ne intrebam, fix ca proastele, dar de ce doare?
bah, stau asa si imi amintesc nopti in care plangeam pana nu mai avem ce sa plang pentru ca totul secase. imi amintesc plansul interior care s-a instalat cand nu mai aveam lacrimi. o proasta.
acum o ascult pe juli-juli si citesc alte femei carora li se pare ca nu mai au teluri in viata etc etc care scriu cu puncte puncte pentru ca nu stiu ce sa spuna sau cum sa lege propozitiile. imi amintesc conversatii si analize si supozitii, si presupuneri. doar emolabisuri doar ca sa avem de ce sa consumam tigari, cafele, alcool si alte branduri de prezervative.
"cat am suferit", "nu intelegi ce simt", "daca as putea sa te fac sa intelegi?", "macar o sansa, macar sa stam de vorba". ce e asta? de ce atatea discutii? cand la ei totul e ft simplu: se futu, se termine :))
si tu ramai aia care zice "dar am fost alaturi de tine si am impartiti atatea" si el zice: "bah, naspa. eu nu te-am obligat". si noi ramanem cu doua randuri de L in frunte ca stigmat al prostiei genetice cu care suntem inzestrate. unii o numesc inteligenta emotionala - ca eufemism pentru deficienta noastra de indiferenta.
stiu, daca doi ar fi la fel, unul ar fi in plus. si ma uit la omu' meu si imi dau seama ca fara el nu am fi noi (si noi suntem CEVA), dar as vrea sa fie si pentru noi la fel de simplu. sa fim la fel de binare. sa nu ne mai scurtcircuitam sufletele pentru cei care ne privesc cu ochi goi si senini si ne spun ca nu au dispozitia necesara.
din seria si ciclul "fara instructiuni", nu ne ramane decat sa orbecaim ca proastele printre relatii care mai de care mai esuate sperand ca, in final, sa gasim o epava a carei goliciuni sa umplem.
am citit pe blogul prietenei mele in suferinta si, asa, pe bloguri de femei in general, poate si pe al meu (da, cu siguranta si aici), citesc prostia din noi.
la baieti e simplu. ei sunt simpli. fiinte carora le sunt suficiente jocurile pe calculator, femeile goale (nu neaparat si alive), tigarile, alcoolul sau drogurile (care cu care) si ce-ar mai fi? eh, chiar! ce-ar mai fi?! sa fie si altceva?!
atat, ce? nu ajunge?
baietilor cand li s-a taiat, li s-a taiat. ce analiza? ce profunzimea spiritului, ce atata laba trista?
numai noi, femeile stam si scriem, si intoarcem cacatul pe toate partile si ne intrebam de ce sta in drum, noi plangem noptile si ne intrebam, fix ca proastele, dar de ce doare?
bah, stau asa si imi amintesc nopti in care plangeam pana nu mai avem ce sa plang pentru ca totul secase. imi amintesc plansul interior care s-a instalat cand nu mai aveam lacrimi. o proasta.
acum o ascult pe juli-juli si citesc alte femei carora li se pare ca nu mai au teluri in viata etc etc care scriu cu puncte puncte pentru ca nu stiu ce sa spuna sau cum sa lege propozitiile. imi amintesc conversatii si analize si supozitii, si presupuneri. doar emolabisuri doar ca sa avem de ce sa consumam tigari, cafele, alcool si alte branduri de prezervative.
"cat am suferit", "nu intelegi ce simt", "daca as putea sa te fac sa intelegi?", "macar o sansa, macar sa stam de vorba". ce e asta? de ce atatea discutii? cand la ei totul e ft simplu: se futu, se termine :))
si tu ramai aia care zice "dar am fost alaturi de tine si am impartiti atatea" si el zice: "bah, naspa. eu nu te-am obligat". si noi ramanem cu doua randuri de L in frunte ca stigmat al prostiei genetice cu care suntem inzestrate. unii o numesc inteligenta emotionala - ca eufemism pentru deficienta noastra de indiferenta.
stiu, daca doi ar fi la fel, unul ar fi in plus. si ma uit la omu' meu si imi dau seama ca fara el nu am fi noi (si noi suntem CEVA), dar as vrea sa fie si pentru noi la fel de simplu. sa fim la fel de binare. sa nu ne mai scurtcircuitam sufletele pentru cei care ne privesc cu ochi goi si senini si ne spun ca nu au dispozitia necesara.
din seria si ciclul "fara instructiuni", nu ne ramane decat sa orbecaim ca proastele printre relatii care mai de care mai esuate sperand ca, in final, sa gasim o epava a carei goliciuni sa umplem.
luni, ianuarie 26, 2009
un detaliu cat o fiinta
Cand Ludwig Mies van der Rohe a zis celebra "God is in the details" cu siguranta cele 5 simturi din dotare ii erau activate.
aseara m-am intors acasa. desi nu era patul pentru care platesc chirie, si nici lenjeria de pat roz pe care am cumparat-o cu L cand am fost in Carrefour, ei bine, eram acasa.
a fost un moment, cand m-am asezat in pat si totul era familiar, cumva al meu. olfactivul era in extaz si mi-a spus: "linisteste-te, suntem acasa :)". am cuprins cu mainile carnea calda, am inchis ochii si am imbratisat momentul. regasirea, dupa ore de singuratate, a fost ce aveam nevoie: pentru a ma simti acasa, pentru a fi completa.
sunt detalii care fac diferenta si momente care compun tot ce stim despre "noi" si care, in timp, devin "iti mai amintesti cand...?". pe unele crezi ca le uiti, pe altele le tii minte mereu. pentru ca sunt ancorate in toate simturile tale, pentru ca le-ai trait cu totul.
am aflat azi ca ai avut si tu un moment de care o sa-mi amintesti cand o sa-ti amintesti. si mi-l voi aminti si eu pentru ca l-am trait cu cele 5 simturi.
avand certitudinea ca nu voi uita ziua "broscutei verzi" :), am certitudinea ca esti detaliile de care am nevoie ca sa fiu completa.
aseara m-am intors acasa. desi nu era patul pentru care platesc chirie, si nici lenjeria de pat roz pe care am cumparat-o cu L cand am fost in Carrefour, ei bine, eram acasa.
a fost un moment, cand m-am asezat in pat si totul era familiar, cumva al meu. olfactivul era in extaz si mi-a spus: "linisteste-te, suntem acasa :)". am cuprins cu mainile carnea calda, am inchis ochii si am imbratisat momentul. regasirea, dupa ore de singuratate, a fost ce aveam nevoie: pentru a ma simti acasa, pentru a fi completa.
sunt detalii care fac diferenta si momente care compun tot ce stim despre "noi" si care, in timp, devin "iti mai amintesti cand...?". pe unele crezi ca le uiti, pe altele le tii minte mereu. pentru ca sunt ancorate in toate simturile tale, pentru ca le-ai trait cu totul.
am aflat azi ca ai avut si tu un moment de care o sa-mi amintesti cand o sa-ti amintesti. si mi-l voi aminti si eu pentru ca l-am trait cu cele 5 simturi.
avand certitudinea ca nu voi uita ziua "broscutei verzi" :), am certitudinea ca esti detaliile de care am nevoie ca sa fiu completa.
vineri, ianuarie 23, 2009
a human concept
intotdeauna mi-a placut sa fiu varsator. e in firea mea, ce-i drept, sa ma mai laud ca strugurii sunt acrii :), dar, aproape in fiecare zi ma bucur de specificul felului nostru de a fi. mai putin de al lui "iulian prostul", varsator si el, dar cu siguranta cu un ascendent de mic caracter. :)
nu conteaza, nu exista constelatii fara gauri negre.
si, ca tot veni vorba de gauri negre, zodii si prostii, ma gandeam mai devreme cand sarbatoream cu prajituri mov, nuci si branza cu mucegai: omul care este pozitiv, sincer cand trebuie, frumos pe dinafara si pe dinauntru, minunat in lupta, excentric in alegeri, explorator si devorator de arta in toate formele-i diforme, omul care face din cuvinte piramide egiptene, cel care rama bine pana gaseste miezul lucrurilor, care nu se teme de barbati in geci de piele si freza unsuroasa, dar nici de mancare buna buna, cel care doarme atat cat sa fie odihnit, omul puternic si misterios, ei bine... omul acesta nu trebuie multiplicat. cate un exemplar in generatie e suficient pentru ca altele sa stie ce au de facut.
unii il privesc cu teama. alti il admira sau il cred amuzant. rar il intelege cineva. altii, mai conservatori de fel, il blameaza si il trateaza de nebun. si ce daca? el e lider al speciei si punte catre paliere ortoexistentiale. e un initiat deghizat pe care il indragim fara sa ne putem explica de ce.
omule acesta ESTE si zic sa ne bucuram ca il cunoastem!
nu conteaza, nu exista constelatii fara gauri negre.
si, ca tot veni vorba de gauri negre, zodii si prostii, ma gandeam mai devreme cand sarbatoream cu prajituri mov, nuci si branza cu mucegai: omul care este pozitiv, sincer cand trebuie, frumos pe dinafara si pe dinauntru, minunat in lupta, excentric in alegeri, explorator si devorator de arta in toate formele-i diforme, omul care face din cuvinte piramide egiptene, cel care rama bine pana gaseste miezul lucrurilor, care nu se teme de barbati in geci de piele si freza unsuroasa, dar nici de mancare buna buna, cel care doarme atat cat sa fie odihnit, omul puternic si misterios, ei bine... omul acesta nu trebuie multiplicat. cate un exemplar in generatie e suficient pentru ca altele sa stie ce au de facut.
unii il privesc cu teama. alti il admira sau il cred amuzant. rar il intelege cineva. altii, mai conservatori de fel, il blameaza si il trateaza de nebun. si ce daca? el e lider al speciei si punte catre paliere ortoexistentiale. e un initiat deghizat pe care il indragim fara sa ne putem explica de ce.
omule acesta ESTE si zic sa ne bucuram ca il cunoastem!
joi, ianuarie 22, 2009
15
acum 15 ani, pe la 9 dimineata, stateam ghemuita pe holul spitalului. asteptam cu nerabdare verdictul.
imi dorea foarte mult sa fie fata. din simplul fapt ca simteam ca fata trebuie sa fie. plus ca fetele sunt mai dragute si poti sa te joci cu ele cu papusile. iar ea avea sa fie papusa mea cea mai frumoasa :)
9 luni de zile i-am spus mamei mele "bebe". si aveam grija de ea si vorbeam cu faptura necunoscuta care crestea inauntrul ei. o iubeam deja fara sa stiu cum este, cum va fi, cum ne vom intelege. pentru mine nu exista decat dorinta ca acea fiinta sa vina pe lume si sa fie ok.
la 9:15 m-au lasat sa intru. si, daca este sa ma intrebe cineva care este momentul cel mai frumos din viata mea, ei bine, acela a fost. nu am cuvinte sa descriu ce am simtit in momentul in care mi-au pus-o in brate. plangea incredibil de tare si oricate forme, culori si mirosuri mi-as fi imaginat, nu as fi reusit sa concep o asa imagine.
mi se parea urata, in nici un caz cum arata bebelusii in filme imediat ce sunt nascuti. era vanata, si totul miniatural. avea parut negru si carliontat si ud, n-avea ochi, iar unghiile erau crescute...iti trezea o dorinta extraordinara de grija, de afectiune, de iubire, de teama, de extaz, de uimire. o minune! un om venise pe lume si arata asa.
vadit dezamagita am intrebat daca asa trebuie sa fie si mama mi-a spus: "o sa se curete si va fi cel mai frumos copil". sceptica, am zis ok. si am continuat sa analizez faptura: fata! o minune!
acum implineste 15 ani si este la fel de minunata. si este omul care conteaza maxim pentru mine si o iubesc la fel de mult. si suntem exact asa cum ar trebui sa fim.
sa-mi traiesti, guri! La multi ani! :)
imi dorea foarte mult sa fie fata. din simplul fapt ca simteam ca fata trebuie sa fie. plus ca fetele sunt mai dragute si poti sa te joci cu ele cu papusile. iar ea avea sa fie papusa mea cea mai frumoasa :)
9 luni de zile i-am spus mamei mele "bebe". si aveam grija de ea si vorbeam cu faptura necunoscuta care crestea inauntrul ei. o iubeam deja fara sa stiu cum este, cum va fi, cum ne vom intelege. pentru mine nu exista decat dorinta ca acea fiinta sa vina pe lume si sa fie ok.
la 9:15 m-au lasat sa intru. si, daca este sa ma intrebe cineva care este momentul cel mai frumos din viata mea, ei bine, acela a fost. nu am cuvinte sa descriu ce am simtit in momentul in care mi-au pus-o in brate. plangea incredibil de tare si oricate forme, culori si mirosuri mi-as fi imaginat, nu as fi reusit sa concep o asa imagine.
mi se parea urata, in nici un caz cum arata bebelusii in filme imediat ce sunt nascuti. era vanata, si totul miniatural. avea parut negru si carliontat si ud, n-avea ochi, iar unghiile erau crescute...iti trezea o dorinta extraordinara de grija, de afectiune, de iubire, de teama, de extaz, de uimire. o minune! un om venise pe lume si arata asa.
vadit dezamagita am intrebat daca asa trebuie sa fie si mama mi-a spus: "o sa se curete si va fi cel mai frumos copil". sceptica, am zis ok. si am continuat sa analizez faptura: fata! o minune!
acum implineste 15 ani si este la fel de minunata. si este omul care conteaza maxim pentru mine si o iubesc la fel de mult. si suntem exact asa cum ar trebui sa fim.
sa-mi traiesti, guri! La multi ani! :)
miercuri, ianuarie 21, 2009
pentru tine, my sisterhood sis: cu dedicatie!
dupa cum spuneam, am o prietena, mirifica in felul ei (de a fi unic), care sufera. prietenul ei, care este necunoscator intr-ale celor amoroase (a se citi un bou), nu a aflat inca (dar noi stim cu totii, si asteptam cu sufletul la gura finalul - care nu va exista niciodata) faptul ca ea ii scrie ce simte in timp ce el se gandeste daca mai simte ceva pentru ea. tampit jocul asta. si emo pe alocuri.
am invatat playlisturi pe dinafara. cautam raspunsuri la intrebari tipice despartirilor: ce face acum? unde o fi? cu cine? saruta pe altcineva? face sex cu altcineva? se gandeste la mine cand face asta? isi doreste sa nu ne fi despartit? ma mai vrea inapoi? etc? nu ...asta nu e o intrebare coerenta :)
bun. playlisturi. da. melodii care mai de care, cu versuri care mai de care (bine ca subiectul asta cu dragostea este inepuizabil ca asa am si eu ce asculta) in versurile carora - asemeni unui expert in limbaje codate - cautam raspunsuri. de parca despartirea noastra era un riddle si raspunsul il gaseam in playlisturile respective.
cateodata ma agatam de cate un vers, un refren, un beat sau chiar de viata unui artist (asta daca eram chiar disperata :)) si magic! se intrevedea cate o prezicere. alteori coincidentele isi faceau treaba si se intampla sa se intample ce zicea melodia aia.
stiti cum isi aleg cuplurile melodii care sa fie "melodia lor"? eu zic ca ar trebui sa isi aleaga si una pentru despartirea lor. asa isi iau din grija si cand se termina totul o asculta amandoi si isi vad de treaba. oricum... inevitabil, se intampla sa se cearna si melodia ta de despartire.
de o saptamana prietena mea imi trimite melodii care o ajuta sa inteleaga, sa isi gaseasca puterea. sa apara melodia pe care sa faca click! si totul sa se transforme in ea. sa se regaseasca si, de parca un batran intelept i-ar fi soptit la ureche, sa stie ce are de facut.
ii trimt si eu melodii care sa o ajute. si ii spun ca desi acum totul pare ca un capat de drum (si poate este un capat de drum) nu este Capatul. si nici nu o sa apara prea curand.
pentru ca noi o iubim si ii va fi bine :)
am invatat playlisturi pe dinafara. cautam raspunsuri la intrebari tipice despartirilor: ce face acum? unde o fi? cu cine? saruta pe altcineva? face sex cu altcineva? se gandeste la mine cand face asta? isi doreste sa nu ne fi despartit? ma mai vrea inapoi? etc? nu ...asta nu e o intrebare coerenta :)
bun. playlisturi. da. melodii care mai de care, cu versuri care mai de care (bine ca subiectul asta cu dragostea este inepuizabil ca asa am si eu ce asculta) in versurile carora - asemeni unui expert in limbaje codate - cautam raspunsuri. de parca despartirea noastra era un riddle si raspunsul il gaseam in playlisturile respective.
cateodata ma agatam de cate un vers, un refren, un beat sau chiar de viata unui artist (asta daca eram chiar disperata :)) si magic! se intrevedea cate o prezicere. alteori coincidentele isi faceau treaba si se intampla sa se intample ce zicea melodia aia.
stiti cum isi aleg cuplurile melodii care sa fie "melodia lor"? eu zic ca ar trebui sa isi aleaga si una pentru despartirea lor. asa isi iau din grija si cand se termina totul o asculta amandoi si isi vad de treaba. oricum... inevitabil, se intampla sa se cearna si melodia ta de despartire.
de o saptamana prietena mea imi trimite melodii care o ajuta sa inteleaga, sa isi gaseasca puterea. sa apara melodia pe care sa faca click! si totul sa se transforme in ea. sa se regaseasca si, de parca un batran intelept i-ar fi soptit la ureche, sa stie ce are de facut.
ii trimt si eu melodii care sa o ajute. si ii spun ca desi acum totul pare ca un capat de drum (si poate este un capat de drum) nu este Capatul. si nici nu o sa apara prea curand.
pentru ca noi o iubim si ii va fi bine :)
doua inele
le-am dat jos si ma uit la ele. am mainile goale, libere. teoretic nu e nici o constrangere.
degetele-mi jubileaza nastrushnic pe tastatura. si zambesc. emapatic oarecum, cu ochii tristi pe alocuri si cu amintirile-n gand.
am o prietena minunata. e varsator. neinteresant, veti spune. gresit, voi adauga. este minunata pentru ca sufera. s-a despartit de iubitul ei. au fost doi ani impreuna si il iubeste. sunt pe sistemul "who's gonna save my soul", daca stiti videoclipul. un om care sufera este minunat. sunt multe fete care se despart, care au fost uitate, parasite, inselate, calcate-n picioare. sunt multe care isi scot inima din piept si le-o dau lor spunandu-le: "e a ta. o meriti." apoi isi scot inelul de la el si il pun deoparte si se uita in gol. si il mai pun o data pe deget, doar asa... sa mai vada o data ce dragut e. apoi inchid ochii si-si amintesc: ziua in care l-au primit, nerabdarea, uimirea, ezitarea, faptul ca initial nu era cum si-au dorit, dar au ajuns sa-l iubeasca mai presus de orice. asa era si el (boul naibii care acum zice ca nu stie ce simte): departe de idealul tau, cumva perfect pentru tine.
stiu ceva cupluri care s-au despartit. si am ajuns la concluzia ca pe cat de multe tipuri de relatii sunt, pe atat de multe tipuri de despartiri intalnim. omu', cand sufera, cand se simte tradat, neinteles, gol, mort, cand plange, cand isi nenoroceste spiritul de durere, cand nu mai spera... cand se uita pe sine si se redescopera, eh omu' in starea asta de segregare este creativ.
imi amintesc desprtirea mea: tone de scrisori, de discutii interminabile, betii, telefoane noaptea. si plangeam. doamne cum plangeam. am fost o data intr-o biserica recent construita de becali, la maglavit: el era langa mine si eu ma rugam. ma rugam sa se intample ce trebuie sa se intample ca el sa fie fericit, iar eu sa nu mai sufar. imi doream mult sa ne impacam, dar stiam ca nu va mai fi la fel. nimic. in mine era doar ideea de "noi" care nu se mai putea rematerializa. pe scurt: se dusese dracu' totu'.
nu intelegeam nimic atunci. era haos. si imi spuneam, tinandu-ma cu dintii de amintirile mele, ca intr-o zi ii voi da sa citeasca tot ce am scris. toti cei 7 ani in care am vorbit cu el si i-am spus de atatea ori ce simt, ca il iubesc, ca imi e dor de el, ca imi lipseste, ca imi face rau, ca nu a fost langa mine, ca il uit, ca ma departeaza, ca lui vreau sa ii fac un copil, ii scriam toate lucrurile amuzante pe care le aflam, tot ce mi se intampla pentru ca imi lipsea prietenul meu etc. din seria "prima iubire".
in acest moment il am in lista de mess. nu am nimic sa ii spun. nu imi lipseste. e un strain. e ceva normal si de dorit. se numeste evolutie. multi fug de asta si se agata de trecut. am facut-o si eu. cu toate acestea, nu vreau sa citeasca nimic din ce am scris. nu ar intelege si ar fi in zadar. totul. s-a terminat.
asta a fost despartirea mea. imi pun inele pe deget si tastez in continuare: sunt constransa din nou. la un moment dat va fi o alta despartire. nu stiu cum voi proceda. nimeni nu stie. aflam totul tarziu... intotdeauna foarte tarziu.
imi amintesc
degetele-mi jubileaza nastrushnic pe tastatura. si zambesc. emapatic oarecum, cu ochii tristi pe alocuri si cu amintirile-n gand.
am o prietena minunata. e varsator. neinteresant, veti spune. gresit, voi adauga. este minunata pentru ca sufera. s-a despartit de iubitul ei. au fost doi ani impreuna si il iubeste. sunt pe sistemul "who's gonna save my soul", daca stiti videoclipul. un om care sufera este minunat. sunt multe fete care se despart, care au fost uitate, parasite, inselate, calcate-n picioare. sunt multe care isi scot inima din piept si le-o dau lor spunandu-le: "e a ta. o meriti." apoi isi scot inelul de la el si il pun deoparte si se uita in gol. si il mai pun o data pe deget, doar asa... sa mai vada o data ce dragut e. apoi inchid ochii si-si amintesc: ziua in care l-au primit, nerabdarea, uimirea, ezitarea, faptul ca initial nu era cum si-au dorit, dar au ajuns sa-l iubeasca mai presus de orice. asa era si el (boul naibii care acum zice ca nu stie ce simte): departe de idealul tau, cumva perfect pentru tine.
stiu ceva cupluri care s-au despartit. si am ajuns la concluzia ca pe cat de multe tipuri de relatii sunt, pe atat de multe tipuri de despartiri intalnim. omu', cand sufera, cand se simte tradat, neinteles, gol, mort, cand plange, cand isi nenoroceste spiritul de durere, cand nu mai spera... cand se uita pe sine si se redescopera, eh omu' in starea asta de segregare este creativ.
imi amintesc desprtirea mea: tone de scrisori, de discutii interminabile, betii, telefoane noaptea. si plangeam. doamne cum plangeam. am fost o data intr-o biserica recent construita de becali, la maglavit: el era langa mine si eu ma rugam. ma rugam sa se intample ce trebuie sa se intample ca el sa fie fericit, iar eu sa nu mai sufar. imi doream mult sa ne impacam, dar stiam ca nu va mai fi la fel. nimic. in mine era doar ideea de "noi" care nu se mai putea rematerializa. pe scurt: se dusese dracu' totu'.
nu intelegeam nimic atunci. era haos. si imi spuneam, tinandu-ma cu dintii de amintirile mele, ca intr-o zi ii voi da sa citeasca tot ce am scris. toti cei 7 ani in care am vorbit cu el si i-am spus de atatea ori ce simt, ca il iubesc, ca imi e dor de el, ca imi lipseste, ca imi face rau, ca nu a fost langa mine, ca il uit, ca ma departeaza, ca lui vreau sa ii fac un copil, ii scriam toate lucrurile amuzante pe care le aflam, tot ce mi se intampla pentru ca imi lipsea prietenul meu etc. din seria "prima iubire".
in acest moment il am in lista de mess. nu am nimic sa ii spun. nu imi lipseste. e un strain. e ceva normal si de dorit. se numeste evolutie. multi fug de asta si se agata de trecut. am facut-o si eu. cu toate acestea, nu vreau sa citeasca nimic din ce am scris. nu ar intelege si ar fi in zadar. totul. s-a terminat.
asta a fost despartirea mea. imi pun inele pe deget si tastez in continuare: sunt constransa din nou. la un moment dat va fi o alta despartire. nu stiu cum voi proceda. nimeni nu stie. aflam totul tarziu... intotdeauna foarte tarziu.
imi amintesc
joi, ianuarie 15, 2009
Un film pentru o carte. O carte pentru o adolescenta.
Iata versurile unui cantec cu suflet. Se asculta la patefon. Se face dragoste nebuna. Se uda simturile cu cerneala si se imprima urmele pe o coala atemporala. Ea va sta marturie iubirii voastre....
QUE RESTE-T-IL DE NOS AMOURS?
Que reste-t-il de nos amours?
Que reste-t-il de ces beaux jours?
Une photo, vieille photo de ma jeunesse
Que reste-t-il des billets doux
Des mois d'avril, des rendez-vous?
Un souvenir qui me poursuit sans cesse
Bonheurs fanés, cheveux au vent
Baiser volés, rêves émouvants
Que reste-t-il de tout cela?
Dites-le moi
Un petit village un vieux clocher
Un paysage si bien caché
Et dans un nuage le cher visage
De mon passé
Charles Trenet
QUE RESTE-T-IL DE NOS AMOURS?
Que reste-t-il de nos amours?
Que reste-t-il de ces beaux jours?
Une photo, vieille photo de ma jeunesse
Que reste-t-il des billets doux
Des mois d'avril, des rendez-vous?
Un souvenir qui me poursuit sans cesse
Bonheurs fanés, cheveux au vent
Baiser volés, rêves émouvants
Que reste-t-il de tout cela?
Dites-le moi
Un petit village un vieux clocher
Un paysage si bien caché
Et dans un nuage le cher visage
De mon passé
Charles Trenet
luni, ianuarie 05, 2009
iote mama ce plan am
bah... nu suport omu' prost. am decis ca anu' asta sa nu tolerez prostia. nici macar a mea.
e un plan bun, de inceput de an, mai ales ca toti prostii fac planuri care mai de care mai dulci, mai roz, mai emo.... fufe si tufe care scriu ca... vai... o sa gandesc asa si o sa dreg asa si o sa iasa ceva minunat si sunt sublima si nimic nu ma atinge...
normal ca nu te atinge ca esti scarboasa, nasoala si distrusa. psihic si emotional.
mor de draci cand vad toate labutzele triste cum o ard jmenareste si isi planifica existenta lor suav de penibila. "viteza", ca sa folosesc un dorobantianism. toti carnatii care astern pe hartie cum se kk si se mak ei in 2009.
ce frate... n-ati mai trait inceput de an? e un amarat de prag psihologic care ne face sa ne mobilizam mai bine. nu e nici o minune. e doar placebo.
duamne, cata prostie pe pamant. e palpabila uneori. mi-ar placea sa am o palma elastica...asa ca plasticMan, si sa le dau cate una: jap! jap! peste fatza si sa le zic dupa caz: bah, esti prost maxim sau.. fah.... esti dubios de proasta!
ca sa revin... un plan istet e un plan bine pus la punct. si un plan bine pus la punct nu este niciodata prost.
e un plan bun, de inceput de an, mai ales ca toti prostii fac planuri care mai de care mai dulci, mai roz, mai emo.... fufe si tufe care scriu ca... vai... o sa gandesc asa si o sa dreg asa si o sa iasa ceva minunat si sunt sublima si nimic nu ma atinge...
normal ca nu te atinge ca esti scarboasa, nasoala si distrusa. psihic si emotional.
mor de draci cand vad toate labutzele triste cum o ard jmenareste si isi planifica existenta lor suav de penibila. "viteza", ca sa folosesc un dorobantianism. toti carnatii care astern pe hartie cum se kk si se mak ei in 2009.
ce frate... n-ati mai trait inceput de an? e un amarat de prag psihologic care ne face sa ne mobilizam mai bine. nu e nici o minune. e doar placebo.
duamne, cata prostie pe pamant. e palpabila uneori. mi-ar placea sa am o palma elastica...asa ca plasticMan, si sa le dau cate una: jap! jap! peste fatza si sa le zic dupa caz: bah, esti prost maxim sau.. fah.... esti dubios de proasta!
ca sa revin... un plan istet e un plan bine pus la punct. si un plan bine pus la punct nu este niciodata prost.
a fost o data....
un cacat in drumul meu. noroc s-ar zice. noroc my ass. nici vorba!
un cacat in drum e un cacat in drum. urat mirositor, mai ales daca se intinde si-ti intra printre ridurile talpii de unde iti va fi greu sa il scoti fara sa te murdaresti pe maini sau se le duci la nas cu pofta de a gusta urmele proaspete facute de cineva care nu a mai apucat sa se abtina si i-a dat drumul acolo in mijlocul drumului mandru de isprava sa asa cum un parinte se mandreste cu plodul sau poate chiar incantat ca nu mai tine in el atata otrava si vitamina k.
un cacat in drum are cateva variante. oricum toate implica o existenta relativ scurta si de cacat.
una ar fi sa astepte sa vina cineva (gen omul cu sporul de rusine de la administratia locala) sa ii dea jet de pe strada. sa il imprastie bine si sa nu se mai inteleaga ce a fost. o vreme va ramane mirosul. care... nah... in timp... va trece.
o alta treaba buna ar fi sa astepte, ca un cacat in bataia soarelui ce este, sa se usuce. oricum... ceva bun din el nu are ce sa iasa. maxim un sambure nedigerat.... care si asta s-ar pierde neobservat. deci, s-ar usca si ar prinde o culoare nedefinita... o culoare de cacat. uscat.
cel mai naspa ar fi sa calce cineva in el si sa-l imprastie. desi superstitiile l-ar alina ca e noroc...in sinea lui, omu' ar sti ca a dat de un cacat. si nah... ti-e scarba si vrei sa scapi de el cat se poate de repede. ca nimanui nu-i foloseste sa miroasa a cacat... sa-l asocieze altii cu asta si sa se faca de ras. nimeni nu vrea un cacat alaturi.
cel mai nasol ar fi daca peste el s-ar mai usura cineva. ceea ce sincer... m-ar amuza un pic. sa vad cum... trecand pe langa el ... (chiar nu cred ca norocul este de cacat) vine altu si se caca pe el de cacat.
un cacat in drum e un cacat in drum. urat mirositor, mai ales daca se intinde si-ti intra printre ridurile talpii de unde iti va fi greu sa il scoti fara sa te murdaresti pe maini sau se le duci la nas cu pofta de a gusta urmele proaspete facute de cineva care nu a mai apucat sa se abtina si i-a dat drumul acolo in mijlocul drumului mandru de isprava sa asa cum un parinte se mandreste cu plodul sau poate chiar incantat ca nu mai tine in el atata otrava si vitamina k.
un cacat in drum are cateva variante. oricum toate implica o existenta relativ scurta si de cacat.
una ar fi sa astepte sa vina cineva (gen omul cu sporul de rusine de la administratia locala) sa ii dea jet de pe strada. sa il imprastie bine si sa nu se mai inteleaga ce a fost. o vreme va ramane mirosul. care... nah... in timp... va trece.
o alta treaba buna ar fi sa astepte, ca un cacat in bataia soarelui ce este, sa se usuce. oricum... ceva bun din el nu are ce sa iasa. maxim un sambure nedigerat.... care si asta s-ar pierde neobservat. deci, s-ar usca si ar prinde o culoare nedefinita... o culoare de cacat. uscat.
cel mai naspa ar fi sa calce cineva in el si sa-l imprastie. desi superstitiile l-ar alina ca e noroc...in sinea lui, omu' ar sti ca a dat de un cacat. si nah... ti-e scarba si vrei sa scapi de el cat se poate de repede. ca nimanui nu-i foloseste sa miroasa a cacat... sa-l asocieze altii cu asta si sa se faca de ras. nimeni nu vrea un cacat alaturi.
cel mai nasol ar fi daca peste el s-ar mai usura cineva. ceea ce sincer... m-ar amuza un pic. sa vad cum... trecand pe langa el ... (chiar nu cred ca norocul este de cacat) vine altu si se caca pe el de cacat.
sa te .ut
atata am sa-ti spun.
sa te... injur. sa te nimicesc. sa te calc in picioare. sa devii carpa mea. sa sterg cu tine ce e mai murdar. urme de cacat umed si zeama de vierme crud.
sa te... aud cum plangi de durere. nu te suport. nu-ti suport existenta mizera. un om gol... o imitatie... un zero sub soarele palid la vederea ta.
sa te... simt cum plangi incet. cu suspine. cu inima ta mica. nu-ti suport mirosul, nu-mi place ca respiri. as vrea sa crapi in mii de ace.
sa te... vad cum te strapung turturi de gheata. cum curge sangele tau scarbos si ochii cauta alinare. si atunci sa ridic talpa bocancului meu in care am alergat in armata si sa-ti turtesc mutra si asa stramba.
sa te... boceasca babele la capatai cand vei muri. sa-ti planga existanta scurta si mizera. sa stie toti ca esti nimic. si astfel... faima ta sa fie pret de un planset.
cu mainile as vrea sa te cuprind, sa te strang si sa faci POC! sa te arunc in foc... sa arzi... sa-ti arda mainile, sa-ti fie sete... sa te stiu... pulbere. esti naspa si nu meriti sa ramai nici amintire. mi-e scarba de tine... iti port o ura teribila....
sa te .ut! fiinta proasta!
sa te... injur. sa te nimicesc. sa te calc in picioare. sa devii carpa mea. sa sterg cu tine ce e mai murdar. urme de cacat umed si zeama de vierme crud.
sa te... aud cum plangi de durere. nu te suport. nu-ti suport existenta mizera. un om gol... o imitatie... un zero sub soarele palid la vederea ta.
sa te... simt cum plangi incet. cu suspine. cu inima ta mica. nu-ti suport mirosul, nu-mi place ca respiri. as vrea sa crapi in mii de ace.
sa te... vad cum te strapung turturi de gheata. cum curge sangele tau scarbos si ochii cauta alinare. si atunci sa ridic talpa bocancului meu in care am alergat in armata si sa-ti turtesc mutra si asa stramba.
sa te... boceasca babele la capatai cand vei muri. sa-ti planga existanta scurta si mizera. sa stie toti ca esti nimic. si astfel... faima ta sa fie pret de un planset.
cu mainile as vrea sa te cuprind, sa te strang si sa faci POC! sa te arunc in foc... sa arzi... sa-ti arda mainile, sa-ti fie sete... sa te stiu... pulbere. esti naspa si nu meriti sa ramai nici amintire. mi-e scarba de tine... iti port o ura teribila....
sa te .ut! fiinta proasta!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
