miercuri, februarie 27, 2008

ce-mi oferi?

a fost o data ca nicioadata ca de n-ar fi fost n-as scrie eu pe blog, o discutie pe mess.

inceputul a fost banal: un examen de semestru 2. pretextul la fel de previzibil: ziua unei fete. chimie puternica, un mix de organic si anorganic din care a reiesit o formula de relatie. miza, nesperat de mare: ca relatia sa evolueze pe termen lung.

Si ca sa vezi noroc, asemeni fetitelor Power Puff, personajele noastre s-au pus pe treaba. Si da-i cu discutii telefonice ce se transformau peste saptamani in facturi cu picioare lungi si secsi. Si mai da-i cu iesiri in sat si cu discutii profunde zi de vara pana-n seara.

nu v-ati astepta sa va spun ca personajele noastre se distrau ca nimeni altcineva. Si-au luat casa si-au decis sa imparta si ultimii banuti pe haine cu riscul de a bea numai sampanie pana la urmatorul salariu. formula functiona perfect. cate un boom! pe ici, pe colea, taman ca sa mai adauge un pic de stralucire relatiei.

s-au completat, schimbat si iubit reciproc in cativa ani cat altii in 9. si au crescut, si-au infrumusetat viata chiar si langa doar o portie de cartofi prajiti si un 3 in 1.
mereu in cautare de schimbare, de feti frumosi si mai putin ilene cosanzene, intr-o perpetua schimbare a anotimpurilor au ajuns sa continue sa discute, modern, pe mess.

si iata ca timpul a trecut si au invatat sa foloseasca emoticonurile si sa-si doareasca chiar, extinderea tipologiilor lor. nu le mai ajungeau cele existente pentru a-si exprima cat mai bine sentimentele.

pe principiul "na-ti-o franta ca ti-am dres-o", intr-o luna propice de inceput de an, se facura ca nu mai au nevoie de formula initiala.

si uite cum ajungem la momentul in care personajele noastre tastau jmenareste o frumoasa discutie pe net. si crosetau ele si corsetau la taste "a", "f", "i" etc
ajungand in punctul culminant al intrevederii lor on-line, unul dintre personaje remarca faptul ca celalalt a facut ca zambetul sa purceada catre chipul lui ori de cate ori era suparat, si mereu spunea cate o tampenie doar ca celalalt sa rada, sau se facea de ras pe la metrouri lipindu-si nasul de geamurile murdare pentru ca ii era greu sa-si ia "la revedere". cateodata se gandea minut de minunt cum sa motiveze partea lui de formula, cum sa isi ia prietenul cel drag oriunde, cum sa-l faca sa se simta iubit, cum sa faca sa nu se vada ca ii pica una bucata ochi fraged in gura dupa una bucata zi lunga de munca pentru ca ii placea sa stea la barfa, la facut de planuri, la dezvaluit de temeri, vise si pretentii lumesti.

carevasazica, a dat. in concluzia frumoasei povestiri a ajuns sa se intrebe ce a primit in schimb de la personajul brunet, ganditor, indecis, iubitor, fricos, frumos si inconstant.
final nu are povestirea. unul dintre personaje a fost lasat sa astepte o oferta. saturat sa mai ceara el una, sta ca prostul si face planuri, discuta cu riscul de a se seniliza, discuta singur si face planuri asteptand. ca celalalt sa nu se mai gandeasca si sa faca. sa faca ceva pana nu apuc eu sa termin povestirea :)

2 comentarii:

bezdomny spunea...

Pfuai, ai nevoie de putin Wagner in viata ta. Rectific. Sterge "putin" - ala e artilerie, nu merge asa, finut, chirurgical.

Beautiful Things spunea...

"Final nu are povestirea"