vineri, septembrie 14, 2007

i-am spus o data copilului meu sa nu se grabeasca. eu am sa-l feresc de rele si am sa am puterea, mereu, oricat ar fi de greu sa il apar. pentru ca ii sunt mama.
dar nu vreau sa il ascund, sa il cresc asemeni unui baiat dosit dupa fusta mamei care cand a creste va fi atat de inocent ca sa nu spun prost incat sa fie sedus de o curva profitoare.
nu. am sa il calesc treptat si am sa-i dau sa guste teama, agresivitatea, frica altora de el, am sa il las sa se infrupte cu scenarii de cotidian si am sa il dojenesc cand greseste. vreau sa il invat sa spere si sa creada in el asa cum o fac eu. sa fie scarba cu cine nu merita si domn cu cine e suflet negru. rasplata va fi mica. dar de notat.
copilul meu creste si cand va fi pregatit am sa ii fac mireasa marea. sa o iubeasca asa cum l-am iubit eu.
si cand eu n-am sa mai fiu, el va fi cel care va sti cum sa rosteasca lumii numele meu incet. in forfota lumii, in galagia si tumultul existentei tuturora, el va sti sa vorbeasca incet, pentru ca despre mine sa auda doar cei care au finetea auzului.

Un comentariu:

celălalt spunea...

Daca reusesti sa faci asta, copilul tau va fi un om minunat:)