tradare!
m-a intrebat cineva ce ma face fericita. i-am raspuns. raspunsul meu implica oamenii pe care ii stiu si senzatiile pe care ei le construiesc in sufletul meu.
insa cand unii se dezgolesc si vezi lucruri pe care ei ti le-au ascuns, ti le-au masluit cum si cand le-a convenit mai bine.... cand ei devin reali si nu continua in imaginarul tau.
chiar ma gandeam azi cand ma inghesuia cu interes o batrana in 104: daca n-ar exista imaginar n-ar exista nou, nu am mai defini creativitatea. in viziunea mea, creativitatea inseamna doar ceva deja existent pe care tu inca nu il cunosti. in fine... asta e alt subiect.
revenind, oamenii pe care ii cunoastem noi sunt mai mult decat ii cunoastem noi. le putem spune ce vrem si cat vrem. asta la nivel de informatie, dar cand intervin sentimentele? ce si cat se schimba?
cand iubesti pe cineva si il descoperi cu cea mai buna prietena in pat, sau cand omul caruia i te dezvalui se ascunde de tine, ce simti? cand relatia voastra este doar superficiala.. si doar profunda in aparenta, ce simti?
tradare!
din care curge un amalgam de sentimente care se desfasoara pe acorduri de muzica, care curge asemeni unui fir de vin, rosu, dintr-o sticla sparta. si te golesti. te umpli de nimic. si totul a fost in zadar. nopti in care o luai in brate si credeai ca simte ce simti tu, ore de discutii interminabile in zapada proaspata, valuri urmarite de pe stabilopozi... totul pare minciuna in astfel de momente. sentimente care se opresc in gat sub forma unui "nod" de care insuti te rusinezi pentru ca le ai.
daca vrei sa manipulezi pe cineva fa-l sa simta. asta va fi cea mai mare slabiciune a lui.
nu-mi plac promisiunile pentru ca oamenii nu le pot indeplini. nu-mi plac marile asteptari pentru ca dezamagirile sunt pe masura. nu-mi place sa simt pentru ca asta te face vulnerabil. nu iubesc, traiesc in gol, in sec, in neant, in aparent, in asteptarea a nimic. e totul negru si murdar.
dar sunt fericita! am noul, am imaginarul, am posibilitatile, am altceva. daca nu e una, va fi mereu altul, daca prezentul nu te multumeste ai amintirea, daca dispari, am sa gasesc inlocuitor, daca nu traiesc, ramane moartea.
joi, noiembrie 29, 2007
marți, noiembrie 27, 2007
multumesc :)
Ea e din familie buna, el din modesti muncitori
Ea, sclipitor de frumoasa, el sters si nebarbierit
Ea rebela si obraznica, el intelept si cuminte
Ea vulcanica , el calm
Ea New York, el Indonezia
Ea fitoasa, el relaxat
Ea saptamanal, el zilnic
Ea sex, el dragoste
Ea Badea, el Gheorghe
Ea Rush Hour, el The notebook
Ea agresiva, el tandru
Ea mare, el munte
Ea clubing, el intim
Ea mess, el mana in mana
Ea xx, el xy
Ea shik, el practic
AMANDOI PLOAIA
Mao Zedung zicea ca pentru a construi trebuie sa darami.Eu zic ca pentru cladirea cuplului din otel trebuie sa ciobesti doua caractere de fier. Le topesti, ele se amesteca, si rezultatul e un aliaj perfect si indestructibil
Ea, sclipitor de frumoasa, el sters si nebarbierit
Ea rebela si obraznica, el intelept si cuminte
Ea vulcanica , el calm
Ea New York, el Indonezia
Ea fitoasa, el relaxat
Ea saptamanal, el zilnic
Ea sex, el dragoste
Ea Badea, el Gheorghe
Ea Rush Hour, el The notebook
Ea agresiva, el tandru
Ea mare, el munte
Ea clubing, el intim
Ea mess, el mana in mana
Ea xx, el xy
Ea shik, el practic
AMANDOI PLOAIA
Mao Zedung zicea ca pentru a construi trebuie sa darami.Eu zic ca pentru cladirea cuplului din otel trebuie sa ciobesti doua caractere de fier. Le topesti, ele se amesteca, si rezultatul e un aliaj perfect si indestructibil
he blogs me, he blogs me not
ma intreaba lumea de ce am blog. raspunsul este de multe ori ft prost argumentat. "ca asa vreau eu" banuiesc ca nu se pune, nu? zic nu.
asa ca am stat si m-am gandit. mi-a luat ceva, dar am aflat raspunsul cand mi-am amintit un episod.
eram pe o banca in parc si batea vantul. aveam in minte versurile unei melodii foarte in voga pe atunci, nu ii zic slagar ca nah, mi-e draga. "cand ma uit la stele, vorbesc cu ele..." evident ea canta mult mai bine decat imi iese mie aici pe blog.
ne intorceam de la un majorat. era vremea lor. stiti ca sunt etape in viata unui om.... cu majorate... cu nunti.... cu inmormantari (ma rog, unora nu le iese neaparat in ordinea asta ;))
ei, si cum stateam noi pe banca acolo, mi-a zis la un moment dat tinandu-ma in brate: "ma faci fericit!"
acelasi lucru e si cu blogul.... daca cineva a inteles ceva din ce scriu eu aici, macar o singura persoana, atunci nu e in zadar. eu de atunci n-am mai facut pe nimeni fericit.
dar carteodata cu o floare poti face mai mult decat primavara. iar cu un blog.... ei, cine stie... poate un om ma va tine minte!
asa ca am stat si m-am gandit. mi-a luat ceva, dar am aflat raspunsul cand mi-am amintit un episod.
eram pe o banca in parc si batea vantul. aveam in minte versurile unei melodii foarte in voga pe atunci, nu ii zic slagar ca nah, mi-e draga. "cand ma uit la stele, vorbesc cu ele..." evident ea canta mult mai bine decat imi iese mie aici pe blog.
ne intorceam de la un majorat. era vremea lor. stiti ca sunt etape in viata unui om.... cu majorate... cu nunti.... cu inmormantari (ma rog, unora nu le iese neaparat in ordinea asta ;))
ei, si cum stateam noi pe banca acolo, mi-a zis la un moment dat tinandu-ma in brate: "ma faci fericit!"
acelasi lucru e si cu blogul.... daca cineva a inteles ceva din ce scriu eu aici, macar o singura persoana, atunci nu e in zadar. eu de atunci n-am mai facut pe nimeni fericit.
dar carteodata cu o floare poti face mai mult decat primavara. iar cu un blog.... ei, cine stie... poate un om ma va tine minte!
nu va suparati, sperante mai aveti? aduceti maine?
cineva l-a rugat sa le faca pestilor curat asa ca s-a apucat tacticos de treaba: cu o carpa-n mana scotea pestii pe rand, ii stergea de praf si ii punea la loc in bolul de apa. dupa ce treaba a fost gata a plecat la intalnirea cu boss-ul gastii.. acesta punea la cale "planul care nu da gres!" ;)
a trecut cineva azi pe la birou. ne-a aratat fotografii cu nepotii sai si, cand colega mea i-a zis "Ii purtati mereu cu dumneavoastra" el a raspuns: "la varsta mea totul capata alte semnificatii. cand pui piatra peste tine, copii sunt cei care merg mai departe".
peste o saptamana va fi decembrie. ultima luna din 2007. imi amintesc cand aveam 8 ani si imi spusese cineva ca in 2000 va fi sfarsitul lumii. calculasem eu atunci ca pana la aceasta data voi fi avand deja buletin, si daca Doamne Doamne mai intarzia un pic cu Apocalipsa aveam chiar sa fiu boboc de liceu. ceea ce insemna ca as fi bifat relativ multe ca Om. credeam.
in viziunea mea, as fi apucat sa traiesc ceva..totusi.
legatura intre cele trei pasaje e simpla: nu intotdeauna ne pricepem sa facem lucruri, le rezolvam si noi asa cum stim. important este sa ne dam seama de unicitatea lucrurilor care ni se intampla.
daca eu nu as mai exista, lumea ar continua sa ia metroul spre serviciu, sa mearga la film, in cluburi. proiectele ar decurge lejer si, in scurt timp amintirea mea ar fi prezenta doar pentru putini. si daca eu n-as avea macar copii, care sa mearga mai departe... eu as fi doar poze... un jurnal de liceu... un blog.. o carte de vizita ratacita.
mi-am facut si buletin si am si votat. am senzatia ca am plantat si un copac la un moment dat....
sunt o multime de alte chestii pe care inca nu le-am facut. si nu stiu daca am sa am dreptul de a le face vreodata.
cel mai aiurea este cand tu, cine si cum vei fi, depinzi de altii. de deciziile lor, priceperea si inteligenta. pentru ca pentru ei esti inca unul, in timp ce pentru tine esti tu, care vrea sa traiasca, sa iubeasca, sa mearga mai departe... peste generatii...
a trecut cineva azi pe la birou. ne-a aratat fotografii cu nepotii sai si, cand colega mea i-a zis "Ii purtati mereu cu dumneavoastra" el a raspuns: "la varsta mea totul capata alte semnificatii. cand pui piatra peste tine, copii sunt cei care merg mai departe".
peste o saptamana va fi decembrie. ultima luna din 2007. imi amintesc cand aveam 8 ani si imi spusese cineva ca in 2000 va fi sfarsitul lumii. calculasem eu atunci ca pana la aceasta data voi fi avand deja buletin, si daca Doamne Doamne mai intarzia un pic cu Apocalipsa aveam chiar sa fiu boboc de liceu. ceea ce insemna ca as fi bifat relativ multe ca Om. credeam.
in viziunea mea, as fi apucat sa traiesc ceva..totusi.
legatura intre cele trei pasaje e simpla: nu intotdeauna ne pricepem sa facem lucruri, le rezolvam si noi asa cum stim. important este sa ne dam seama de unicitatea lucrurilor care ni se intampla.
daca eu nu as mai exista, lumea ar continua sa ia metroul spre serviciu, sa mearga la film, in cluburi. proiectele ar decurge lejer si, in scurt timp amintirea mea ar fi prezenta doar pentru putini. si daca eu n-as avea macar copii, care sa mearga mai departe... eu as fi doar poze... un jurnal de liceu... un blog.. o carte de vizita ratacita.
mi-am facut si buletin si am si votat. am senzatia ca am plantat si un copac la un moment dat....
sunt o multime de alte chestii pe care inca nu le-am facut. si nu stiu daca am sa am dreptul de a le face vreodata.
cel mai aiurea este cand tu, cine si cum vei fi, depinzi de altii. de deciziile lor, priceperea si inteligenta. pentru ca pentru ei esti inca unul, in timp ce pentru tine esti tu, care vrea sa traiasca, sa iubeasca, sa mearga mai departe... peste generatii...
vineri, noiembrie 16, 2007
ce vrei sa spui de fapt?
marti. orele 14:56. intra pe usa grabit, verifica inca o data programarea si asteapta rasfosind numarul de luna trecuta de la Esquire.
"aceeasi culoare ca si data trecuta?" il intreaba manichiurista. De aici totul este cunoscut. Barfe, chestii, socoteli. cand totul era cat se poate de relaxant, iar gossipul in toi, suna telefonul. Agitat, isi aminteste ca avea o sedinta la birou cu viitorii parteneri de proiect. cu toate acestea raspunde si, luand un aer ingrijorat, cat se poate de "profi", spune: "Da, domnule K, din pacate sunt intr-o alta intalnire si se va mai prelungi. Intelegeti ca...."
Sa ne oprim asupra sintagmei "sunt intr-o intalnire". Este geniala, serioasa, profi, te invaluie in mister, iti da o aura de persoana ocupata, as numi-o ZaSentence.
Dar ce vrem sa spunem de fapt? ...plecand de la exemplul de mai sus am putea continua: "arat ca dracu si n-am chef sa ne vedem", "ma doare burta, sunt pe buda", "sunt cu altul/alta". u got it ;)
oricum in momentul in care persoana care te-a sunat aude acest "sunt intr-o intalnire", cam intelege cat esti tu de busy si de important si ca nu e cazul sa te mai streseze acum, revii tu cu un telefon. Tu poti face orice, poti fi oriunde, insa utilizand misterioasul "sunt intr-o intalnire" te-ai si anume scos. :)
stiu ca de acum va veti gandi de doua ori cand veti primi acest raspuns din partea persoanei cu care incercati sa stabiliti un raport de comunicare. si stiu ca veti folosi expresia pentru ca... la urma urmei poate chiar esti intr-o intalnire!
"aceeasi culoare ca si data trecuta?" il intreaba manichiurista. De aici totul este cunoscut. Barfe, chestii, socoteli. cand totul era cat se poate de relaxant, iar gossipul in toi, suna telefonul. Agitat, isi aminteste ca avea o sedinta la birou cu viitorii parteneri de proiect. cu toate acestea raspunde si, luand un aer ingrijorat, cat se poate de "profi", spune: "Da, domnule K, din pacate sunt intr-o alta intalnire si se va mai prelungi. Intelegeti ca...."
Sa ne oprim asupra sintagmei "sunt intr-o intalnire". Este geniala, serioasa, profi, te invaluie in mister, iti da o aura de persoana ocupata, as numi-o ZaSentence.
Dar ce vrem sa spunem de fapt? ...plecand de la exemplul de mai sus am putea continua: "arat ca dracu si n-am chef sa ne vedem", "ma doare burta, sunt pe buda", "sunt cu altul/alta". u got it ;)
oricum in momentul in care persoana care te-a sunat aude acest "sunt intr-o intalnire", cam intelege cat esti tu de busy si de important si ca nu e cazul sa te mai streseze acum, revii tu cu un telefon. Tu poti face orice, poti fi oriunde, insa utilizand misterioasul "sunt intr-o intalnire" te-ai si anume scos. :)
stiu ca de acum va veti gandi de doua ori cand veti primi acest raspuns din partea persoanei cu care incercati sa stabiliti un raport de comunicare. si stiu ca veti folosi expresia pentru ca... la urma urmei poate chiar esti intr-o intalnire!
totul .... by designer
in ziua de azi.... vineri 16 noiembrie 2007, it's all about designers!
de la deodorante (Rexona) pana la cluburi (Bamboo) totul este designat, sofisticat, coolit, superbit, trenduit, facut sa para cum nu s-a mai vazut pret de secole, milenii, generatii intregi!
fara, risti sa nu fii luat in seama. daca esti labeled from top to underwear, destinul scris in palmele tale fara linii va fi cu totul special. devin ironica, stiu. insa am observat aceasta tendinta si nu ma pot abtine sa nu o analizez pret de un post pe blog.
incepand cu Concept Stores create de designer desavarsiti "pentru a te intoduce intr-o atmosfera speciala", mergand in baruri unde tematica aleasa de designer a fost una "florala, avand ca centru inspirational intreaga opera a lui Tonitza", traversand strazile si accesand "The Place" - unde designerii isi etaleaza the latest fashion proposals, putem rasfoi pentru cateva minute paginile revistelor unde sunt prezentate gadgeturi by designer, interioare de masini by Chris C., batiste de suflat nasul by designer, chiloti by Catalin Botezatul, obiecte de mobilier exclusiviste by designers renumiti sau nu si finalizand cu evenimente concepute de designeri.
ei au devenit pentru societatea in care ne formam un fel de ingrediente fara de care avem senzatia - falsa if u ask me, ca nu ne-am putea diferentia. ei reprezinta "that touch of glamour", inspiratia pentru zilele anoste precum aceasta vineri de toamna tarzie. designerii sunt cautati, promovati, platiti cu fee-uri la fel de sclipitoare, sunt cool cu cat sunt mai anonimi, creativi pana la lacrimi and u name it.
as propune o coada de sapa by designer accesorizata cu un praz crescut pe plantatii stilizate astfel incat munca la camp sa nu mai fie asa anosta. Ionel si Maria au deja o relatie mult prea invechita care necesita un update, au nevoie de provocari, stiu eu... un "tras de shale" la un spa in mijlocul satului made by Gherghina.
fiecare dintre noi ar trebui sa avem un designer personal... let's say vecina de la 4, brand alaturi de care sa adaugam un traditional "since 1984". nu putem umbla asa necizelati, unfashioned, nebranduiti, copiind un amarat de Chopard sau, sa nu devin deja ridicola, Jean Paul Gaultier.
in ziua de azi.... vineri 16 noiembrie 2007, it's all about designers!
de la deodorante (Rexona) pana la cluburi (Bamboo) totul este designat, sofisticat, coolit, superbit, trenduit, facut sa para cum nu s-a mai vazut pret de secole, milenii, generatii intregi!
fara, risti sa nu fii luat in seama. daca esti labeled from top to underwear, destinul scris in palmele tale fara linii va fi cu totul special. devin ironica, stiu. insa am observat aceasta tendinta si nu ma pot abtine sa nu o analizez pret de un post pe blog.
incepand cu Concept Stores create de designer desavarsiti "pentru a te intoduce intr-o atmosfera speciala", mergand in baruri unde tematica aleasa de designer a fost una "florala, avand ca centru inspirational intreaga opera a lui Tonitza", traversand strazile si accesand "The Place" - unde designerii isi etaleaza the latest fashion proposals, putem rasfoi pentru cateva minute paginile revistelor unde sunt prezentate gadgeturi by designer, interioare de masini by Chris C., batiste de suflat nasul by designer, chiloti by Catalin Botezatul, obiecte de mobilier exclusiviste by designers renumiti sau nu si finalizand cu evenimente concepute de designeri.
ei au devenit pentru societatea in care ne formam un fel de ingrediente fara de care avem senzatia - falsa if u ask me, ca nu ne-am putea diferentia. ei reprezinta "that touch of glamour", inspiratia pentru zilele anoste precum aceasta vineri de toamna tarzie. designerii sunt cautati, promovati, platiti cu fee-uri la fel de sclipitoare, sunt cool cu cat sunt mai anonimi, creativi pana la lacrimi and u name it.
as propune o coada de sapa by designer accesorizata cu un praz crescut pe plantatii stilizate astfel incat munca la camp sa nu mai fie asa anosta. Ionel si Maria au deja o relatie mult prea invechita care necesita un update, au nevoie de provocari, stiu eu... un "tras de shale" la un spa in mijlocul satului made by Gherghina.
fiecare dintre noi ar trebui sa avem un designer personal... let's say vecina de la 4, brand alaturi de care sa adaugam un traditional "since 1984". nu putem umbla asa necizelati, unfashioned, nebranduiti, copiind un amarat de Chopard sau, sa nu devin deja ridicola, Jean Paul Gaultier.
vineri, noiembrie 09, 2007
M from ...perhaps
m-am tot gandit lately: cat de mult conteaza o a doua sansa?
nu conteaza domeniu, pretextul sau contextul. conteaza ce se intampla...
if you get/give a second chance:
in cazul acesta primesti raspunsul la intrebarea "what if..?" si poti dormi linistit noaptea fara sa te trezesti in balti de transpiratie cu cosmaruri roindu-ti pricepatoarea. afli ce s-ar fi intamplat daca, cum ar fi decurs povestea, una alta. de exemplu, daca nu ne-am fi dat a second chance (over and over again - well this is a special story), eu si my betterhalf nu am fi fost asa close. ceea ce, if u ask me, e mai mult decat mi-as putea dori.
giving a second chance to a friend, a job, a conversation, o pereche de pantofi, a family member... reprezinta o cale sigura sa descoperi suprize placute/neplacute. nu conteaza, ideea este sa descoperi. sa stii. ceea ce este mai important decat sa fii un super ignorant/habarnist :)
seria de intamplari care m-a facut sa-mi pun aceasta intrebare a culminat cu o experienta recenta. am cunoscut acum doi ani un personaj pe care l-am tratat cu indiferenta, dar care a revenit in tara si ne-am revazut. ce sa zic, am descoperit o personalitate interesanta. nu va imaginati ceva supercalifragilistic, insa numai bun de explorat. ca intelect ;)
one the other hand,
if u don't get/give another chance....
well, in cazul acesta ....din capul locului nu primesti nici un raspuns. adik nu exista o continuare a relatiei dintre voi. nu te mai intereseaza ce ar fi putut fi, ce simte celalalt, ce simti tu si mai ales cum o sa fie vremea.
mai mult de cat atat, giving no ZaSecondChance spui pas unei serii de dureri de cap, complicatii, situatii fara de final (acesta in sine reprezentand finalul) si momente de "trista durere " cum ar zice un copil destept ;;). nu mai exista "voi", nu mai exista secrete impartasite, glume in comun, planuri si diferite sentimente. smecheria este ca nu vei sti niciodata daca a fost mai bine sau a fost mai rau.
concluzia mea este ... ca acel perhaps din titlu se transforma in certitudine. sunt sigura ca este mai bine sa dai o a doua sansa. problema ramane cui? de ce? de ce lui si nu ei? acum sau ieri? sa te implici tu sau celalalt? etc etc etc
nu conteaza domeniu, pretextul sau contextul. conteaza ce se intampla...
if you get/give a second chance:
in cazul acesta primesti raspunsul la intrebarea "what if..?" si poti dormi linistit noaptea fara sa te trezesti in balti de transpiratie cu cosmaruri roindu-ti pricepatoarea. afli ce s-ar fi intamplat daca, cum ar fi decurs povestea, una alta. de exemplu, daca nu ne-am fi dat a second chance (over and over again - well this is a special story), eu si my betterhalf nu am fi fost asa close. ceea ce, if u ask me, e mai mult decat mi-as putea dori.
giving a second chance to a friend, a job, a conversation, o pereche de pantofi, a family member... reprezinta o cale sigura sa descoperi suprize placute/neplacute. nu conteaza, ideea este sa descoperi. sa stii. ceea ce este mai important decat sa fii un super ignorant/habarnist :)
seria de intamplari care m-a facut sa-mi pun aceasta intrebare a culminat cu o experienta recenta. am cunoscut acum doi ani un personaj pe care l-am tratat cu indiferenta, dar care a revenit in tara si ne-am revazut. ce sa zic, am descoperit o personalitate interesanta. nu va imaginati ceva supercalifragilistic, insa numai bun de explorat. ca intelect ;)
one the other hand,
if u don't get/give another chance....
well, in cazul acesta ....din capul locului nu primesti nici un raspuns. adik nu exista o continuare a relatiei dintre voi. nu te mai intereseaza ce ar fi putut fi, ce simte celalalt, ce simti tu si mai ales cum o sa fie vremea.
mai mult de cat atat, giving no ZaSecondChance spui pas unei serii de dureri de cap, complicatii, situatii fara de final (acesta in sine reprezentand finalul) si momente de "trista durere " cum ar zice un copil destept ;;). nu mai exista "voi", nu mai exista secrete impartasite, glume in comun, planuri si diferite sentimente. smecheria este ca nu vei sti niciodata daca a fost mai bine sau a fost mai rau.
concluzia mea este ... ca acel perhaps din titlu se transforma in certitudine. sunt sigura ca este mai bine sa dai o a doua sansa. problema ramane cui? de ce? de ce lui si nu ei? acum sau ieri? sa te implici tu sau celalalt? etc etc etc
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
