terasa mediocra, dar plina de fitzosi. pe obrajii nostri se astern raze de soare. vantul imi ridica fusta.
in fata mea stai tu, in sufletul meu stau eu. am atatea sa-ti spun si sa-ti reprosez incat nu mai are rost. nu s-ar schimba nimic intre noi. suntem in moarte clinica si amandoi stim asta. nu ne mai leaga nimic. nici macar promisiunile facute.
iti spun ca as vrea ca de azi sa nu mai fim noi. imi dai doua lacrimi albe sa le port mereu cu mine. peste ani, descopar ca ma iubeai. n-ai spus-o si nici n-ai aratat-o niciodata. tentatia ne-a sedus si prezentul ne-a acaparat.
a fost 1 aprilie, dar n-a fost o pacaleala..
joi, aprilie 02, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu