To take a miss or to miss a take...
to be or not to be a mistake! Asta-i intrebarea.
Dar a cui? de ce? pentru ce sau cine? de dragul a ce?
ok. nu intra in panica. mi-am zis. am dat repeat - ce-i drept voit - si orgia s-a dezlantuit. a pornit subtil de la o strategie de adwords care, frumos crosetata cand on cand off line a dat nastere unui ritual de imperechere. (a ideilor)
gresit. zic. si panica s-a instalat. cum se face ca, desi mi-am zis de-atatea ori ca nu mai fac... mi-am dat si anume cu tesla in taste? poate nu mi-a fost suficient? poate nu-mi mai aminteam cum este?
cu toate acestea, desi va intrebati care naibilor e ideea postului si cititi si nu intelegeti nimic va zic: mistakes-urile nu trebuie repetate. pe principiul nu-merge-bah-asa-las-o! - greselile o data facute trebuie asimilate. tre sa INVETI din ele nu sa le repeti la nesfarsit ca poate poate.
toate bune si frumoase, dar "care e motivul?" va intrebati. ei bine - nu va zic ca nu e relevant. e nesemnificativ motivul. efectul/dezamagirea e cea care conteaza si tre facut ceva in privinta ei.
oricat de fun si de nice si placut ar fi, daca stii ca ai incercat o data terenul si totusi ti-ai mai luat-o o data... u suck big time!
concluzia e simpla: pe timp de furtuna, unii construiesc adaposturi, altii mori de vant. la tine cum bate briza?
vineri, februarie 27, 2009
luni, februarie 23, 2009
O melodie de referinta
Este melodia pe care am ascultat-o si o voi asculta de fiecare data cu cea mai mare placere ;)
looking for ...
"...La castel in poarta oare cine bate?
Eu sunt buna fata, Romeo vestit
Care din curvie ma intorc cinstit.
[...]
De esti tu acela, nu-ti sunt soata eu.
Du-te la betie, pentru fete mori
Si-ti voi spune pururi
minciuni in culori"
Eu sunt buna fata, Romeo vestit
Care din curvie ma intorc cinstit.
[...]
De esti tu acela, nu-ti sunt soata eu.
Du-te la betie, pentru fete mori
Si-ti voi spune pururi
minciuni in culori"
back to basics
Stiu, Stiu, Stiu
Ca mori incet cu fiecare litera.
Simt, Simt, Simt
Ca te ascunzi acolo ca sa suferi.
Nu pot, nu vreau, nu stiu
Sa scriu povesti care nu schimba.
Nu cred, n-astept, nu ma-ncanta
Promisiuni desarte si senile.
Ascult, adorm, visez
Balade negre la gura sobei noastre.
Care vor da, vor lua, vor altera
Treptat un basm intr-o realitate.
Ca mori incet cu fiecare litera.
Simt, Simt, Simt
Ca te ascunzi acolo ca sa suferi.
Nu pot, nu vreau, nu stiu
Sa scriu povesti care nu schimba.
Nu cred, n-astept, nu ma-ncanta
Promisiuni desarte si senile.
Ascult, adorm, visez
Balade negre la gura sobei noastre.
Care vor da, vor lua, vor altera
Treptat un basm intr-o realitate.
joi, februarie 19, 2009
despre suflete pereche
Controversata poveste a sufletului pereche incepe in Forever Land, in Neant, pe strada Infinitului.
Nu face sa va plictisesc teribil cu descrierea starii de fapt a sufletului perfect, complet, plin, deloc ciuntit de cruda rupere in doua. Ok. poate o sa va povestesc doar un pic: imaginati-va un mall atipic unde e totul. unde gasesti si colectiile de ieri, si pe cele de azi, dar mai ales, pe cele inca neconcepute. ei bine, cam asa era sufletul arhetipal, androngin, nemarginit de constiinte si nici de lumea temporalo-spatiala in care avea sa se piarda mai apoi. nu are sens sa va descriu absolutul monoton, senzatia de cald si frig, culorile mereu complementare, principiile universal valabile inca nedenumite.
asa ca va descriu macar, pe scurt, cum arata el, sufletul etern: imaginati-va un el si o ea goi, bine adanciti unul in altul, imbratisati intr-un sarut etern, cu mainile impreunate si picioarele unite la varfuri. N-as putea preciza daca pluteau intr-o materie ambigua sau daca ei insisi formau materia. cert este ca mall mai dragut ca acesta n-am vazut nici macar cu ochii mintii.
un experiment cumplit generat de plictiseala (sa fim seriosi acum, ce e de facut cand totul e perfect?!), i-a despartit. si s-au format cuvinte, si peisaje, si scenarii, si era dinozaurilor, si evolutia speciilor si un meteorit a lovit o planeta, si s-au scufundat atlantide si au murit civilizatii si au ars bilblioteci si alte chestii pe care nu le stim s-au intamplat. Totul pentru a crea Jocul Suprem: Gaseste-ti jumatatea!
Este probabil cel mai complex joc creat vreodata. care nu are final, si care, desi jucat in planuri constiente, este alimentat de planuri supraomenesti, uberrealiste care deschid mereu noi si noi orizonturi. Singuratatea, orbecaiala, frica, goliciunea si ridicolul pe care sufletul incomplet le experimenteaza sunt, de fapt psihozele Eului Creator.
Bulshit, o sa-mi spuneti. Ce e cu plictiseala asta? ei bine, astept un suflet care nu isi cauta sinele celalalt sa ma contrazica. Astept pe cineva care sa nu spere undeva in a miliarda lui celula, la o reintregire a sa. Astept sa-mi spuneti ca nu exista sufletul acela care, fara sa-i spui, sa planga cu tine, sa faca sex cu tine, sa-ti scrie lucuri pe care nici tu nu stii ca vrei sa le auzi, care sa simta iubire la fel de intens ca tine, acela alaturi de care sa pari ireal doar pentru ca esti complet.
Gnaditi-va ca pe masura ce eu scriu, in Forever Land se mai rupe-n doua un suflet care acum cand voi cititi...isi incepe cautarea.
Nu face sa va plictisesc teribil cu descrierea starii de fapt a sufletului perfect, complet, plin, deloc ciuntit de cruda rupere in doua. Ok. poate o sa va povestesc doar un pic: imaginati-va un mall atipic unde e totul. unde gasesti si colectiile de ieri, si pe cele de azi, dar mai ales, pe cele inca neconcepute. ei bine, cam asa era sufletul arhetipal, androngin, nemarginit de constiinte si nici de lumea temporalo-spatiala in care avea sa se piarda mai apoi. nu are sens sa va descriu absolutul monoton, senzatia de cald si frig, culorile mereu complementare, principiile universal valabile inca nedenumite.
asa ca va descriu macar, pe scurt, cum arata el, sufletul etern: imaginati-va un el si o ea goi, bine adanciti unul in altul, imbratisati intr-un sarut etern, cu mainile impreunate si picioarele unite la varfuri. N-as putea preciza daca pluteau intr-o materie ambigua sau daca ei insisi formau materia. cert este ca mall mai dragut ca acesta n-am vazut nici macar cu ochii mintii.
un experiment cumplit generat de plictiseala (sa fim seriosi acum, ce e de facut cand totul e perfect?!), i-a despartit. si s-au format cuvinte, si peisaje, si scenarii, si era dinozaurilor, si evolutia speciilor si un meteorit a lovit o planeta, si s-au scufundat atlantide si au murit civilizatii si au ars bilblioteci si alte chestii pe care nu le stim s-au intamplat. Totul pentru a crea Jocul Suprem: Gaseste-ti jumatatea!
Este probabil cel mai complex joc creat vreodata. care nu are final, si care, desi jucat in planuri constiente, este alimentat de planuri supraomenesti, uberrealiste care deschid mereu noi si noi orizonturi. Singuratatea, orbecaiala, frica, goliciunea si ridicolul pe care sufletul incomplet le experimenteaza sunt, de fapt psihozele Eului Creator.
Bulshit, o sa-mi spuneti. Ce e cu plictiseala asta? ei bine, astept un suflet care nu isi cauta sinele celalalt sa ma contrazica. Astept pe cineva care sa nu spere undeva in a miliarda lui celula, la o reintregire a sa. Astept sa-mi spuneti ca nu exista sufletul acela care, fara sa-i spui, sa planga cu tine, sa faca sex cu tine, sa-ti scrie lucuri pe care nici tu nu stii ca vrei sa le auzi, care sa simta iubire la fel de intens ca tine, acela alaturi de care sa pari ireal doar pentru ca esti complet.
Gnaditi-va ca pe masura ce eu scriu, in Forever Land se mai rupe-n doua un suflet care acum cand voi cititi...isi incepe cautarea.
miercuri, februarie 18, 2009
cum distrugi o relatie?
o relatie e ft usor de distrus. pentru ca exista orgolii. ele sunt tot timpul dispuse sa va vada certati.
ei bine se ia una bucata poveste incheiata si se presara din abundenta peste noul aluat. se amesteca bine pana licoarea este incorporata.
se lasa la dospit si din cand in cand se framanta sa ramana proaspata. amintirea.
apoi, cand coca creste, si e frageda, dospita, gata sa fie bagata la cuptor, se inteapa bine cu iubire. cu atentie. cu promisiuni.
se baga la cuptor. se asteapta sa creasca.
si ce sa vezi, marie? coca nu va creste. nici nu va fi rumena si nici nu va mirosi bine.
nu se va coace. nu va fi buna de mancat.
morala e ca daca aveti vreodata, oameni buni, pe alocuri norocosi, ghinionul sa gasiti ce cautati de ani si ani, si sa faceti o cura cu un asemenea elixir, NU permiteti sub nici o forma sa se altereze formula. retetele bune au intotdeauna un secret care daca pica pe mana unui bucatar nepriceput... isi pierde din savoare.
ei bine se ia una bucata poveste incheiata si se presara din abundenta peste noul aluat. se amesteca bine pana licoarea este incorporata.
se lasa la dospit si din cand in cand se framanta sa ramana proaspata. amintirea.
apoi, cand coca creste, si e frageda, dospita, gata sa fie bagata la cuptor, se inteapa bine cu iubire. cu atentie. cu promisiuni.
se baga la cuptor. se asteapta sa creasca.
si ce sa vezi, marie? coca nu va creste. nici nu va fi rumena si nici nu va mirosi bine.
nu se va coace. nu va fi buna de mancat.
morala e ca daca aveti vreodata, oameni buni, pe alocuri norocosi, ghinionul sa gasiti ce cautati de ani si ani, si sa faceti o cura cu un asemenea elixir, NU permiteti sub nici o forma sa se altereze formula. retetele bune au intotdeauna un secret care daca pica pe mana unui bucatar nepriceput... isi pierde din savoare.
no cosmos...
stii ca niciodata nu-ti poti da seama de dimensiunea lucrurilor sau de importanta lor daca nu ai un termen de comparatie.
ei bine, tristetea pe care o simt acum nu are termen de comparatie. poate pentru ca, in cazul de fata, conteaza foarte mult sursa.
si cand sursa este centrul universului tau, cosmosul, oricat de nemarginit/atotputernic ar fi, se distruge. il macina incet... se oglindeste in alte entitati si isi da seama cat de mic, de nimic si de fragil este.
nu pot nici macar sa scriu. imi amintesc ca in alte situatii, tristetea ma inspira. acum nu pot decat sa dispar... dinspre centru spre infinit. caci fara centrul universului meu pur si simplu cosmos nu exista.
ei bine, tristetea pe care o simt acum nu are termen de comparatie. poate pentru ca, in cazul de fata, conteaza foarte mult sursa.
si cand sursa este centrul universului tau, cosmosul, oricat de nemarginit/atotputernic ar fi, se distruge. il macina incet... se oglindeste in alte entitati si isi da seama cat de mic, de nimic si de fragil este.
nu pot nici macar sa scriu. imi amintesc ca in alte situatii, tristetea ma inspira. acum nu pot decat sa dispar... dinspre centru spre infinit. caci fara centrul universului meu pur si simplu cosmos nu exista.
luni, februarie 16, 2009
celor ce iubesc
Cand am vazut videoclipul m-am gandit la Miss Tinkerbell.
Nu lasati fericirea pe maine pentru ca s-ar putea sa nu mai mai fie o alta sansa.
joi, februarie 12, 2009
Sean's
Am primit astazi, fara surle si trambite si doar asa.. pentru ca e joi, urmatoarele randuri:
"Cum se face?! Pei, fiecare o face in felul lui. Natura umana face ca felul tau sa fie mai special decat al lui, si al lui, mai special decat al tau. Este cel mai vechi sentiment cunoscut omenirii. Oribil, desigur, cand se termina.
Unii nu mai au curajul sa mai treaca din nou prin asta. Asemeni unor vietati mici, dar ochioase :) care se tem de foc, se apropie curioase de el, simtind caldura, un bine utopic, confort, afectiune. Sadici fiind, ne gandim la un vant care bate, la un foc care se-nteteste si care arde vietatea inocenta, cu tot cu ochi ei mari si umezi (Julie style).
Insa nu, nu vreau asta. Nu arde atat de rau incat sa nu mai vreau caldura niciodata. Nu mai mananci fistic ca ai dat de unu' stricat? Nu mai porti o pereche de adidasi fiindca ai calcat in rahat cu ei? Nu toti sunt la fel, nu toate sunt la fel!
Pentru ochi inlacrimati de fericire, pentru stele pe cer pe care numai eu le vad, pentru respiratie accelerata simtita cu lobul urechii, pentru gustul mini, pentru cel de-al treilea picior care apare atunci cand dorm, pentru zambetul lui "Noi", pentru tocuri, pentru macarale, pentru ceva atat de special incat nimeni nu-l intelege..
Pentru noi 2, pentru EA! Pentru asta stau langa foc! Pentru EA! "
ps: nu a existat nici o intrebare prealabila. doar un pupic de noapte buna ;)
"Cum se face?! Pei, fiecare o face in felul lui. Natura umana face ca felul tau sa fie mai special decat al lui, si al lui, mai special decat al tau. Este cel mai vechi sentiment cunoscut omenirii. Oribil, desigur, cand se termina.
Unii nu mai au curajul sa mai treaca din nou prin asta. Asemeni unor vietati mici, dar ochioase :) care se tem de foc, se apropie curioase de el, simtind caldura, un bine utopic, confort, afectiune. Sadici fiind, ne gandim la un vant care bate, la un foc care se-nteteste si care arde vietatea inocenta, cu tot cu ochi ei mari si umezi (Julie style).
Insa nu, nu vreau asta. Nu arde atat de rau incat sa nu mai vreau caldura niciodata. Nu mai mananci fistic ca ai dat de unu' stricat? Nu mai porti o pereche de adidasi fiindca ai calcat in rahat cu ei? Nu toti sunt la fel, nu toate sunt la fel!
Pentru ochi inlacrimati de fericire, pentru stele pe cer pe care numai eu le vad, pentru respiratie accelerata simtita cu lobul urechii, pentru gustul mini, pentru cel de-al treilea picior care apare atunci cand dorm, pentru zambetul lui "Noi", pentru tocuri, pentru macarale, pentru ceva atat de special incat nimeni nu-l intelege..
Pentru noi 2, pentru EA! Pentru asta stau langa foc! Pentru EA! "
ps: nu a existat nici o intrebare prealabila. doar un pupic de noapte buna ;)
marți, februarie 10, 2009
za chicken or za monkey?
zi de zi, infrigurati de ganduri si distrusi emotional, ne uimim de Imparatia Omului.
care pare, pe alocuri, furata. de unde anume nu se stie clar. se vor face, cu siguranta, noi cercetari asidue insa rezultatul va ramane neconcludent.
daca desenezi pe spatele unui om traditionalul pom si-un soare, poate si niste pasari calatoare, omul e posibil sa nu simta desenul si, ca sa nu para idiot, deseneaza o replica a desenului tau fix in functie de ce stie el mai bine.
in pamfletul "in cautarea creierului pierdut", autorul noteaza: "analiza a devenit reduntata. comportamentul subiectului tratat este inevitabil asemanator. ceea ce ma determina sa recunosc faptul ca specia este cat se poate de limitata."
citind cu ochiul vanat al mintii randurile notate cu maiestrie, poate chiar sinceritate, nu pot sa nu ma intreb: ce a fost mai inainte: za chicken or za monkey?
Imparatia Omului a fost, cred, (de fapt sunt pe cale de a fi precisa), furata de la suratele noastre mai putin epilate, maimutele. daca poti lua o maimuta si simti ca o poti identifica in orice situatie "homo sapiens" inseamna ca gluma e pe seama noastra; ca poate, nu suntem asa inventivi, ci poate mai articulati sau stramtorati (de cate un chilot tanga)decat credeam.
Nu inceteaza sa-mi satisfaca cele trebuincioase mintii tot ce vad, ascult, simt sau miros pe parcursul a 24 de ore. nu pot sa nu adulmec cu intensitatea celui care e curios, aceasta lume dezordonata, ambigua, dezlanata si nevrotica in care traim.
traiasca maimutele si mostenirea pe care ne-au lasat-o!
care pare, pe alocuri, furata. de unde anume nu se stie clar. se vor face, cu siguranta, noi cercetari asidue insa rezultatul va ramane neconcludent.
daca desenezi pe spatele unui om traditionalul pom si-un soare, poate si niste pasari calatoare, omul e posibil sa nu simta desenul si, ca sa nu para idiot, deseneaza o replica a desenului tau fix in functie de ce stie el mai bine.
in pamfletul "in cautarea creierului pierdut", autorul noteaza: "analiza a devenit reduntata. comportamentul subiectului tratat este inevitabil asemanator. ceea ce ma determina sa recunosc faptul ca specia este cat se poate de limitata."
citind cu ochiul vanat al mintii randurile notate cu maiestrie, poate chiar sinceritate, nu pot sa nu ma intreb: ce a fost mai inainte: za chicken or za monkey?
Imparatia Omului a fost, cred, (de fapt sunt pe cale de a fi precisa), furata de la suratele noastre mai putin epilate, maimutele. daca poti lua o maimuta si simti ca o poti identifica in orice situatie "homo sapiens" inseamna ca gluma e pe seama noastra; ca poate, nu suntem asa inventivi, ci poate mai articulati sau stramtorati (de cate un chilot tanga)decat credeam.
Nu inceteaza sa-mi satisfaca cele trebuincioase mintii tot ce vad, ascult, simt sau miros pe parcursul a 24 de ore. nu pot sa nu adulmec cu intensitatea celui care e curios, aceasta lume dezordonata, ambigua, dezlanata si nevrotica in care traim.
traiasca maimutele si mostenirea pe care ne-au lasat-o!
fuck the free world
Vine Valentine's Day. O idiotenie. Mai ales pentru cei care nu au cui sa-i cumpere o perna mare si urata, rosie si kitchoasa.
I don't want you to be my Valentine. I just want you to BE. (si adaug discret pt cunoscatori ;) My Man)
Nicodata nu mi-a placut sarbatoarea asta, in primul rand pentru ca daca programezi ceva, baiatul ala, Murphy, iti da o lege de nu te vezi cu planul tau cu tot. Mama masii de plan siropos, cu lugu lugu. Material didactic pentru Zelda Robotica if you ask me.
Cu toate acestea, cuplurile se delecteaza, minuneaza si se umplu de respect cu "ca cadouri" de tip "reflate your relationship".
din seria si ciclul, am gasit pe un blog ft drag mie, propuneri mai de duamne ajuta.
ideea e ca mi-au placut tablourile. fara legatura cu sarbatoarea mai sus aratata cu blogul. am selectat doua care mi-au placut ft mult. restul gasiti pe http://115dag.blogspot.com/
I don't want you to be my Valentine. I just want you to BE. (si adaug discret pt cunoscatori ;) My Man)
Nicodata nu mi-a placut sarbatoarea asta, in primul rand pentru ca daca programezi ceva, baiatul ala, Murphy, iti da o lege de nu te vezi cu planul tau cu tot. Mama masii de plan siropos, cu lugu lugu. Material didactic pentru Zelda Robotica if you ask me.
Cu toate acestea, cuplurile se delecteaza, minuneaza si se umplu de respect cu "ca cadouri" de tip "reflate your relationship".
din seria si ciclul, am gasit pe un blog ft drag mie, propuneri mai de duamne ajuta.
ideea e ca mi-au placut tablourile. fara legatura cu sarbatoarea mai sus aratata cu blogul. am selectat doua care mi-au placut ft mult. restul gasiti pe http://115dag.blogspot.com/
luni, februarie 09, 2009
nu e cu putinta
am inteles ceva ce m-a linistit complet.
gata, no stress. no fuss. no muss.
in viata nu le poti avea pe toate! simplu.
"asa ca, stai linistit, omule vizitator al secolului 21. nu poti avea si una si alta pentru simplul fapt ca asa vreau eu. nu-ti dau si aia si aia. ca te magaresti. nu stii sa apreciezi totul in complexitatea lui asa ca iti dau cate putin si te las doar cu dorinta.
imi place sa te privesc de sus, de pe marginea intregului, cum te scalzi cand in balta iubirii, cand in mlastina familiei, cand in raul carierei sau in apele adanci ale filozofiilor.
mai mult decat atat, te-ai plictisi de moarte. nu ai mai avea pe ce sa-ti consumi minutele, salariile, orele din zi sau pe cele din noapte, nu ti-ai mai enerva prietenii, nici macar iubita, pur si simplu, daca le-ai avea pe toate, ar trebui sa te elimin."
ascultand pe furis asa declaratie mi-am zis: ZaThing, baby, relax. chill. ia o pauza. fa o prajitura. trece timpul baby si ... vine altceva. nu-ti place mancarea asta, vine felul urmator. alta cazan, alta mancare de peste.
asa ca acum, ca am aflat asta am inceput sa poftesc la felul urmator. ca deh, daca nu il complica viata, se complica singur.
gata, no stress. no fuss. no muss.
in viata nu le poti avea pe toate! simplu.
"asa ca, stai linistit, omule vizitator al secolului 21. nu poti avea si una si alta pentru simplul fapt ca asa vreau eu. nu-ti dau si aia si aia. ca te magaresti. nu stii sa apreciezi totul in complexitatea lui asa ca iti dau cate putin si te las doar cu dorinta.
imi place sa te privesc de sus, de pe marginea intregului, cum te scalzi cand in balta iubirii, cand in mlastina familiei, cand in raul carierei sau in apele adanci ale filozofiilor.
mai mult decat atat, te-ai plictisi de moarte. nu ai mai avea pe ce sa-ti consumi minutele, salariile, orele din zi sau pe cele din noapte, nu ti-ai mai enerva prietenii, nici macar iubita, pur si simplu, daca le-ai avea pe toate, ar trebui sa te elimin."
ascultand pe furis asa declaratie mi-am zis: ZaThing, baby, relax. chill. ia o pauza. fa o prajitura. trece timpul baby si ... vine altceva. nu-ti place mancarea asta, vine felul urmator. alta cazan, alta mancare de peste.
asa ca acum, ca am aflat asta am inceput sa poftesc la felul urmator. ca deh, daca nu il complica viata, se complica singur.
vineri, februarie 06, 2009
casa din vis
nu e nici conac, nici garsoniera.
nu e nici zen, nici feng shui.
nu e nici a mea, nici nu e a lui.
nu e nici pentru copii, nu e nici pentru adulti.
nu poti sta infofolit, nu poti merge nici descult.
nu e nici prea jos, nici prea sus.
o curte mare, verde primavara si alba cand e iarna.
un basset normand si o pisica neagra pentru noroc.
un foc mocnind, ferestre inalte si-un Mac pe masa.
dartz, albume, fitness si oglinzi.
jucarii de plus si dinozauri care se gadila.
romane, dictionare si-un observator astronomic.
masini, farduri, graffiti si plante in ghiveci.
New York si o macara. Jamaica si imagini de nedescris.
Arta, muzica, schite, rochii, sex si Rocky.
nu e nici futurista, nici vintage like.
nu e nici la tara, nici in oras.
nu e nici achitata, nu e nici pe datorie.
nu e nici reala, nu e nici aici.
e doar un vis, casa din vis.
nu e nici zen, nici feng shui.
nu e nici a mea, nici nu e a lui.
nu e nici pentru copii, nu e nici pentru adulti.
nu poti sta infofolit, nu poti merge nici descult.
nu e nici prea jos, nici prea sus.
o curte mare, verde primavara si alba cand e iarna.
un basset normand si o pisica neagra pentru noroc.
un foc mocnind, ferestre inalte si-un Mac pe masa.
dartz, albume, fitness si oglinzi.
jucarii de plus si dinozauri care se gadila.
romane, dictionare si-un observator astronomic.
masini, farduri, graffiti si plante in ghiveci.
New York si o macara. Jamaica si imagini de nedescris.
Arta, muzica, schite, rochii, sex si Rocky.
nu e nici futurista, nici vintage like.
nu e nici la tara, nici in oras.
nu e nici achitata, nu e nici pe datorie.
nu e nici reala, nu e nici aici.
e doar un vis, casa din vis.
joi, februarie 05, 2009
suntonline.com
Mai nou trebuie sa fim online. Ca blogeri, comentatori, analisti, fotografi, companii eco, hi5-visti, facebookisti, linkedinisti, designeri, amatori s.a.m.d.
spoonmedia are campanie de promovare. zice ca te face mai vizibil. se semneaza cu .ro
desi se zice ca timpul se va termina in 2012 (pentru cine prefera sa creada asta), noi ne grabim olecuta cu trecem de-a dreptul intr-o alta dimensiune: online.
.com .ro .org .net .fuck .you , nu conteaza ce alegi, important este SA FII suit.
In loc de "buna" ne www-im, in loc de "ce sa-ti spun despre mine" ne gasim branduri specifice si in loc de "sa traiesti, la revedere!" ne .com-im.
Cand invatam acum cativa ani sa asezam logo-ul companiei pe print era o treaba. acum compania, aka oricine stie sa foloseasca inteligenta artificiala, se semneaza cu .ceva
e inspaimantator si incitant in acelasi timp. pe alocuri prea mult, prea sufocant. trendul este ascendent si se mentine. intrebarea este cat de eco se intampla totul? (o alta moda speciala).
personalitatile prezentate online sunt, v-am mai spus, ca oamenii la prima intalnire: sunt putini curajosi enough sa fie ei insisi. altii nu pot fi ei decat pe net. altii si-au dezvoltat o a treia personalitate cand au dat Parazitii startul si acum intra, cu mic cu care poate mare in noua dimensiune online.
spoonmedia are campanie de promovare. zice ca te face mai vizibil. se semneaza cu .ro
desi se zice ca timpul se va termina in 2012 (pentru cine prefera sa creada asta), noi ne grabim olecuta cu trecem de-a dreptul intr-o alta dimensiune: online.
.com .ro .org .net .fuck .you , nu conteaza ce alegi, important este SA FII suit.
In loc de "buna" ne www-im, in loc de "ce sa-ti spun despre mine" ne gasim branduri specifice si in loc de "sa traiesti, la revedere!" ne .com-im.
Cand invatam acum cativa ani sa asezam logo-ul companiei pe print era o treaba. acum compania, aka oricine stie sa foloseasca inteligenta artificiala, se semneaza cu .ceva
e inspaimantator si incitant in acelasi timp. pe alocuri prea mult, prea sufocant. trendul este ascendent si se mentine. intrebarea este cat de eco se intampla totul? (o alta moda speciala).
personalitatile prezentate online sunt, v-am mai spus, ca oamenii la prima intalnire: sunt putini curajosi enough sa fie ei insisi. altii nu pot fi ei decat pe net. altii si-au dezvoltat o a treia personalitate cand au dat Parazitii startul si acum intra, cu mic cu care poate mare in noua dimensiune online.
ZaStory of a Fairy: Tinkerbell
Once upon a time, intr-un tinut infloritor, cu masini tari de un cal putere in care negri canta captivi in boxe si cantaretii la vioara scriu mesaje de departe, ei bine, acolo s-a nascut o zana.
ZaStory incepe simplu, in cea de-a doua bataie de spirit a anului pe care inteleptii au denumit-o Faurar, mai precis in nota sentimentala 5.
"E luna zanelor! Sorocul lor e simplu: sa umple lumea cu minuni", vorbeau initiatii penduland intre paliere azi orto maine existentiale.
La Reuniunea Anuala a Zanelor, s-au impartit teritoriile in care ele trebuiau sa migreze si sa imparta zambete, culori, artificii, stele cazatoare, imbratisari pe mess, L-uri, grija dezinteresata si o acadea.
"Neverland! as vrea. Imi place mult Peter Pan," a zis Tinkerbell. Si apoi s-au cunoscut: baiatul care nu crestea si zana noastra.
Valuri, emotii si magie. Un pic de roz si aripi ca sa zboare. Fara umbra, doar zambete si flori. Multe flori. Caldura, arta si precizie. Curioasa, aduna muritorii si le scrie povesti. II iubeste, ii anima, ii apropie, ii marcheaza, ii invata si-i ajuta.
Povestea merge mai departe: in Neverland, din libertate si Cola, din arome si degete de strumfi, s-a nascut povestea lor. Tinkerbell si Peter Pan fell in love.
Dar nu oricum, caci ce-ar mai fi!?
El, semicercuri si copii. Luna noua, poeti plictisitori, surori gemene si mai putin gemene, prieteni de o viata (dar ce e o viata cand compari cu infinitul?), broscute verzi si fime si Zuzu. Hei, zuzu, credeai ca te-am uitat? :)
Stimata audienta, credeti-ma cand spun: ea merse si merse si merse, zi de vara polara pana-n seara. A invatat sa numere si acum stie. Si-a luat PR ca s-o invete prostii. Iubeste. E frumoasa. Ca atunci cand era mica. Pentru ca acasa la ea, in casa pe care a ales-o, e fericita. Nimic nu se termina. Totul reincepe.
Iar azi e ziua ei de Zana. Sa-i spunem La Multi Ani! o luna
ZaStory incepe simplu, in cea de-a doua bataie de spirit a anului pe care inteleptii au denumit-o Faurar, mai precis in nota sentimentala 5.
"E luna zanelor! Sorocul lor e simplu: sa umple lumea cu minuni", vorbeau initiatii penduland intre paliere azi orto maine existentiale.
La Reuniunea Anuala a Zanelor, s-au impartit teritoriile in care ele trebuiau sa migreze si sa imparta zambete, culori, artificii, stele cazatoare, imbratisari pe mess, L-uri, grija dezinteresata si o acadea.
"Neverland! as vrea. Imi place mult Peter Pan," a zis Tinkerbell. Si apoi s-au cunoscut: baiatul care nu crestea si zana noastra.
Valuri, emotii si magie. Un pic de roz si aripi ca sa zboare. Fara umbra, doar zambete si flori. Multe flori. Caldura, arta si precizie. Curioasa, aduna muritorii si le scrie povesti. II iubeste, ii anima, ii apropie, ii marcheaza, ii invata si-i ajuta.
Povestea merge mai departe: in Neverland, din libertate si Cola, din arome si degete de strumfi, s-a nascut povestea lor. Tinkerbell si Peter Pan fell in love.
Dar nu oricum, caci ce-ar mai fi!?
El, semicercuri si copii. Luna noua, poeti plictisitori, surori gemene si mai putin gemene, prieteni de o viata (dar ce e o viata cand compari cu infinitul?), broscute verzi si fime si Zuzu. Hei, zuzu, credeai ca te-am uitat? :)
Stimata audienta, credeti-ma cand spun: ea merse si merse si merse, zi de vara polara pana-n seara. A invatat sa numere si acum stie. Si-a luat PR ca s-o invete prostii. Iubeste. E frumoasa. Ca atunci cand era mica. Pentru ca acasa la ea, in casa pe care a ales-o, e fericita. Nimic nu se termina. Totul reincepe.
Iar azi e ziua ei de Zana. Sa-i spunem La Multi Ani! o luna
miercuri, februarie 04, 2009
pamantul meu
Una dintre cele mai dificil de manageuit lucruri pe lume se numeste "schimbarea la fata a sufletului". Nu se vede cu ochiul liber, nu i se poate lua tensiunea, nu ii poti face pui de analiza, nici macar temperatura nu face.
Nu sunt nici reactii chimice dintre acelea cu formule complicat de simple ca a benzenului, doar o schimbare la fata, pe cat de neobservabila cu ochiul liber pe atat de importanta.
Intotdeauna am spus ca, pe principiul "daca nu exista microscopul nu stiam ce lumi ascunde o picatura de ploaie", mintea omului e limitata. sufletul, in schimb, e infinit. si infinit cum este transmite din lumi ramase arhaice cate o cometa. care te altereaza, te modifica, te face sa mustesti si sa te rasucesti ca tapul la protap.
din hormoni de copil si din societati amestecate te nasti tu - entitate simpla, cu doi ochi, care rade la ah, gu gu gu - uri facute de parinti si la desene animate animate. cand cometa vine si loveste suprafata pamantului tau se schimba anotimpurile si se nasc noi dictionare. V-ati gandit, sunt sigura, cum se formeaza cuvintele si de ce masinii nu ii spunem melc.
Ei bine, schimbarea la fata a sufletului e un task dificil: ai un an la dispozitie sa faci, teoretic, altceva decat ai facut pana acum. Sa nu mai cumperi gel de dush cu ylang ylang, sa nu mai bei Salitos, sa nu mai pui botul al melodii pe care le regasesti pe alte bloguri, sa nu mai crezi si totusi sa speri ca vei mai crede, sa scrii ca-ti pasa cand, de fapt, nu e asa, sa-ti pui dorinte de care uiti, sa-ti iei ceas ca sa vezi cum trece ireversibil timpul, sa visezi New York si sa primesti New York, sa nu vrei te iubesc pentru ca e old news, sa stii sa vorbesti limbi de care doar in carti ai citit, sa nu mai plangi cu lacrimi care sa se vada, sa nu mergi in Office, sa nu-ti lipseasca drogul cu care te drogai atat, sa nu suspini la filme si, in fine, sa razi! sa razi!
daca ai zece ani de cand n-ai mai fost singura de ziua ta sau daca are cine sa iti spuna (asa cum se pricepe) "la multi ani!" nu conteaza. tot se intampla. e inerenta transformarea. e subtila si imediata. nici nu stii cand te-a lovit cometa. cosmosul, ca entitate incomensurabila, in care as vrea sa mor cand va fi sa mor, nu doarme.
iar noi, cu pamanturile noastre arate, semanate si cosite, muncim sa intelegem cum, din agricultori, sa devenim pe rand ciobani sau vanatori.
Nu sunt nici reactii chimice dintre acelea cu formule complicat de simple ca a benzenului, doar o schimbare la fata, pe cat de neobservabila cu ochiul liber pe atat de importanta.
Intotdeauna am spus ca, pe principiul "daca nu exista microscopul nu stiam ce lumi ascunde o picatura de ploaie", mintea omului e limitata. sufletul, in schimb, e infinit. si infinit cum este transmite din lumi ramase arhaice cate o cometa. care te altereaza, te modifica, te face sa mustesti si sa te rasucesti ca tapul la protap.
din hormoni de copil si din societati amestecate te nasti tu - entitate simpla, cu doi ochi, care rade la ah, gu gu gu - uri facute de parinti si la desene animate animate. cand cometa vine si loveste suprafata pamantului tau se schimba anotimpurile si se nasc noi dictionare. V-ati gandit, sunt sigura, cum se formeaza cuvintele si de ce masinii nu ii spunem melc.
Ei bine, schimbarea la fata a sufletului e un task dificil: ai un an la dispozitie sa faci, teoretic, altceva decat ai facut pana acum. Sa nu mai cumperi gel de dush cu ylang ylang, sa nu mai bei Salitos, sa nu mai pui botul al melodii pe care le regasesti pe alte bloguri, sa nu mai crezi si totusi sa speri ca vei mai crede, sa scrii ca-ti pasa cand, de fapt, nu e asa, sa-ti pui dorinte de care uiti, sa-ti iei ceas ca sa vezi cum trece ireversibil timpul, sa visezi New York si sa primesti New York, sa nu vrei te iubesc pentru ca e old news, sa stii sa vorbesti limbi de care doar in carti ai citit, sa nu mai plangi cu lacrimi care sa se vada, sa nu mergi in Office, sa nu-ti lipseasca drogul cu care te drogai atat, sa nu suspini la filme si, in fine, sa razi! sa razi!
daca ai zece ani de cand n-ai mai fost singura de ziua ta sau daca are cine sa iti spuna (asa cum se pricepe) "la multi ani!" nu conteaza. tot se intampla. e inerenta transformarea. e subtila si imediata. nici nu stii cand te-a lovit cometa. cosmosul, ca entitate incomensurabila, in care as vrea sa mor cand va fi sa mor, nu doarme.
iar noi, cu pamanturile noastre arate, semanate si cosite, muncim sa intelegem cum, din agricultori, sa devenim pe rand ciobani sau vanatori.
luni, februarie 02, 2009
23: just black and white
Rusia. Friends. Love. Mom. Sis. Dadio. Brain damage.
sex. Avion. Writer. Apa. bani. Inspiratie. Creatie.
Altceva. Noi. Jamaica. Engleza. Inel. Branding.
Fashion. Tigru. Masina. Casa. Noapte. Rima.
Baron. 23. Pictorial. Muzica. Online.
Carturesti. Central Park. Caracter. Black. White.
sex. Avion. Writer. Apa. bani. Inspiratie. Creatie.
Altceva. Noi. Jamaica. Engleza. Inel. Branding.
Fashion. Tigru. Masina. Casa. Noapte. Rima.
Baron. 23. Pictorial. Muzica. Online.
Carturesti. Central Park. Caracter. Black. White.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
