Statisticile arata ca in 2012 populatia planetei va ajunge la 7 miliarde locuitori. In urmatorii 43 de ani populatia planetei va continua sa imbatraneasca. Anual se nasc aproximativ 134 milioane de bebelusi. In 2009, in Romania, erau 10,342,480 barbati si 10,932,250 femei. In timp ce scriu creste cifra bebelusilor care au venit astazi pe lume - last count 227,199 nasteri.
In august, cel mai probabil, am ales sa crestem numarul femeilor nascute in Romania cu 1. Desi acum are doar 119 grame si undeva la 65 de mm, our baby girl, va semana cu my baby lover si va fi, sper, o leoaica in toata regula.
Din totalul barbatilor din Romania am ales unul. Potrivit mie 100%. Cu el am facut un copil. Sansele erau 50% cu 50%. Baby a decis sa fie fata. Una foarte activa, as putea spune. Sunt aproape sigura ca a miscat prima data acum doua saptamani. Acum are 18. Adica 4 luni. E o responsabilitate extraordinara contabilizarea acestor detalii pentru ca stiu ca o sa ne intrebe. si o sa-mi placa sa ii spunem chestii de genul "tatal tau a stiut de la inceput ca o sa fii fata sau nu ma lasai sa mananc cartofi prajiti" si prima data cand m-am trezit vorbind cu tine era prin ianuarie, plecam de la serviciu, ultima, si ti-am zis "papusa mea". Nestiind ce avea sa fii. Sau ca am avut mereu senzatia ca o sa fiu mama de baiat pentru care nu reuseam sa gasim nume :)). Nume de fata am gasit din prima!
Sunt detalii care, adunate, incep sa o compuna. Si sa-i defineasca, in linii mari, personalitatea. Imi place ca o sa aiba un tata misto, iubitor, cu o bata pregatita sa-i bata pe profesori & others ;), cu care o sa semene tare mult, iar eu o sa fiu megafericita.
Este un sentiment straniu ca din aproape in aparoape se aduna detalii de genul asta. si totul pare din ce in ce mai real. si simti chestii diferite, cateodata esti barbar de sentimental, alta data naiv de superficial, poate chiar cu un varf de lingura de indiferenta. Cand colo, daca te uiti mai atent, te compleseste emotia si ai plange nonstop, de fericire, de uimire, de schimbare, de ireversibil.
Iar toate astea se impart la doi caci asa e firescul intre noi.
luni, martie 15, 2010
miercuri, februarie 24, 2010
50 de ani impreuna
Se zice ca atunci cand moare cineva, un alt suflet asteapta sa vina pe pamant. Si, cumva, raportul viata moarte sta in echilibru.
Moartea cuiva drag, fie ea si asteptata, este dureroasa. Agonia dinainte, sentimentele de neputinta, si furie, si dor extraordinar care te incearca in momentul in care iti bagi mortul in groapa nu pot fi descrise. Evenimentul in sine ar putea fi comparat chiar si cu o conferinta, nu este ceva dificil de organizat. Si, daca gandesti la rece si nu asculti boceala babelor, pare usor de trecut. Pentru mine, care am responsabilitatea bunastarii copilului pe care il astept, cam asa a fost. Nu-mi permiteam sa plang, sa ma consum. Am vorbit cu el inainte de deces. I-am spus noutatile si ca regret enorm ca nu va fi alaturi de mine. De asemenea, i-am spus cat il iubesc si i-am multumit pentru tot. El a fost, de exemplu, omul care m-a dus prima data la mare, cand aveam numai 6 luni. M-a iubit enorm si mi-a purtat mereu de grija. Stiu asta si am simtit-o permanent.
Am limitat lacrimile pentru ca acum tre sa fiu vesela. Asa ca am decis sa-mi amintesc numai chestiile misto pe care le stiu de la el si sa ii pastrez vii amintirile, glumele etc. Refuz sa ma gandesc prea mult pentru ca nu m-as mai opri din plans.
Titul, insa, nu se refera la relatia mea cu el. Ci la a bunicii mele cu el. S-au cunoscut cand ea avea 17 ani si el vreo 20. S-au casatorit, au facut o casa si 3 copii, au avut si mai multi nepoti si nenumarate momente de bucurie. Au crescut impreuna, s-au descoperit unul pe altul, s-au maturizat brusc, de nevoie, si se cunosteau mai bine ca oricine. Nu m-am gandit prea mult de-a lungul timpului la relatia lor. Erau ei, mereu alaturi de noi, mereu impreuna.
Cand el a murit, insa, si o ascultam pe ea cum il plange, am vazut cat de mult s-au iubit de fapt. 50 de ani alaturi de acelasi om te leaga indescriptibil de el si cand nu mai este, simti, probabil, ca a murit si o parte din tine. In 50 de ani ajungi sa experimentezi iubirea in toate formele ei si poti spune ca da, ai simtit si tipul ala de frustrare, de ura, de extaz etc. Zicea ca cel mai mult o doare ca nu il mai vede si ca atunci cand isi aminteste ce zicea el nu ii aude si vocea. Vocea lui atat de familiara. N-a vrut sa plece nici o clipa de acolo, sa vina sa doarma la noi sau mai stiu eu ce. A zis ca "nu plec eu de la casa noastra. Raman aici sa am grija de tot."
Mi-e greu sa cred ca ma voi duce la ei si va fi doar ea acolo. Si mi-e si mai greu sa ma gandesc ca va veni momentul in care nici macar ea nu va mai fi. Acesta a fost unul din acele momente care stiam ca se vor intampla la un moment dat, dar erau undeva departe. Sambata viitorul asta a fost cat se poate de prezent. Dovada ca lucrurile se schimba, mai incet, mai abrupt, mai pe neasteptate, dar se schimba. Si se pare ca la final tot cadavru ajungem, cu un cortegiu de amintiri care spun altora ce am fost.
Moartea cuiva drag, fie ea si asteptata, este dureroasa. Agonia dinainte, sentimentele de neputinta, si furie, si dor extraordinar care te incearca in momentul in care iti bagi mortul in groapa nu pot fi descrise. Evenimentul in sine ar putea fi comparat chiar si cu o conferinta, nu este ceva dificil de organizat. Si, daca gandesti la rece si nu asculti boceala babelor, pare usor de trecut. Pentru mine, care am responsabilitatea bunastarii copilului pe care il astept, cam asa a fost. Nu-mi permiteam sa plang, sa ma consum. Am vorbit cu el inainte de deces. I-am spus noutatile si ca regret enorm ca nu va fi alaturi de mine. De asemenea, i-am spus cat il iubesc si i-am multumit pentru tot. El a fost, de exemplu, omul care m-a dus prima data la mare, cand aveam numai 6 luni. M-a iubit enorm si mi-a purtat mereu de grija. Stiu asta si am simtit-o permanent.
Am limitat lacrimile pentru ca acum tre sa fiu vesela. Asa ca am decis sa-mi amintesc numai chestiile misto pe care le stiu de la el si sa ii pastrez vii amintirile, glumele etc. Refuz sa ma gandesc prea mult pentru ca nu m-as mai opri din plans.
Titul, insa, nu se refera la relatia mea cu el. Ci la a bunicii mele cu el. S-au cunoscut cand ea avea 17 ani si el vreo 20. S-au casatorit, au facut o casa si 3 copii, au avut si mai multi nepoti si nenumarate momente de bucurie. Au crescut impreuna, s-au descoperit unul pe altul, s-au maturizat brusc, de nevoie, si se cunosteau mai bine ca oricine. Nu m-am gandit prea mult de-a lungul timpului la relatia lor. Erau ei, mereu alaturi de noi, mereu impreuna.
Cand el a murit, insa, si o ascultam pe ea cum il plange, am vazut cat de mult s-au iubit de fapt. 50 de ani alaturi de acelasi om te leaga indescriptibil de el si cand nu mai este, simti, probabil, ca a murit si o parte din tine. In 50 de ani ajungi sa experimentezi iubirea in toate formele ei si poti spune ca da, ai simtit si tipul ala de frustrare, de ura, de extaz etc. Zicea ca cel mai mult o doare ca nu il mai vede si ca atunci cand isi aminteste ce zicea el nu ii aude si vocea. Vocea lui atat de familiara. N-a vrut sa plece nici o clipa de acolo, sa vina sa doarma la noi sau mai stiu eu ce. A zis ca "nu plec eu de la casa noastra. Raman aici sa am grija de tot."
Mi-e greu sa cred ca ma voi duce la ei si va fi doar ea acolo. Si mi-e si mai greu sa ma gandesc ca va veni momentul in care nici macar ea nu va mai fi. Acesta a fost unul din acele momente care stiam ca se vor intampla la un moment dat, dar erau undeva departe. Sambata viitorul asta a fost cat se poate de prezent. Dovada ca lucrurile se schimba, mai incet, mai abrupt, mai pe neasteptate, dar se schimba. Si se pare ca la final tot cadavru ajungem, cu un cortegiu de amintiri care spun altora ce am fost.
vineri, februarie 05, 2010
nu-i ca-n filme
am vazut tone de filme si am ascultat mega de melodii de dragoste. over and over unele din ele. si-mi imaginam cum o sa fie.
faza este ca, oricat ai visa nu va fi niciodata ca in realitate. de aceea viatza bate ratza. in sensul ca in real life lucrurile sunt cu mult mai misto. cu mult mai intense si cu mult mai ale tale. un vis nu-l poti transforma in amintire, dar un moment trait, poate deveni una dintre acele amintiri.
n-am visat niciodata ziua nuntii mele. nici rochia, nici locatia, nici bijuteriile. cu atat mai putin tortul, pantofii sau buchetul. am visat insa, mereu, la el. cum o sa fie si ce o sa facem impreuna. stiam ca alesul va fi cel pe care-l voi simti mai potrivit sa-mi fie tatal copiilor. stiam ca el va fi perfect in sensul ca potrivit mie. stiam ca el va sti sa ma iubeasca asa cum am nevoie fara sa ii spun.
barbatul meu este indescriptibil. nu am ce sa-i reprosez, nu am ce sa modific la el. nu pot sa cer mai mult de la viata. m-as magari maxim. el este supriza cu care simteam ca ma va suprinde pozitiv destinul.
cand m-a cerut de nevasta, desi stiam si discutasem ca ne vom casatori, a fost ceva la fel de indescriptibil. totul a fost perfect pentru ca a fost in stilul nostru.
in acest moment, in care burta-mi creste considerabil, in care ma schimb in fiecare zi, ma simt implinita. nu am nevoie de mai mult decat de noua mea familie.
faza este ca, oricat ai visa nu va fi niciodata ca in realitate. de aceea viatza bate ratza. in sensul ca in real life lucrurile sunt cu mult mai misto. cu mult mai intense si cu mult mai ale tale. un vis nu-l poti transforma in amintire, dar un moment trait, poate deveni una dintre acele amintiri.
n-am visat niciodata ziua nuntii mele. nici rochia, nici locatia, nici bijuteriile. cu atat mai putin tortul, pantofii sau buchetul. am visat insa, mereu, la el. cum o sa fie si ce o sa facem impreuna. stiam ca alesul va fi cel pe care-l voi simti mai potrivit sa-mi fie tatal copiilor. stiam ca el va fi perfect in sensul ca potrivit mie. stiam ca el va sti sa ma iubeasca asa cum am nevoie fara sa ii spun.
barbatul meu este indescriptibil. nu am ce sa-i reprosez, nu am ce sa modific la el. nu pot sa cer mai mult de la viata. m-as magari maxim. el este supriza cu care simteam ca ma va suprinde pozitiv destinul.
cand m-a cerut de nevasta, desi stiam si discutasem ca ne vom casatori, a fost ceva la fel de indescriptibil. totul a fost perfect pentru ca a fost in stilul nostru.
in acest moment, in care burta-mi creste considerabil, in care ma schimb in fiecare zi, ma simt implinita. nu am nevoie de mai mult decat de noua mea familie.
marți, februarie 02, 2010
24=3
asa. am mancat, am baut (chiar si putina sampanie - am vazut eu ca baby vrea putin alcool) si acum as dori cu interes sa trag un pui de somn. vorbeam dimineata cu musashi ca este posibil sa aiba legatura ora la care te-ai nascut cu momentul in care ti se face somn. si i-am zis: "pai da, m-am nascut, am vazut care e treaba si, din moment ce inapoi nu puteam sa mai intru, m-am culcusit in patutul de spital".
inca un an. al doilea buletin. in curand il fac pe al 3-lea cu nume nou si tot tacamul. ce-mi doresc de ziua mea? pfff! am tot ce-mi doresc, deci nu-mi doresc decat sanatate pentru cei care imi sunt aproape si sa fie lucrurile macar ca acum. La serviciu ca-n familie (plus ca am cea mai tare sefa), in familie "super iti spun", iubesc si sunt iubita, o sa am un bebe genial, deci? ce poti sa mai ceri?!
daca ma simt altfel? acum nu pot sa-mi dau seama exact. am una din cele mai mari responsabilitati si asta cred ca te maturizeaza vrei nu vrei. lucru care ma bucura si ma face superfericita.
anul trecut am primit destul de multe cadouri. eh, am facut si party pe masura. si a fost misto. dar stateam cu chirie si lucram intr-un loc toxic, neprimitor. cu toate astea anul a fost demential. acum am familia mea la care abia astept sa ajung seara. imi amintesc cand am scris o chestie despre iubiri adevarate. la mine au fost doua la numar. prima, clasica, de adolescenta rebela si aceasta cu baby, familie si momente in doi.
anul trecut aveam cateva obiective: sa mai iau un CAE pe ici pe colo, o masina etc. acum am unul singur.
pana la urma varsta e doar o cifra. ce simbolizeaza ea este mult mai important. ce amintiri tzesem in jurul ei. ce nume sunt atasate de cifra ta din 2010.
ps: e ft tare sa te sune lumea si sa-ti ureze la multi ani! pt 2 :))
pps: În această lună, în ziua a doua, se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit dreptul Simeon în braţele sale.
inca un an. al doilea buletin. in curand il fac pe al 3-lea cu nume nou si tot tacamul. ce-mi doresc de ziua mea? pfff! am tot ce-mi doresc, deci nu-mi doresc decat sanatate pentru cei care imi sunt aproape si sa fie lucrurile macar ca acum. La serviciu ca-n familie (plus ca am cea mai tare sefa), in familie "super iti spun", iubesc si sunt iubita, o sa am un bebe genial, deci? ce poti sa mai ceri?!
daca ma simt altfel? acum nu pot sa-mi dau seama exact. am una din cele mai mari responsabilitati si asta cred ca te maturizeaza vrei nu vrei. lucru care ma bucura si ma face superfericita.
anul trecut am primit destul de multe cadouri. eh, am facut si party pe masura. si a fost misto. dar stateam cu chirie si lucram intr-un loc toxic, neprimitor. cu toate astea anul a fost demential. acum am familia mea la care abia astept sa ajung seara. imi amintesc cand am scris o chestie despre iubiri adevarate. la mine au fost doua la numar. prima, clasica, de adolescenta rebela si aceasta cu baby, familie si momente in doi.
anul trecut aveam cateva obiective: sa mai iau un CAE pe ici pe colo, o masina etc. acum am unul singur.
pana la urma varsta e doar o cifra. ce simbolizeaza ea este mult mai important. ce amintiri tzesem in jurul ei. ce nume sunt atasate de cifra ta din 2010.
ps: e ft tare sa te sune lumea si sa-ti ureze la multi ani! pt 2 :))
pps: În această lună, în ziua a doua, se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit dreptul Simeon în braţele sale.
duminică, ianuarie 24, 2010
viziune si strategie
doua cuvinte pompoase. in asentimentul celor cu pregatire intelectuala, a celor carora le place sa planifice, sa iasa in presa, sa castige electorat.
am fost acum doua saptamani la o intalnire care pregatea viitorul sistemului de sanatate din Romania. Capete luminate - consilieri prezidentiali, CEO de mu;tinationale, manageri de businessuri conexe etc. Doua ore pe ceas s-a vorbit dand roata in jurul cozii despre Vizune si strategie si despre nevoia stringenta a celor doua.
nu s epoate domne.. nu se poate sa dam legi, reglemantari, sa normam sistemul fara o viziune defalcata pe o strategie asezata apoi pe legi. eh, hai mah, zi?! chiar asa?
am intrebat apoi, curiosa in interviurile pe care le-am luat. am intrebat si eu pe unul altul. domne, ce maica mamei sale implica aceasta viziune in sanatate????
n-ai zice, dar nu mi s-a raspuns CONCRET absolut DELOC. adik nimic, zero, nici o VIZIUNE.
va dau copy paste de pe site-ul ministerului.
"II. VIZIUNE
Ministerul Sanatatii Publice urmareste imbunatatirea starii de sanatate a populatiei si realizarea un sistem de sanatate modern si eficient, compatibil cu sistemele de sanatate din Uniunea Europeana, pus permanent in slujba cetateanului."
in concret nimeni nu vede nimic, stau toti ca magarii in ceata si discuta problema lipsei banilor din sistem, dar nimeni nu vede padurea de copaci. nu zice nimeni: "bah retarzilor care vreti injectii bine facute pe bani putini, voi cei care sperati si lucrati si platiti si luati la mumu, eu VAD ca peste 10 ani, ar trebui sa fim un sistem de sanatate de caca, nu avem alta sansa, in care toti sa fim manjiti ca atare ca niste incapabili ce suntem". nu nu, nimeni nu are fulg de viziune.
da, m-am plictisit chiar si eu de prostia celor ce ne conduc. basescu, boc (duamne ce-mi doresc sa pot sa-i spun ca este un inapt enervant. incompetent, pitic frustrat, cu o retorica idioata, cu gestica si mimica de cimpanzeu, nu inteleg de ce oameni precum Mircea Badea promoveaza idiotenia asta cretinoida cu flacata mov?!
este pacat de noi - as zice patura de mijloc, care ne vedem de traba ca alceva nu avem incotro. care mincim si platim cardurile si lumina si taxa pe apartament si pe masina si care facem planuri mici despre lucruri mari - este pacat de noi ca ne blazam si ii lasam pe astia, sa iasa pe TV si sa faca politica.
Viziune? ciu ciu. Strategie??? P....a
am fost acum doua saptamani la o intalnire care pregatea viitorul sistemului de sanatate din Romania. Capete luminate - consilieri prezidentiali, CEO de mu;tinationale, manageri de businessuri conexe etc. Doua ore pe ceas s-a vorbit dand roata in jurul cozii despre Vizune si strategie si despre nevoia stringenta a celor doua.
nu s epoate domne.. nu se poate sa dam legi, reglemantari, sa normam sistemul fara o viziune defalcata pe o strategie asezata apoi pe legi. eh, hai mah, zi?! chiar asa?
am intrebat apoi, curiosa in interviurile pe care le-am luat. am intrebat si eu pe unul altul. domne, ce maica mamei sale implica aceasta viziune in sanatate????
n-ai zice, dar nu mi s-a raspuns CONCRET absolut DELOC. adik nimic, zero, nici o VIZIUNE.
va dau copy paste de pe site-ul ministerului.
"II. VIZIUNE
Ministerul Sanatatii Publice urmareste imbunatatirea starii de sanatate a populatiei si realizarea un sistem de sanatate modern si eficient, compatibil cu sistemele de sanatate din Uniunea Europeana, pus permanent in slujba cetateanului."
in concret nimeni nu vede nimic, stau toti ca magarii in ceata si discuta problema lipsei banilor din sistem, dar nimeni nu vede padurea de copaci. nu zice nimeni: "bah retarzilor care vreti injectii bine facute pe bani putini, voi cei care sperati si lucrati si platiti si luati la mumu, eu VAD ca peste 10 ani, ar trebui sa fim un sistem de sanatate de caca, nu avem alta sansa, in care toti sa fim manjiti ca atare ca niste incapabili ce suntem". nu nu, nimeni nu are fulg de viziune.
da, m-am plictisit chiar si eu de prostia celor ce ne conduc. basescu, boc (duamne ce-mi doresc sa pot sa-i spun ca este un inapt enervant. incompetent, pitic frustrat, cu o retorica idioata, cu gestica si mimica de cimpanzeu, nu inteleg de ce oameni precum Mircea Badea promoveaza idiotenia asta cretinoida cu flacata mov?!
este pacat de noi - as zice patura de mijloc, care ne vedem de traba ca alceva nu avem incotro. care mincim si platim cardurile si lumina si taxa pe apartament si pe masina si care facem planuri mici despre lucruri mari - este pacat de noi ca ne blazam si ii lasam pe astia, sa iasa pe TV si sa faca politica.
Viziune? ciu ciu. Strategie??? P....a
joi, ianuarie 21, 2010
in a 10-a saptamana
sambata am fost la medicul oficial. am discutat data aproximativa a nasterii, ordinea ecografiilor pe care trebuie sa le facem, ne-am tras prin ac o serie de analize, dar, mai mult decat orice, l-am revazut pe bebe :)
cand esti insarcinata ti se intampla o multime de chestii: esti usor paranoica. apar intrebari de genul: chiar sunt insarcinata? o fi bine acolo, in sacul lui amniotic? mai creste sau s-a oprit? simte ce fac, ce gandesc, ce vorbesc cu el?
un alt aspect tine de schimarile din corpul tau: unele chiar sunt, altele poate ti se par. Eu am fost destul de norocoasa incat sa le experimentez pe cele clasice: dureri crancene de cap, greturi dimineata (care nu implica greata fata de ceva. deloc. te trezesti, mai stai putin si ta! ra! ai vomitat :))), pofte - inca nu foarte bine conturate - o saptamana am vrut seven days cu crema de sampanie si bake rolls cu pizza. da, ii place pizza. in scotia doar asta am putut manca. acum vreau morcovi si mamaliga cu branza, inca am pofta de pastrama. Nu ii plac deloc cartofii prajiti. Iar eu si daca aveam pofta de ceva dulce mancam cartofi prajiti. Ei bine aici seamana cu tat'so. Nu prea ii plac. Ma lasa cat ii mananc... chiar si putin dupa, dar inevitabil tre sa-i scoatem din sistem. In schimb ii plac spaghetele. Si orice mancare gatesc. Ca tat'so :))
ai pofte ciudate. nu din seria arta culinara. de exemplu inca din decembrie am pofta sa citesc povesti nemuritoare. am pofta sa dansez, cant mai mereu (horror, dar cant). am chef sa fac curat si sa spal. unii ar zice ca e de la perioada de "nesting", dar senzatia exista. desi mi-a zis viitoare nasa a copilului sa vad numai filme misto, cumva am vazut numai filme cu crime si criminali in serie. sau stiri cu mortaciuni.
mai este chestia cu mirosurile. si este un parfum de detergent cred, sau sapun sau crema, nush exact ca nu reusesc sa identific. dar nu pot sa il suport. oricum nu imi plac parfumurile de femeie, nici mirosurile dulci, cateodata nici macar mirosul meu.
sambata baby avea 9 saptamani si 23 mm. acum ne apropiem vertiginos de a 10-a = doua luni de sarcina. inca nu am burtica, dar m-am schimbat asa... pe alocuri.
pfff, tre sa zic. am auzit o expresie hidoasa. care culmea vine de la femei care au nascut si care au un anumit grad de cultura. "bortoasa" sau, vor ele sa fie mai dragalashe "bortzi". duamne suna hidos. de parca ai fi animal gestant fara ratiune simtaminte si abilitatea de a vorbi.
cu fiecare zi care trece se concretizeaza sentimentul si incep sa cred ca da. chiar este, chiar se intampla. baby is on his way. io simt ca e baiat, in sensul ca nu imi vine sa fac chestii girly. tat'so zice ca e fata. pentru care avem nume. astept cu interes sa facem 3D-ul ala sa vedem ce este. desi am auzit ca s-au intamplat si incurcaturi.
da, aproape ca doar despre asta vorbesc. nu ramai de doua ori insarcinata pentru prima data asa ca am de gand sa inregistrez toate aceste chestii. sa vada si el ce facea ma'sa cand el plutea prin uterul ei.
ar fi atatea de zis, duamne, nu as mai termina. sunt atatea chestii pe care tre sa le cumparam, sa le invatam si sa le stim.
in continuare imi place la nebunie ce se intampla si imi place sa experimentez asta cu iubitul meu... care in curand.... ;)
cand esti insarcinata ti se intampla o multime de chestii: esti usor paranoica. apar intrebari de genul: chiar sunt insarcinata? o fi bine acolo, in sacul lui amniotic? mai creste sau s-a oprit? simte ce fac, ce gandesc, ce vorbesc cu el?
un alt aspect tine de schimarile din corpul tau: unele chiar sunt, altele poate ti se par. Eu am fost destul de norocoasa incat sa le experimentez pe cele clasice: dureri crancene de cap, greturi dimineata (care nu implica greata fata de ceva. deloc. te trezesti, mai stai putin si ta! ra! ai vomitat :))), pofte - inca nu foarte bine conturate - o saptamana am vrut seven days cu crema de sampanie si bake rolls cu pizza. da, ii place pizza. in scotia doar asta am putut manca. acum vreau morcovi si mamaliga cu branza, inca am pofta de pastrama. Nu ii plac deloc cartofii prajiti. Iar eu si daca aveam pofta de ceva dulce mancam cartofi prajiti. Ei bine aici seamana cu tat'so. Nu prea ii plac. Ma lasa cat ii mananc... chiar si putin dupa, dar inevitabil tre sa-i scoatem din sistem. In schimb ii plac spaghetele. Si orice mancare gatesc. Ca tat'so :))
ai pofte ciudate. nu din seria arta culinara. de exemplu inca din decembrie am pofta sa citesc povesti nemuritoare. am pofta sa dansez, cant mai mereu (horror, dar cant). am chef sa fac curat si sa spal. unii ar zice ca e de la perioada de "nesting", dar senzatia exista. desi mi-a zis viitoare nasa a copilului sa vad numai filme misto, cumva am vazut numai filme cu crime si criminali in serie. sau stiri cu mortaciuni.
mai este chestia cu mirosurile. si este un parfum de detergent cred, sau sapun sau crema, nush exact ca nu reusesc sa identific. dar nu pot sa il suport. oricum nu imi plac parfumurile de femeie, nici mirosurile dulci, cateodata nici macar mirosul meu.
sambata baby avea 9 saptamani si 23 mm. acum ne apropiem vertiginos de a 10-a = doua luni de sarcina. inca nu am burtica, dar m-am schimbat asa... pe alocuri.
pfff, tre sa zic. am auzit o expresie hidoasa. care culmea vine de la femei care au nascut si care au un anumit grad de cultura. "bortoasa" sau, vor ele sa fie mai dragalashe "bortzi". duamne suna hidos. de parca ai fi animal gestant fara ratiune simtaminte si abilitatea de a vorbi.
cu fiecare zi care trece se concretizeaza sentimentul si incep sa cred ca da. chiar este, chiar se intampla. baby is on his way. io simt ca e baiat, in sensul ca nu imi vine sa fac chestii girly. tat'so zice ca e fata. pentru care avem nume. astept cu interes sa facem 3D-ul ala sa vedem ce este. desi am auzit ca s-au intamplat si incurcaturi.
da, aproape ca doar despre asta vorbesc. nu ramai de doua ori insarcinata pentru prima data asa ca am de gand sa inregistrez toate aceste chestii. sa vada si el ce facea ma'sa cand el plutea prin uterul ei.
ar fi atatea de zis, duamne, nu as mai termina. sunt atatea chestii pe care tre sa le cumparam, sa le invatam si sa le stim.
in continuare imi place la nebunie ce se intampla si imi place sa experimentez asta cu iubitul meu... care in curand.... ;)
marți, ianuarie 05, 2010
our baby
luna decembrie 2009 a batut recordul la capitolul informatie noua: viena, revistele, scotia si mai ales marea veste.
mi-am dorit asta si credeam ca va mai dura mult pana se va intampla si imi amintesc cand mi s-a spus ca nu se va putea decat...greu, greu. ei bine, baby a decis sa vina mai repede si iata ca are 6 saptamani. azi i-am auzit prima data bataile inimii.
fascinant, fabulos, uimitor. este o minune a tehnicii naturii.
11 mm de viata care in mai putin de 9 luni se vor transforma in baby. our baby!
daca sunt speriata? deloc. daca imi este frica? deloc. sunt doar incredibil de fericita. zambesc tot timpul si incerc sa tin pasul cu schimbarile care ma inunda. sunt atatea si atatea chestii de facut, oh duamne. este minunat!
inevitabil zathing devine zababything ceea ce este genial. asa cum este si tatal lui.
mi-am dorit asta si credeam ca va mai dura mult pana se va intampla si imi amintesc cand mi s-a spus ca nu se va putea decat...greu, greu. ei bine, baby a decis sa vina mai repede si iata ca are 6 saptamani. azi i-am auzit prima data bataile inimii.
fascinant, fabulos, uimitor. este o minune a tehnicii naturii.
11 mm de viata care in mai putin de 9 luni se vor transforma in baby. our baby!
daca sunt speriata? deloc. daca imi este frica? deloc. sunt doar incredibil de fericita. zambesc tot timpul si incerc sa tin pasul cu schimbarile care ma inunda. sunt atatea si atatea chestii de facut, oh duamne. este minunat!
inevitabil zathing devine zababything ceea ce este genial. asa cum este si tatal lui.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
