nu-i ca-n filme

am vazut tone de filme si am ascultat mega de melodii de dragoste. over and over unele din ele. si-mi imaginam cum o sa fie.

faza este ca, oricat ai visa nu va fi niciodata ca in realitate. de aceea viatza bate ratza. in sensul ca in real life lucrurile sunt cu mult mai misto. cu mult mai intense si cu mult mai ale tale. un vis nu-l poti transforma in amintire, dar un moment trait, poate deveni una dintre acele amintiri.

n-am visat niciodata ziua nuntii mele. nici rochia, nici locatia, nici bijuteriile. cu atat mai putin tortul, pantofii sau buchetul. am visat insa, mereu, la el. cum o sa fie si ce o sa facem impreuna. stiam ca alesul va fi cel pe care-l voi simti mai potrivit sa-mi fie tatal copiilor. stiam ca el va fi perfect in sensul ca potrivit mie. stiam ca el va sti sa ma iubeasca asa cum am nevoie fara sa ii spun.

barbatul meu este indescriptibil. nu am ce sa-i reprosez, nu am ce sa modific la el. nu pot sa cer mai mult de la viata. m-as magari maxim. el este supriza cu care simteam ca ma va suprinde pozitiv destinul.
cand m-a cerut de nevasta, desi stiam si discutasem ca ne vom casatori, a fost ceva la fel de indescriptibil. totul a fost perfect pentru ca a fost in stilul nostru.
in acest moment, in care burta-mi creste considerabil, in care ma schimb in fiecare zi, ma simt implinita. nu am nevoie de mai mult decat de noua mea familie.