luni, decembrie 22, 2008

lolita mea... blestemul meu

m-am uitat pe furish intr-un suflet de nimfeta: ce savoare are copilaria pe sfarsite! am dus-o in camera mea si am invatat-o un cantec. i-am spus ca sunt travestit si ca ma rog unui zeu renumit care canta la chitara. m-a privit inocenta si imi doream s-o patrund. i-am spus sa taca... nu-i fac nimic. nu am taria.

am desfacut rapid o portocala si, in timp ce ea saliva, mi-am ras barba deasa si m-am dat cu lipgloss. am sarutat coaja in timp ce manca in graba, cu pofta, portocala mea.

a ras. eu am ranjit. stiam ce o asteapta. dansa cu stangacia ei de nimfeta si imi era draga. am luat-o de mana si am strans-o bine. o senzatie ciudata m-a cuprins. eram funcky, kinky si nastrushnic. eram exaltat, excitat si exasperat de ea.

nu o mai suportam.

nu mai puteam tine secretul in mine, vroiam sa spun ce simteam pentru ea. vroiam sa ma eliberez de sentimentele ilegale, sa intru acolo unde nimeni nu mai fusese, in mintea ei, in haosul care era nimfeta de langa mine. pe poarta catre ea as fi jubilat de fericire, de anticiparea acelei senzatii de cald si as fi zis: acum ca am pacatuit, mai vreau o data.

Niciun comentariu: