De la neputinta la neputinta
Ma intorceam de la o intalnire cu PR-ul de la Unicef. Vorbisem despre campanii sociale, copii, drepturile lor, voluntariat, copii strazi si donatii. Proiecte, intentii nobile si personale si bani pe care unii ii au si alti ii cer, sau ii asteapta. Ei nu se pot apara. Si desi ne enerveaza cand vin si ne cer bani pe principiul tanti da-mi si mie macar un leu...lumea in care traiesc ei nu e cum o vedem noi. Copilaria este amprenta personalitatii noastre.
La intoarcere, iesind de la metrou, intr-un colt, frumosi si bine imbracati, incarcati cu talent, lipsa de rusine si iubire, erau doi tineri care cantau. Cantau cum stiau ei mai bine. Unii treceau si le puneau bani. Isi castigau existenta. Aveau bani. Atat puteau face. Atat stiau. M-am uitat in ochii lor si am stiut ca nu aveau alta varianta. Isi vindeau talentul avand ca impresar coltul acela din statia de metrou.
Cinci metri mai la dreapta, sus pe scari, fara bani in fatza si cu sute de haine pe ea, statea ghemuita o batrana. Ii privea. Sec. Trist. Neputincioasa.

Violul si epilatul
Am asistat la o discutie despre cum se pot feri femeile de a fi violate. Au fost propuneri gen ii spui ca ai Sida – te crede sau nu, sau sa faci super exercitii Kegel si incerci sa te sustragi de la penetrare – asta pana iti da una si uiti cine e Kegel sau ii spui ca, la naiba, daca te anunta mai devreme treceai si tu pe la cosmetica. Sa fie treaba treaba.
Si de aici intrebarea: de unde stiu ei domnii violatori cand sa intervina? Astfel incat pe chipul lor si asa schimonosit sa nu apara alte grimase la vederea intinderii aproape amazoniene. Parul. ZaHair. E ciudat cum detalii de gen nu sunt luate in calcul. Poate aceasta ar conduce la raspunsuri nebanuite.
As adauga si faze ritualice ale barbatilor, de genul: esti frumoasa ca o animatoare, esti asa...misto!, frumoaso! Esti asa... universala. Ei iau in calcul doar ce vad sau si ce se ascunde dupa? I can/t help wonderring..... :))))))

Lumea numerelor la 931

Ma gandesc tot timpul la jobul pe care il voi avea – la modul permanent. Ca orice fiinta sa ii spunem omeneasca, vin in contact cu diversi, in diverse circumstante. Si la capitolul job am o serie de exemple pe care mi-ar placea sa le evit. Femeia care da bilete pt RATB. Super tare. Te duci si stai toata ziua intr-o cusca, vezi viata ca prizonierii din Tazmania si primestii 1,1 Ron pe bilet. Asta faci toata ziua. UUUUHHHHH! Am auzit ca vor sa le puna aere conditionate. Ma intreb unde o sa-l aseze si pe ala. Langa reshoul pe care fac cafeaua???

Urmeaza, in lista preferintelor, tipa care da hartie igienica la toaletele publice. Aici putem aduga spor de miros mai ales daca vechimea este conform standardelor. Placerea de a da celor care nu mai pot astepta pana acasa un dram de hartie igienica (nu sunt sigura ca e chiar iginica) nu se poate compara decat cu obisnuita de a auzi din 5 in 5 minute cum se trage apa.

Tot din categoria celor care primesc spor de miros si de rusine se numara cei care curata grajdurile in marile ferme. Lucrezi cu balegar cat e ziua de lunga. No comment.

Dar ce ziceti de femeile de la 931. Sunt delia nasturel, cu ce va pot ajuta..alo da? Si spui ca vrei si tu numarul celor de la microsoft romania si zic asteptati o clipa si auzi pe fundal.... 4638. o alta voce 7593... si o alta 54.... ce adresa? Bucuresti? Nu figureaza. Si apoi primesti si tu un notati va rog: prefix 021 numar centrala 324 88 00. Imi imaginez ce gandesc femeile acelea cand se pun in pat seara. Liniste. Nu tu prefix, nu tu numar direct, nu tu un 0247, sau macar un nu figureaza..... numere numere cifre cifre numere

Si ca sa incheiem cu o meserie care ne plange de mila, de dor, de treburi sa amintim bocitoarele. Cineva tre sa o faca si pe asta. Oricum banuiesc ca tre sa ai chemare pentru a sta deasupra mortului – care de multe ori nu este al tau, si sa spui cum te-ai dus tu gigele, care tineai pe safta a lu nea costica, care s-a imbolnavit de tuse cand la culesul viilor nasu-so a uitat sa ia si bere pentru oamenii angajati cu ziua de fiica-sa care a plecat in spania dupa ce si-a dat seama ca nu ii ajunge vinul din toamna aia, care gigeleeeee, ne-ai lasat singure si fara blog, care am auzit ca sunt la moda si toti are si noi nu avem conexiune wireless, cred ca am gresit hartiuta dupa care trebia sa plang gigele........

o relatie perfecta - un cumul dintre tine, ea, cealalta, alta, plus inca una, poate chiar si o a 5-a.
o simti calda si tandra cand te tine in brate. ai nevoie sa te simti in siguanta cand revii din jungla urbana. te simte. te cuprinde si te topesti. are darul de a linisti.

e complet diferita. stie ca ai nevoie sa te simti barbat si o face ca nimeni altcineva . cunoaste cele mai tainice dorinte si vine in intampinarea lor. o doresti. o cauti. o vrei.

cand ai dileme e acolo. te sfatuieste. are intelepciunea necesara de a te ghida si a spune lucrurile astfel incat increderea in fortele tale creste.

alaturi ii esti mentor. e novice. o inveti despre viata si trasee psihologice. te asculta cuminte si vibreaza la ideile tale.

ti-e prietena. va pimbati si radeti impreuna. pe apa sau uscat, te face sa te simti liber, copil, prieten.

de fiecare data esti tu. ea difera. cum ar fi daca acest cumul l-ai gasi in doar o singura pesoana. ai mai fi asa de burlac precum te stiu?

mamaie gonflabila, chiloti de greiere, muc de meduza, gandac cotcodacit, vacanta de raton, mustata de gigel, licenta de antilopa, sutien de papagal, lumanare de bestie, verde de asfalt, viteza de melc violat, gaura de timp, pijama de buburuza, carnat ratacit, dinti de ou, aripi de broasca, papadia ciobanului, avion calator, creasta de puradel, sosete de pitzigoi, vrabie petrutza

Tu ai plasa romanului? :)) mi se pare hazliu cum aproape fiecare roman cu care ma intalnesc in una bucata metrou si doua bucati tramvai are o plasa in care cara. lucruri. ce cara frate acolo?
te uiti la ei: femei cu batic si ruj roz bon-bon, barbati care asuda si isi etaleaza minunatia subsorii lor, tineri care merg tinand in mana „plasa romanului„. aceasta este de multe ori semi-goala. oricum pleaca de acasa cu ea. ramanand ca pe parcurs sa o umple. citeam undeva, acum cativa ani, ca acestea sunt reminescente de pe vremuri comuniste cand trebuia sa ai oricand o plasa la indemana pentru ca nu puteai sti de unde rasarea o coada la carne la care trebuia sa te asezi cu plasa in dinti.
bun asa, inteleg, sa zicem. insa... generatia tanara? sau prostia s-a transmis genetic? sau e in firea omului sa care. sa aduca, sa cumpere, sa primeasca sau sa aibe de unde da. o bucata de slana, o fructa, o maslina, o atentie, o scobitoare.
uitati-va pe strazile de aici.... si observati cum merg ei cu nelipsita plasa a romanului alaturi

ZaThing anunta deschiderea oficiala a ”Asociatiei celor ca noi, care militeaza asa, in general ”.
Astazi se lanzeaza noul proiect care are ca scop crearea unei platforme de comunicare alternativa intre posesorii de bloguri.
Asa ca va invit sa dati mai departe acest mesaj. Sa punem in comun ZaBlogs that matter.

bruta ce esti?
cunosc un baiat cu cel mai frumos nume posibil, care e adeptul brutalitatii. hmmm, am omis sa il intreb de care ;) :))
si el sarmanul, incearca sa promoveze brutalitatea si eu cek nu vreau sa ii permit una ca aceasta. asa ca acest articol ii este dedicat in intregime.
dragul meu, brutalitatea este o forma sublima de exprimare a sentimentelor masculine de regula. ca nah, de aceea a facut Doamne Doamne femeia superficiala si barbatul o bruta. si de aceea uniunea yin - yang este posibila.
barbatilor le sade bine sa fie barbati, nu un papa-lapte cum era un tip pe care il stiam eu cand eram in liceu si care cand ieseam in oras trebuia sa ii iau eu apararea. prin urmare o infuzie de brutalitate face din una bucata barbat mai apetisant carevasazica. daca nu ma credeti intrebati femeile lesinate dupa prison break. ca nah... la cum arata tipul ala.... le inteleg.
ideea este cate doze alege fiecare barbat sa ia. sau sa adopte. ca daca e o bruta e ok. insa daca e un badaran dobitoc nu face nici o afacere if u ask me.
ZaBruta rules

sunt superficiala. egoista si ambitioasa. pe toate le consider calitati. si sunt tare mandra de ele. pentru ca iata, azi radiez de bucurie. este incredibil cum o revista cu noile trenduri ma poate pune pe roate. ma poate motiva. da domne, sunt superficiala. imi plac chestiile dragute, noul, sau mai bine zis, reinventatul. asa ca m-am decis sa fac o schimbare de look. e feng shui.
nimic nu e mai frumos decat combinatia de trenduri noi, un nou sezon, culori si taieturi si parfumuri, hituri noi si un job misto ca sa ma bine dispuna. azi sunt fericita!
azi fac planuri pe care stiu ca am sa le indeplinesc, azi este marti si e un nou inceput. e incredibil cum un telefon dat unei persoane dragi - a se citi matusa mea, te ajuta sa te motivezi.
da sunt egoista, ma iubesc si e greu sa intervina cineva intre mine si... ZaMe ;) imi place cum sunt, si ce fac fac cu drag pentru mine. ca ma cunosc si stiu ca merit. sunt o narcisista.
si vreau sa fac lucruri marete, sa transform anonimatul in notorietate. pentru ca la feminin lucrurile sunt mai chic :))

Cat este coincidenta in realizarea unui proiect? De fiecare data cand imi propun ceva, nu conteaza domeniul sau importanta scopului, se intampla ca, mai devreme sau, in general, mai tarziu, Cineva sa inceapa sa demareze acel proiect. Cineva-ul asta sunt eu sau e o forta careia ii place ce vreau sa fac si imi acorda sprijinul necesar :-?
derularea evenimentelor pro-proiect apar de obicei in cascada si mi-e greu sa cred ca intuitia mea ma ajuta de fiecare data. mi-a zis cineva o data ca deciziile noastre sunt mai importante cu cat sunt mai vechi. asa este. zic. gandeste-te la decizia ta de a fi fata sau baiat cand erai in pantecele mamei. ok, exagerez, insa din copilarie porneste totul. Pentru ca in urma unei decizii, we can/t stop wondering what if everything would have gone the other way round?
adica ce as fi facut eu daca nu as fi decis in clasa a 9-a sa merg in excursie la calimanesti sau cum as fi vazut lumea acum daca nu as fi citit Satra.
Ma gandesc ca, daca am reusi sa ne folosim cu 10% din capacitatea creierului simturile noastre s-ar ascuti sau poate chiar s-ar inmulti.
Poate asa mi-as putea raspunde la intrebarea de la inceput..

N-ati vazut cumva 5 mii?
Atitudinea mioritico-manageriala privind CSR-ul in Romania nu s-a schimbat prea mult. Chiar si in cazul in care le sunt prezentate proiecte neconventionale, interesante, care i-ar avantaja mai mult decat o abordare traditionala, lenea si limitarea ii si anume determina sa reactioneze pe principiul ”iar-au-venit-ma-astia-sa-ne-ceara-bani?”

degeaba exista oameni care concep rasismometre, care fac proiecte de impadurire, voluntari care sunt recunoscuti la nivel international daca oamenii care au combustibilul necesar pentru a pune motoarele CSR in functiune nu o fac. Sau se fac ca ploua, ca e cod portocaliu si nu are rost sa riste sa dea o mana de ajutor.

Dimineata, la metrou la Unirea, era un batran uitat de ai lui. El e un om in plus care nu conteaza. Ce ma intereseaza pe mine, de ce te-ar deranja pe tine ca el nu are unde sa doarma, ca nu l-a luat nimeni in brate sa ii spuna „te iubesc”? Ma uitam cu cata scarba si indiferenta il alunga un politist si un nene de la securitate. pentru ei nu era decat un alt cersetor care strica imaginea Romaniei. nu cersetorii o strica, ci managerii care ar putea, dar la nivelul lor de super mega, de ce naibilor sa se deranjeze pentru un neica-nimeni care poate nici nu e inregistrat?

Pentru ei nu are cine sa vorbeasca si daca se gaseste un ONG sa o faca.... se loveste de mentalitati proaste, limitate, invechite ale unora pe care daca ii auzi vorbind.....

Te provoc sa te intreci pe tine. Sa iti faci un SWOT. Sa iti castigi increderea si sa te motivezi.
Cand iti admiri portretul in oglinda sa stii ca tu va deveni ZaYou.
Invita-te la o plimbare, admira-te in geamul unui magazin. Iti placi? Renunta sa mai lasi capul plecat si zambeste cald.
Ce vrei de la tine? stiu ca poti mai mult. stii si tu asta, dar ti-e teama. Aminteste-ti ce iti lipseste, ce ti-ai dori sa ti se intample, cum vrei sa fie oamenii cu care vii in contact, cat de mult vrei ca ei sa te placa?
Ia-ti un timp al tau. Descopera-te, asculta-te, vorbeste-ti. Nu da naspa sa faci asta. Plus ca nimeni nu va sti, iar eu promit sa nu spun nimanui. Ai curaj si arata-te cum vrei sa fii.
Acum te intreb: pe cine iubesti cel mai mult pe lumea asta?

vi s-a intamplat vreodata sa fiti amortiti? sa vreti sa ganditi? sa simtiti? sa fie ceva coerent, dar sa nu puteti? sa va uitati in gol, sa va treaca atat de multe ganduri prin minte incat nici unul sa nu poata prinde contur?
nu stiu daca e tristete sau mult prea multe chestii care se aduna... dar... stiu ca nu sunt singura care se confrunta cu asta. cum e faza cu cititul pe buda :)) credem ca doar noi facem asta, ca doar noi stam si citim cine produce Mr. Proper, Domestos sau Ariel. Era o carte, stufoasa ce-i drept, Spending time on the Loo, in care erau recenziile celor mai tari carti ever made. din toata lumea. si erau structurate articolele de asa maniera ca sa poti afla infos despre o carte la o singura sedinta de WC. :)) za brains&relaxation at the same time.
revenind, ma gandesc... astrele pot avea ceva in comun? adica mercur chiar vrea sa fie retrogdrad tot timpul anului? nu ameteste?!?! bietul..
ganditiva, cat suntem de mici si nestiutori.... cate nu stim despre corporatocratii, tu si eu, tu si tu, ceilalti.
daca ni se da doar o viata.... de ce nu ni se dau si instructiuni de folosire?

Cand eram mica mica, pe langa faptul ca imi doream sa ma fac musafir, vroiam sa ma fac om mare.
Acum ca sunt, ma gandesc ca mai bine ma faceam musafir.
de ce isi doresc copii cu ardoare sa creasca?! si de ce nu ne cred cand le spunem ca, pe bune, zau daca e ceva fun la treaba asta. ok, mint. sunt lucruri extracurriculare la viata de adult. dar, ca s ate poti bucura de ele iti tre' acoperis deasupra capului care sa fie cat de cat al tau. iti tre' bani in buzunar pe care sa ii gestionezi dupa bunul plac. iti tre sa stii unde platesti factura la lumina, de unde poti lua jante ieftine, cum se face un credit, care e secretul masinii de spalat, ca tre' sa iei spuma cand fierbi puiul pentru ciorba, ce taxe se percep pe un salariu, ce faci cu pensia privata, unde te duci in concediu, vei avea concediu? si cate si mai cate.
eh, ce bine ar fi daca am avea doar 4 teze, o lucrare si de invatat la bio.... za life! za horror!
cand esti om mare tre sa fii ancorat in realitate, sa stii ca nu poti zbura decat daca ti-au crescut aripi. cand cresti te framanta cate mere are un vierme si cum faci sa gasesti si u pe cineva de sex opus care sa-ti placa si caruia sa ii pese de tine.
ma gandesc ca poate nu e prea tarziua sa fac facultatea de musafiri

INCEPUTUL e greu, dar cine isi aminteste de INCEPUT?

De fiecare data cand incepem ceva e foarte greu. par example, comunicarea pentru un nou brand. Malboro este un icon-brand. Red Bull. Absolut Votka. Orange.
Stim lucruri despre fiecare in parte. Ce mai fac, cum se mai simt, daca ne sunt sau nu pe plac. Insa cine isi mai aminteste primul contat cu un anume brand? cine isi mai aminteste cum a inceput Red Bull... ah ok, daca you google it, maybe ca ai sa gasesti si ai sa stii sa raspunzi insa, la naiba, cati stiu cum a inceput comunicarea lor de brand?
primul contact sau primele intalniri sunt cele mai grele. cele mai misto. mai proocatoare si mai greu de construit. desoperirea unui brand nou e ceva. dar cat? cand esti deja fidel unor altora 7,4%.
Inceputul Orange in Romania? Nescafe? Tic Tac. Kent. eh? e greu nu e asa? dar le stiti. si eu le stiu. si-mi sunt dragi unele. altele nu. insa mi-e aproape imposibil sa-mi amintesc detalii.
voi cate va amintiti din Inceput?

intre claustrofobie si agorafobie suntem sedusi si abandonati

inainte vreme, la marile case si castele, printii si printesele se casatoreau. pe numere. erai primul copil al respectivei casnicii.... iti corespundea prima copila a regatului vecin. nu conta ca era nasoala, paroasa, cu bube, vaca in pat si carpa neaosa. nu conta. o luai si gata. ti-era programata. te simteai claustrat, sufocat, fara scapare. nu aveai optiuni sau, daca era, trebuia sa le ignori, altii alegeau pentru tine. libertatea de alegere, exprimare si manifestare a sentimenteloer iti era redusa pana dupa 0 si..... te subjugai unei vieti care nu facea parte din filmul tau si totul erai acotul principal. un actor grabit sa mori... sa te nasti in alt secol...
in cel al agorafobilor. o da! al celor care au atatea optiuni! o mare varietate. atat de mare incat iar te blochezi. din 19453858 de mii de fete/baieti pe care aleg? :-?? ma rog: Doamne, da Doamne sa fi nimerit? :)) oh, boy! oh. boy! sa fie ala care trebuie???!!! teama de spatiile deschise se pliaza fumusel pe indivizii in cauza.
insa, partea nasoala e ca, ne lasam si suntem sedusi si abandonati constant. de ce?
pentru ca avem nevoie. nu poti sta gol. degeaba. oricat ai spune sunt rece, nu ma intereseaza. eu zic ca mintim cu nerusinare. ca vrem, ca avem nevoie de imbratisarea calda a unei persoane dragi. .

vrei sa fii my fuck buddy? sau body?

de ce ar incerca cineva azi sa aiba o relatie? adik de ce sa riste? cel mai des aud: nu pot avea o relatie pentru ca mi-e frica, nu pot gasi persoana potrivita, ii vad defecte din prima, femeile sunt curve si barbatii vor doar sa se joace, dar... vrei sa fii partenerul meu de sex? fara implicatii, iubitule, sau iubito.
bun, dar ce ne iese cu adevarat la afacerea asta? cat sa ne impartim, intre cati si cate? cat este de ok sa oferim oricui ce avem, si aici nu ma refer la sex ci la celelalte... cat este de ok sa imparti un moment placut cu cineva pentru care defapt nu simti decat sex? nu suntem falsi?
ne invartim intr-un cerc vicios si nimeni nu face nimik pentru ca este mai comod asa. nuuuuuu, nu suntem lasi, dar....oameni suntem. si daca am suferit de țâșpe mii de ori de ce sa mai incercam? uffaaa... care ar fi de comentat pe tema asta. si cati nu suntem in situatia asta.
cati nu facem sex avand doar dorinta ascunsa ca individa in care suntem sau tipul care este in noi sa zica vreau sa te iubesc, vreau sa avem lucruri serioase si nu am plecat te sun eu, vorbim, etc. nu suferi nu? nu te simti gol? te distrezi? esti doar un body. ce trist....

generatia gainilor

asculta house, electro si alte colaje de stiluri. e o muzica trendy, ce aveti cu ea? dau din aripi i-si misca gaturile pe ritmuri care mai de care mai mixate, mai frante, mai bruste. isi impart nasol si consuma wisky cu red bull. ca sa dea din aripi. gainile secolului in care ne aflam, sunt aceleasi ca si secolul trecut. doar ca ele consuma alte branduri. se hranesc cu urban si socializeaza in ograda cluburilor. gainile noastre sunt simpatice, active si imperecheabile. :))
ritualul de imperechere urmeaza acelasi pattern in fiecare seara. una bucata club, una bucata gaina sau cocos, 1,2,3,4,5 pastile de.... sa o numim imginatie ;), multa bautura - evita astfel deshidratarea si multa muzica. si apoi dansul imperecherii sau dorintei de imperechere pentru ca, la dracu, nu toti au sansa asta. si danseaza ele gainile, dau din aripi, sacadat, nu isi misca pulpanele, doar corpul, cu mintea high si dorinta arzatoare. cocoseii le imita. si le iese. le iese si lor pentru ca trebuie. e cool sa fii gaina in ziua de azi. sa stii ce s-a mai deschis si pe unde ne mai putem imperechea. mi-a zis cineva zilele astea ca varsta la care se afla generatia asta este una care tre sa fie fun, plina de placeri nebanuite..... eu cred ca au orbul gainilor!

nu va mai certati, se rupe punga cu aurolac

treceam ieri pe la dristor la metrou. si admiram cu gratie si interes gramada de aurolaci care statea nepasatoare pe scarile de la un bloc. ce dragutz imparteau ei punga cu aurolac, bunul lor suprem, si cum nu trebuia sa se certe ca nu cumva sa il risipeasca din greseala.

ce au ei? nimik. au o punga cu aurolac, priviri care mai de care aruncate inspre ei, indiferenta si mila noastra in acelasi timp, se au unul pe altul. de ce ar renunta la asta? cand noi cei care avem lucruri, avem prietenii, am vrea sa avem relatii, avem un job sau cel putin perspectiva lui, noi astia care nu suntem aurolaci, nu suntem multumiti. ei sunt. noi nu. si nu vom fi.

zilele trecute incercam un sentiment de siguranta, de liniste, serenitate si alte chestii de genul asta. ma gandeam ca asa cum eram in acel moment nimik nu putea sa risipeasca sentimentul. si apoi s-a intamplat. si acum mi-am fc blog. ma intreb cat o sa ma tina?

eh.... ideea era ca noi nu pretuim punga noastra cu aurolac.....