musashi brother a zis asa: deja vu -urile inseamna ca in bunul mers al energiilor lumilor paralele ceva s-a scurtcircuitat. si iata cum putem sa tragem cu ochiul "dincolo", sa vedem cum moare si capra Eu-lui nostru vecin.
apropos de pacate, sanse, metafizica, religii, culmea existentei tale, imposibilitatea de a da timpul inapoi si moartea cu care suntem toti datori (reminder from Mircea Badea), iata niste filme pe care tin mortis sa le vad: the story of my other lives cu Mine Eu in rolul principal, Cand Mini You o intalneste pe Mini Me, film cu o coloana sonora extraordinara, A single girl in Bucharest un remake de Je, My Fair Baron ca incursiune in mintea Sinelui si Tentatia Viitorului cu NY Man in rolul ghidului spiritual.
Povestea asta cu Raiul si Iadul este ceva simplu. Inseamna ca ne dam intalnire in aceste doua cinematografe unde urmeaza sa vedem, dupa caz, fie comedii romantice si documentare, fie drame si thrillere. O sa mancam popcorn si nori pe bat si o sa bem apa sfintita la draft sau lava la 2 litri si o sa urmarim o eternitate toate existentele paralele pe care le-am trait.
vineri, aprilie 03, 2009
nevoia de pacat
pacatul: incalcarea legii lui Dumnezeu cu vointa si stiinta. aceasta este definitia data de biserica pornind de la pacatul originar (caruia, la un moment dat, cineva ar trebui sa-i faca un logo si un slogan - e brandul nostru, al omenii, ce naiba!)
aproape toate religiile care coexista pe pamant vorbesc despre pacatul de a pacatui. idee de baza este ca atunci cand pacatuiesti, iti faci rau tie, dar mai ales semenilor tai. atunci cand minti, furi, inseli, omori, batjocoresti faci o baie de mizerie sufleteasca. insa dincolo de asta, este mult mai grav faptul ca provoci suferinta celor care nu au vina pacatului tau.
diferenta intre bine si rau este clara pentru multi care pot vedea. pentru cei care nu au constiinta "daltonista". dar cine e sigur de asta sa ridice mana si ii facem o rezervare in rai.
pentru toti ceilalti este un adevarat montaigne russe in drumul catre mantuire. nu as vrea sa intru in discutii despre a crede versus a fi ateu. fiecare cum simte. ce ma intereseaza este ce anume viermuieste in interiorul nostru si este insetat de pacat. si atunci ma intreb: avem nevoie de pacate?
cu constiinta intr-o mana si cu nevoia de cunoastere in cealalta plecam agale din uterul cald si ascultam muzica. lipa lipa, tzaca paca. iote ce dragut: biodiversitate si un cer deasupra ei. tare asa!
dar foarte curand inveti sa dansezi: si quick step, si vals, si tango, si rumba, si breakdance, si street dance. si inveti din mers sa simti muzica, sa tii ritmul si sa cazi. si iar sa te ridici si iar sa schimbi stilul. pacat inseamna sa schimbi stilul, sa nu stii care ti se potriveste? sa vrei sa cunosti cat mai multe pana afli la care esti cel mai bun?
cred ca nevoia de pacat o mostenim genetic. si poate, daca perioada de gestatie ar fi si la oameni de 18 luni am mosteni mult mai multa informatie. dar, vezi... noi iesim dupa 9 luni si punem intrebari la care mediul asigura raspunsurile. aceasta nevoie de cunoastere, dublata de umbra de machivelism care ne insoteste, ne determina sa pacatuim. fara pacat nu am sti ce inseamna sa nu pacatuiesti. avem nevoie de suferinta data de pacat. altfel de ce in cealalta mana am primi constiinta?
pacatuim din momentul in care inchiriem uterul cald si ne hranim parazit din resursele femeii. avem nevoie de acest prim pacat pentru a invata sa dansam prin viata. pacatul devine astfel scara pe care urcam spre varful piramidei lui Maslow
aproape toate religiile care coexista pe pamant vorbesc despre pacatul de a pacatui. idee de baza este ca atunci cand pacatuiesti, iti faci rau tie, dar mai ales semenilor tai. atunci cand minti, furi, inseli, omori, batjocoresti faci o baie de mizerie sufleteasca. insa dincolo de asta, este mult mai grav faptul ca provoci suferinta celor care nu au vina pacatului tau.
diferenta intre bine si rau este clara pentru multi care pot vedea. pentru cei care nu au constiinta "daltonista". dar cine e sigur de asta sa ridice mana si ii facem o rezervare in rai.
pentru toti ceilalti este un adevarat montaigne russe in drumul catre mantuire. nu as vrea sa intru in discutii despre a crede versus a fi ateu. fiecare cum simte. ce ma intereseaza este ce anume viermuieste in interiorul nostru si este insetat de pacat. si atunci ma intreb: avem nevoie de pacate?
cu constiinta intr-o mana si cu nevoia de cunoastere in cealalta plecam agale din uterul cald si ascultam muzica. lipa lipa, tzaca paca. iote ce dragut: biodiversitate si un cer deasupra ei. tare asa!
dar foarte curand inveti sa dansezi: si quick step, si vals, si tango, si rumba, si breakdance, si street dance. si inveti din mers sa simti muzica, sa tii ritmul si sa cazi. si iar sa te ridici si iar sa schimbi stilul. pacat inseamna sa schimbi stilul, sa nu stii care ti se potriveste? sa vrei sa cunosti cat mai multe pana afli la care esti cel mai bun?
cred ca nevoia de pacat o mostenim genetic. si poate, daca perioada de gestatie ar fi si la oameni de 18 luni am mosteni mult mai multa informatie. dar, vezi... noi iesim dupa 9 luni si punem intrebari la care mediul asigura raspunsurile. aceasta nevoie de cunoastere, dublata de umbra de machivelism care ne insoteste, ne determina sa pacatuim. fara pacat nu am sti ce inseamna sa nu pacatuiesti. avem nevoie de suferinta data de pacat. altfel de ce in cealalta mana am primi constiinta?
pacatuim din momentul in care inchiriem uterul cald si ne hranim parazit din resursele femeii. avem nevoie de acest prim pacat pentru a invata sa dansam prin viata. pacatul devine astfel scara pe care urcam spre varful piramidei lui Maslow
joi, aprilie 02, 2009
undeva, departe
terasa mediocra, dar plina de fitzosi. pe obrajii nostri se astern raze de soare. vantul imi ridica fusta.
in fata mea stai tu, in sufletul meu stau eu. am atatea sa-ti spun si sa-ti reprosez incat nu mai are rost. nu s-ar schimba nimic intre noi. suntem in moarte clinica si amandoi stim asta. nu ne mai leaga nimic. nici macar promisiunile facute.
iti spun ca as vrea ca de azi sa nu mai fim noi. imi dai doua lacrimi albe sa le port mereu cu mine. peste ani, descopar ca ma iubeai. n-ai spus-o si nici n-ai aratat-o niciodata. tentatia ne-a sedus si prezentul ne-a acaparat.
a fost 1 aprilie, dar n-a fost o pacaleala..
in fata mea stai tu, in sufletul meu stau eu. am atatea sa-ti spun si sa-ti reprosez incat nu mai are rost. nu s-ar schimba nimic intre noi. suntem in moarte clinica si amandoi stim asta. nu ne mai leaga nimic. nici macar promisiunile facute.
iti spun ca as vrea ca de azi sa nu mai fim noi. imi dai doua lacrimi albe sa le port mereu cu mine. peste ani, descopar ca ma iubeai. n-ai spus-o si nici n-ai aratat-o niciodata. tentatia ne-a sedus si prezentul ne-a acaparat.
a fost 1 aprilie, dar n-a fost o pacaleala..
cek mall
VIP Party. Lansare de Mall. Lume la patru ace. muzica buna, suspans, racnete de bucurie, senzatie si muuuulta mancare buna.
PE NAIBA!
sa va explic, am fost nene la lansare VIP Party Militari Shopping. Lansare sub conceptul de "shooping de performanta". Performanta, my ass.
din seria VIP nu recunosteai decat 2 fete: Andi Moisescu (foarte tare omu')care nu am inteles de ce a tinut sa se asocieze cu asa ceva (ar trebui sa-i intreb contul..poate imi explica el) si Gabi Szabo (performanta la atletism si frumos agramata). deci ciu-ciu VIP. eh, de ce sa fiu rautacioasa erau si doua trei pitziponcus pe acolo, unele ne dadeau cadouri si altele vanau manageri cu bani.
bat tobele, suspans major, apare moisescu pe scena. urmeaza o frumoasa prezentare. nu apuca sa zica "buna seara" ca muzica, microfoanele, curentul se duc pe apa sambetei. liniste! organizatorii isi mascheaza jena, penibilitatea momentului. noroc cu andi ca face o ghidusie si salveaza momentul. deci speech-urile incep intr-o mare jena. iar muzica de dupa? o formatie obosita cu o fatuca gurista, din pacate nu foarte priceputa.
mancarea. ooo, duamne. ar fi cam asa: putina, saracacioasa (aveau un fel de sardine in conserva si pui - toata lumea stie ca puiul e cel mai ieftin), in mare erau legume (norocul meu ca nu mananc carne :)) si nici un jmen. oribil pentru o lansare de performanta. ah, sa nu uit de bauturi: bere ursus la draft si suc din sticle la 2l jumate la oferta :)) ntz, ntz. nu se face asa.
hai, sa admitem ca e buget de criza. dar ce te faci cu ospatarii care carau tavile goale de mancare, murdare si urat mirositoare fix pintre multime? ce te faci cu saculetii de ceai lasati direct pe fatza de masa albaaa, proaspat spalata cu Bonux pentru aceste event? ce sa mai spunem de cadouri? pe jumatate furate?
putina presa. n-o baga nimeni in seama. ft urat settingul. mi s-a parut sarac, caznit, incropit si de prost gust. (ca sa nu mai zic de primarul Poteras care a zis ca "acum o inteleg pe nevasta-mea de ce pierde banii si timpul la shopping." asa deci, zici ca sa nu vin la shopping pentru ca pierd banii si timpul. aha. si daca e unul de performanta inseamna ca si pierderea e pe masura. sa nu insist, zici, ca intru in Guiness ;))
all in all, a fost una dintre cele mai neperformante lansari din istoria centrelor comerciale. un rateu de performanta. o trista pacaleala de 1 aprilie.
PE NAIBA!
sa va explic, am fost nene la lansare VIP Party Militari Shopping. Lansare sub conceptul de "shooping de performanta". Performanta, my ass.
din seria VIP nu recunosteai decat 2 fete: Andi Moisescu (foarte tare omu')care nu am inteles de ce a tinut sa se asocieze cu asa ceva (ar trebui sa-i intreb contul..poate imi explica el) si Gabi Szabo (performanta la atletism si frumos agramata). deci ciu-ciu VIP. eh, de ce sa fiu rautacioasa erau si doua trei pitziponcus pe acolo, unele ne dadeau cadouri si altele vanau manageri cu bani.
bat tobele, suspans major, apare moisescu pe scena. urmeaza o frumoasa prezentare. nu apuca sa zica "buna seara" ca muzica, microfoanele, curentul se duc pe apa sambetei. liniste! organizatorii isi mascheaza jena, penibilitatea momentului. noroc cu andi ca face o ghidusie si salveaza momentul. deci speech-urile incep intr-o mare jena. iar muzica de dupa? o formatie obosita cu o fatuca gurista, din pacate nu foarte priceputa.
mancarea. ooo, duamne. ar fi cam asa: putina, saracacioasa (aveau un fel de sardine in conserva si pui - toata lumea stie ca puiul e cel mai ieftin), in mare erau legume (norocul meu ca nu mananc carne :)) si nici un jmen. oribil pentru o lansare de performanta. ah, sa nu uit de bauturi: bere ursus la draft si suc din sticle la 2l jumate la oferta :)) ntz, ntz. nu se face asa.
hai, sa admitem ca e buget de criza. dar ce te faci cu ospatarii care carau tavile goale de mancare, murdare si urat mirositoare fix pintre multime? ce te faci cu saculetii de ceai lasati direct pe fatza de masa albaaa, proaspat spalata cu Bonux pentru aceste event? ce sa mai spunem de cadouri? pe jumatate furate?
putina presa. n-o baga nimeni in seama. ft urat settingul. mi s-a parut sarac, caznit, incropit si de prost gust. (ca sa nu mai zic de primarul Poteras care a zis ca "acum o inteleg pe nevasta-mea de ce pierde banii si timpul la shopping." asa deci, zici ca sa nu vin la shopping pentru ca pierd banii si timpul. aha. si daca e unul de performanta inseamna ca si pierderea e pe masura. sa nu insist, zici, ca intru in Guiness ;))
all in all, a fost una dintre cele mai neperformante lansari din istoria centrelor comerciale. un rateu de performanta. o trista pacaleala de 1 aprilie.
miercuri, aprilie 01, 2009
simplificati! simplificati! BIFAT
uita-te in geanta, femeie si spune-mi ce ai acolo?
hei tu! da, tu de colo, din scaunul confortabil de mare manager. ia zi-mi, cate carti de vizita ai adunat? pe cati dintre posesori ti-i mai amintesti?
uitati-va in lista de mess, pe biroul de acasa sau de la seviciu, in frigider si in raftul cu carti. trage-ti cu ochiul pe bancheta din spate..cate chestii zac in asteptare? Cate site-uri aveti la bookmarks pe care v-ati promis sa le cititi mai incolo? cati prieteni suna si nu aveti timp sa va vedeti? cate reclame asteapta sa faceti parte din targetu lor? cate produse nou aparute se gudura la vederea mainilor voastre flamande numai sa le incercati? cate restaurante va falfaie meniuri sub nas? cate spectacole va soptesc la ureche: "pune ochii pe mine, chiparosule"? cate afise puse unele peste altele in statii! stau ingramadite in lasagna urbane, iar noi am uitat de ele sau le vedem si ne promitem ca le vom VEDEA.
ce ziceti de folderul de downloads? cate filme asteapta? cate melodii si albume downloadate se scalda-n giga sperand ca maine sigur vei avea timp si pentru ele.
ok. tu femeie si tu omule din ziua de azi. ati prin ideea, nu?
toate firmele, brandurie, institutiile, editurile, bloggerii, reporterii TV si tatii lor vor ceva de la noi. daca ne-am pune ambitia si, intr-o zi, am bifa toate aceste indemnuri/taskuri/cerinte nu am avea timp sa le facem pe toate in 24 de ore.
mai mult decat atat, daca am citi toate mesajele/informatiile la care suntem supusi zilnic asta am face toata ziua. dar oare cate ne-am aminti? imi spunea cineva ca se estimeaza ca informatia ce apare in ziarul New York Times vreme de o saptamana, este echivalentul informatiei la care un om avea acces in secolul 18 intr-o viata intreaga. toata lumea scoate ceva nou. NU! defapt TOATA LUMEA TREBUIE SA FACA CEVA NOU. ceva iesit din comun, altfel, nemaivazut.
toti cei care arunca informatii in noi ne-au facut imuni. citim si citim si auzim si auzim, dar defapt ZERO. pe dinauntru e fie gol, fie un mare haos. nu mai este ordine, nu se mai stie care cum unde si de ce? motivul este simplu: nu ai timp sa ASIMILEZI, sa filtrezi, sa digeri, sa te atasezi de nimic din tot ce primesti. azi e in tendinte telefonul cutare! repede, ia-l pana nu te considera lumea un trist pentru ca ai un tel simplu si eficient. pffffoaaaa, acum chiar esti un luser: ai asteptat prea mult si nah ca a aparut un nou model. asta este clar mai misto. repede, ia-l p'asta. e ultima ta sansa, cretinule.
mai ai timp de rezultate? sau, mai are cineva timp sa observe ce ai facut? mai sunt o suta de miliarde de trilioane de catralioane exact ca tine. "pe tine te elogiez in timp ce te reduc la un nimic", zice ea, Modernitatea.
ce valori? da-le naibilor de valori. fiecare cu ce are de la ma'sa. nu ne trebuie valori. ni le facem singuri. ce are daca facem sex din clasa a 6-a? ce are daca inca de la 20 de ani am casa, masina, conturi si-un divort la activ? ce are daca mint ca sa obtin conturi? ce are daca modific si eu putin adevarul? nimic, ce sa aiba? cat merge, tine!
azi, toata lumea scrie. orice tampenie. nu mai stii care scrie bine si care nu. literatura moderna supravietuieste Dumnezeu stie cum, dar... putini au timpul sa o si parcurga.
citeam un articol al cataliei burciu despre nevoia de simplificare in moda. ft bun articolul. dar nu doar in moda e nevoie de asta. tre sa simplificam peste tot. e prea multa informatie, prea multa superficialitate, sunt prea multe proiecte, prea multi priceputi la prea multe! e o presiune in a face, a sti, a merge, a cunoaste, a vinde, a cumpara, a fi primul, a fi cel mai bun incat devenim gogosi umplute cu haos.
e criza, da! e criza noastra de timp si consistenta.
hei tu! da, tu de colo, din scaunul confortabil de mare manager. ia zi-mi, cate carti de vizita ai adunat? pe cati dintre posesori ti-i mai amintesti?
uitati-va in lista de mess, pe biroul de acasa sau de la seviciu, in frigider si in raftul cu carti. trage-ti cu ochiul pe bancheta din spate..cate chestii zac in asteptare? Cate site-uri aveti la bookmarks pe care v-ati promis sa le cititi mai incolo? cati prieteni suna si nu aveti timp sa va vedeti? cate reclame asteapta sa faceti parte din targetu lor? cate produse nou aparute se gudura la vederea mainilor voastre flamande numai sa le incercati? cate restaurante va falfaie meniuri sub nas? cate spectacole va soptesc la ureche: "pune ochii pe mine, chiparosule"? cate afise puse unele peste altele in statii! stau ingramadite in lasagna urbane, iar noi am uitat de ele sau le vedem si ne promitem ca le vom VEDEA.
ce ziceti de folderul de downloads? cate filme asteapta? cate melodii si albume downloadate se scalda-n giga sperand ca maine sigur vei avea timp si pentru ele.
ok. tu femeie si tu omule din ziua de azi. ati prin ideea, nu?
toate firmele, brandurie, institutiile, editurile, bloggerii, reporterii TV si tatii lor vor ceva de la noi. daca ne-am pune ambitia si, intr-o zi, am bifa toate aceste indemnuri/taskuri/cerinte nu am avea timp sa le facem pe toate in 24 de ore.
mai mult decat atat, daca am citi toate mesajele/informatiile la care suntem supusi zilnic asta am face toata ziua. dar oare cate ne-am aminti? imi spunea cineva ca se estimeaza ca informatia ce apare in ziarul New York Times vreme de o saptamana, este echivalentul informatiei la care un om avea acces in secolul 18 intr-o viata intreaga. toata lumea scoate ceva nou. NU! defapt TOATA LUMEA TREBUIE SA FACA CEVA NOU. ceva iesit din comun, altfel, nemaivazut.
toti cei care arunca informatii in noi ne-au facut imuni. citim si citim si auzim si auzim, dar defapt ZERO. pe dinauntru e fie gol, fie un mare haos. nu mai este ordine, nu se mai stie care cum unde si de ce? motivul este simplu: nu ai timp sa ASIMILEZI, sa filtrezi, sa digeri, sa te atasezi de nimic din tot ce primesti. azi e in tendinte telefonul cutare! repede, ia-l pana nu te considera lumea un trist pentru ca ai un tel simplu si eficient. pffffoaaaa, acum chiar esti un luser: ai asteptat prea mult si nah ca a aparut un nou model. asta este clar mai misto. repede, ia-l p'asta. e ultima ta sansa, cretinule.
mai ai timp de rezultate? sau, mai are cineva timp sa observe ce ai facut? mai sunt o suta de miliarde de trilioane de catralioane exact ca tine. "pe tine te elogiez in timp ce te reduc la un nimic", zice ea, Modernitatea.
ce valori? da-le naibilor de valori. fiecare cu ce are de la ma'sa. nu ne trebuie valori. ni le facem singuri. ce are daca facem sex din clasa a 6-a? ce are daca inca de la 20 de ani am casa, masina, conturi si-un divort la activ? ce are daca mint ca sa obtin conturi? ce are daca modific si eu putin adevarul? nimic, ce sa aiba? cat merge, tine!
azi, toata lumea scrie. orice tampenie. nu mai stii care scrie bine si care nu. literatura moderna supravietuieste Dumnezeu stie cum, dar... putini au timpul sa o si parcurga.
citeam un articol al cataliei burciu despre nevoia de simplificare in moda. ft bun articolul. dar nu doar in moda e nevoie de asta. tre sa simplificam peste tot. e prea multa informatie, prea multa superficialitate, sunt prea multe proiecte, prea multi priceputi la prea multe! e o presiune in a face, a sti, a merge, a cunoaste, a vinde, a cumpara, a fi primul, a fi cel mai bun incat devenim gogosi umplute cu haos.
e criza, da! e criza noastra de timp si consistenta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
