creierul omului are capacitatea extraordinara de a fi mai mult decat putem gandi constient. dincolo de eu, supraeu si eu-ul inconstient troneaza o putere extraordinara pe care de multe ori nu stim sa o folosim.
mai mult decat atat, creierul are capacitatea de a stoca informatiile detaliate pe care le inregistram de-a lungul carierei noastre existentiale.
frustrari refulate, manie clocotita, umilinte ascutite care-ti imboldesc demnitatea, o frica nemarginita in fata necunoscutului, acomodari si reacomodari, inceputuri fara de finalitate, celebritate construita si ruinata de o alta etc etc sunt doar mici motive de eroiziune sufleteasca.
aceste ape curgatoare sapa constant rocile noastre interioare. astfel incat, de multe ori poti sa arati de 80 de ani si sa ai 6 (vezi Benjamin Button) sau poti fi un tanar de 18 ani care sa adune atatea povesti incat sa devina din vagabond milionar.
ochii tai vad in tine. (si nici ei in proportie de 100%). ochii lor vad ce nu vezi tu, dar deformat (in proportie de aproape 100%). rezulta o realitate in proportie de 100% ireala. dar in ea traim.
relatia dintre tine si ei, dintre ce esti si ce vrei sa fii este cel mai important job al tau. dincolo de job description-uri bine structurate, aceasta este prima ta profesie. mi-a spus cineva ca i-a spus cineva ca este ft bine sa ai un plan de cariera/viata pentru ca altfel risti sa nimeresti in planurile altora. mai sa fie? dar da, se poate intampla. viata este complexa si are multe aspecte. si cum ar zice Divertis: traim in Romania si asta ne excita tot timpul.
what's my point?
- e bine sa-ti doresti ceva pentru ca se indeplineste.
- iubirea nu se termina niciodata
- norocul vine din interior si se hraneste din bogatia creierului tau. (cel pe care il ai, il stii, cu care visezi, in care aduni, cel caruia te rogi si cel care te face sa speri)
- investeste in tine pentru ca nimeni nu o face mai bine. tu esti bunul tau cel mai de pret.
- exista un moment t mic, in care iti dai seama ca, de fapt, esti singur.
- nu exista un barometru al exchilibrului dintre ce esti (in sinea ta) si ce poti exprima (verbal si nonverbal) si ce pot intelege ceilalti. afli la sfarsit de tot cand esti inconstient de mort ca sa constientizeti. practic pare o cursa fara scop. pentru cei care prefera un creier odihnit.
- ce trebuie sa se intample se intampla.
- daca nu mai ai repere nu inseamna ca te-ai pierdut definitiv. inseamna ca tebuie sa ai rabdare. si sa mergi mai departe.
- daca nu gasesti explicatii nu inseamna ca nu stii sa cauti. inseamna ca trebuie sa perseverezi.
- nu trebuie sa faci totul perfect, trebuie sa faci.
- daca nu mai ai resurse, termina o carte la 10:47, viziteaza-ti familia, imbratiseaza-ti jumatatea, cafeleste-te ad hoc cu o prietena, plimba-te, uita-te cum decoleaza si aterizeaza avioane si... pentru nici o clipa nu-ti lasa creierul sa doarma. fa-l sa vizeze. ce ai in interior se numeste norocul tau.
vineri, martie 27, 2009
miercuri, martie 25, 2009
o anti diva
Polly Jean Harvey este ceea ce cunoscatorii au denumit anti diva. O artista completa care a transpus in muzica cele mai urate temeri ale noastre.
Desemnata in 1992 Cea mai buna cantareata debutanta si Cea mai buna cantautoare de catre revista Rolling Stone, Harvey are un stil aparte pentru ca apeleaza la o lume interioara, o lume ce-i apartine in totalitate.
Down by the water este o balada extraordinara, un reper al anilor '90.
duminică, martie 22, 2009
confessions of a shopaholic
Literatura chic a debutat prin 2005 cu diavolul se imbraca de la Prada. A urmat Ma dau in vant dupa cumparaturi si apoi Polirom a vazut ca sunt multe gagici care citesc carti amuzante, ushurele, care sa le invete care e treaba cu baietii, hainele si inalta societate.
Asa s-a nascut Chic lit in Romania. Nu e un concept nou - ce-ar mai fi sa fim noi primii, dar asa s-au nascut primii puradei ai famuliei Chic.
"Ok, nu intra in panica. Nu e chiar asa o problema majora, nu? Dar cum, a aparut un nou film Chic si eu nu il pot vedea? Ar trebui sa existe un club al fetelor care vor sa vada PRIMELE filmele de calitate. Da. Este un must. O sa-mi cumpar niste decoratiuni dragute de la Innova si o sa amnajez o camera speciala, apoi imi fac repede un blog ca e la moda si o sa am supersucces. O sa fie un nou concept: Chic au maison sau ceva de genul asta. Oricum, pana atunci tre sa torrentez filmul asta pentru ca nu mai pot de curiozitate..."
Sophie Kinsella, una dintre cele mai bune autoare de Chic lit si-a vazut seria transpusa pe marile ecrane. Mai multe detalii despre Kinsella puteti gasi pe site-ul scriitoarei http://www.randomhouse.com/bantamdell/kinsella/
Enjoy ZaMovie ;)
vineri, martie 20, 2009
varste incrucisate
coditie mizera de chirias: in camera miroase a balsam de rufe. e liniste cumplita si nu-mi pot distrage atentie de la ticaitul ceasului din perete. imi amintesc si acum cand l-am castigat: era o promotie in supermarket - cumparai doua cutii de suc si castigai unul din eternele "mari premii". ei bine, unul din ele l-am castigat eu. acum ticaie in camera si ma simt ca la un test cretin cu picatura chinezeasca.
din cand in cand se mai aude o sirena si incerc sa prelungesc sunetul cat mai mult insa ceasul asta e tare incapatanat. as zice ca e taur, dar ma tem ca m-as insela.
stau inca in pijamalele sotului meu. am baut prea multa cafea in incercarea disperata de a ma trezi si acum imi tremura mainile si nu ma pot controla. exact asa imi tremurau si cand eram mai tanara. imi amintesc perfect. si atunci tot de la cafea credeam ca mi se trage. pe naiba. atunci erau noptile petrecute in cluburi care mai de care mai pline de fum de tigare si de barbati libidinosi care-si lasasera amprenta.
am citit o data ca fiecare varsta are frumusetea ei. ma intreb care este frumusetea varstei de 30 de ani? sincer, lasand la o parte o imaturitate mascata bine cu blush, atat eu cat si altele de 20 de ani facem in principiu acelasi lucru:
stam cu chirie in timp ce ne cautam simultan un apartament, un credit, un potential venit substantial si timp pentru toate; lasam la o parte cartile (sau citim pe furish, in graba) pentru a participa la cat mai multe social events; mintim in legatura cu principiile si valorile noastre pentru ca turma sa nu ne vada in doliu (vezi mitul oii negre); ne punem intrebari existentiale privind scopul si durata vietii noastre; ne laudam jobul in fata sefilor si il blamam o data cu alegerile facute in fata apropiatilor; facem turul europei si suntem in cautarea "marii iubiri" etc etc...
daca la 20 de ani faci ce faci la 30 de ani, si, daca ai noroc si te magaresti putin, reusesti chiar sa duci o viata de 40 de ani... daca o femeie divortata de 46 ani si o pustoaica de 20 isi cauta jumatatea, daca una de 21 si alta de 36 sunt la fel de jobless si fara perspectiva... care sunt de fapt "coordonatele" fiecarei varste?
sunt gagici de 22 in ochii carora citesti aceeasi maturitate ca in ochii uneia de 33. ce naiba se intampla cu timpurile astea? ah si apropo de timp... ceasul inca ticaie. o sa-l opresc la un moment dat.
colega mea lavinia s-a mutat cu noi in apartament acum 7 luni. a venit cu o geanta. i-am explicat ca nu e prea mult loc si s-a conformat. avea 22 de ani si nu vorbea. imi amintea de mine la... varsta pe care o am acum. culmea, nu-i asa? cu cateva luni inainte ma mutasem si eu in acelasi apartament, cu un singur geamantan si o planta in ghiveci. la discutii alcoolizate impartim aceleasi depresii si idealuri similare. si amandoua ajungem la trista concluzie ca "ce rost are?". dar incercam.. e ceva in firea omului care totusi nu se lasa.
in agitatia urbana timpul s-a contractat. e din ce in ce mai scurt, mai putn, mai apasator. iti bate-n extrasistole si le zice: mai repede, mai repede! fetelor, trebuie sa faceti atatea!
si ele ca proastele asculta si eu am tahicardii si imi tremura mainile si mi se pare ca am tot 20 de ani. dar n-am. am implinit 32 acum o luna si cred ca stiu atatea, dar nimic concret.
am ajuns la concluzia ca intr-o existenta mizera de chirias conteaza ca macar mirosul sa fie frumos.
din cand in cand se mai aude o sirena si incerc sa prelungesc sunetul cat mai mult insa ceasul asta e tare incapatanat. as zice ca e taur, dar ma tem ca m-as insela.
stau inca in pijamalele sotului meu. am baut prea multa cafea in incercarea disperata de a ma trezi si acum imi tremura mainile si nu ma pot controla. exact asa imi tremurau si cand eram mai tanara. imi amintesc perfect. si atunci tot de la cafea credeam ca mi se trage. pe naiba. atunci erau noptile petrecute in cluburi care mai de care mai pline de fum de tigare si de barbati libidinosi care-si lasasera amprenta.
am citit o data ca fiecare varsta are frumusetea ei. ma intreb care este frumusetea varstei de 30 de ani? sincer, lasand la o parte o imaturitate mascata bine cu blush, atat eu cat si altele de 20 de ani facem in principiu acelasi lucru:
stam cu chirie in timp ce ne cautam simultan un apartament, un credit, un potential venit substantial si timp pentru toate; lasam la o parte cartile (sau citim pe furish, in graba) pentru a participa la cat mai multe social events; mintim in legatura cu principiile si valorile noastre pentru ca turma sa nu ne vada in doliu (vezi mitul oii negre); ne punem intrebari existentiale privind scopul si durata vietii noastre; ne laudam jobul in fata sefilor si il blamam o data cu alegerile facute in fata apropiatilor; facem turul europei si suntem in cautarea "marii iubiri" etc etc...
daca la 20 de ani faci ce faci la 30 de ani, si, daca ai noroc si te magaresti putin, reusesti chiar sa duci o viata de 40 de ani... daca o femeie divortata de 46 ani si o pustoaica de 20 isi cauta jumatatea, daca una de 21 si alta de 36 sunt la fel de jobless si fara perspectiva... care sunt de fapt "coordonatele" fiecarei varste?
sunt gagici de 22 in ochii carora citesti aceeasi maturitate ca in ochii uneia de 33. ce naiba se intampla cu timpurile astea? ah si apropo de timp... ceasul inca ticaie. o sa-l opresc la un moment dat.
colega mea lavinia s-a mutat cu noi in apartament acum 7 luni. a venit cu o geanta. i-am explicat ca nu e prea mult loc si s-a conformat. avea 22 de ani si nu vorbea. imi amintea de mine la... varsta pe care o am acum. culmea, nu-i asa? cu cateva luni inainte ma mutasem si eu in acelasi apartament, cu un singur geamantan si o planta in ghiveci. la discutii alcoolizate impartim aceleasi depresii si idealuri similare. si amandoua ajungem la trista concluzie ca "ce rost are?". dar incercam.. e ceva in firea omului care totusi nu se lasa.
in agitatia urbana timpul s-a contractat. e din ce in ce mai scurt, mai putn, mai apasator. iti bate-n extrasistole si le zice: mai repede, mai repede! fetelor, trebuie sa faceti atatea!
si ele ca proastele asculta si eu am tahicardii si imi tremura mainile si mi se pare ca am tot 20 de ani. dar n-am. am implinit 32 acum o luna si cred ca stiu atatea, dar nimic concret.
am ajuns la concluzia ca intr-o existenta mizera de chirias conteaza ca macar mirosul sa fie frumos.
luni, martie 16, 2009
despre libertate
Libertatea este dreptul sufletului de a respira.
Libertatea este posibilitatea de a avea îndoieli, posibilitatea de a face o greşeală, posibilitatea de a căuta şi experimenta, posibilitatea de a spune Nu oricărei autorităţi - literare, artistice, filozofice, religioase, sociale şi chiar politice.
Libertatea este starea de spirit prin care oamenii se indentifică cu adevaratul lor caracter.
Libertatea este legea iubirii aproapelui.
in cartea pe are o citesc scrie: "eu te iubesc, dar tu spui ca vrei sa fii liber. de ce sa fie libertatea mai importanta decat dragostea? fara dragoste, libertatea e goala. d ce nu pot coexista libertatea si dragostea? de ce dragostea trebuie sa fie prizoniera libertatii? atunci, cati oamnei traiesc in aceasta temnita?"
dincolo de toate desteptaciunile astea ramane ceva valabil: libertatea este ceva spre care tindem. ne iese cateodata. pt putin. nu avem cum sa fim liberi pe deplin. sunt prea multe constrangerile cu care libertatea tre sa lupte. si daca noi nu suntem de partea ei..n-o sa fim niciodata liberi sa fim ceea ce am fost meniti sa fim. nu vom fi liberi nici macar s-o dam in bara in drum spre acolo.
Libertatea este posibilitatea de a avea îndoieli, posibilitatea de a face o greşeală, posibilitatea de a căuta şi experimenta, posibilitatea de a spune Nu oricărei autorităţi - literare, artistice, filozofice, religioase, sociale şi chiar politice.
Libertatea este starea de spirit prin care oamenii se indentifică cu adevaratul lor caracter.
Libertatea este legea iubirii aproapelui.
in cartea pe are o citesc scrie: "eu te iubesc, dar tu spui ca vrei sa fii liber. de ce sa fie libertatea mai importanta decat dragostea? fara dragoste, libertatea e goala. d ce nu pot coexista libertatea si dragostea? de ce dragostea trebuie sa fie prizoniera libertatii? atunci, cati oamnei traiesc in aceasta temnita?"
dincolo de toate desteptaciunile astea ramane ceva valabil: libertatea este ceva spre care tindem. ne iese cateodata. pt putin. nu avem cum sa fim liberi pe deplin. sunt prea multe constrangerile cu care libertatea tre sa lupte. si daca noi nu suntem de partea ei..n-o sa fim niciodata liberi sa fim ceea ce am fost meniti sa fim. nu vom fi liberi nici macar s-o dam in bara in drum spre acolo.
miercuri, martie 11, 2009
suferinta e creatie
Bah, eu zic asa:daca omul sufera e creativ.
La pol opus, cand nu mai poate de bine si inima-i trimite bezele... e la fel de creativ.
Problema e la mijloc: cand nu esti nici calare, nici pe jos. Cand faci ce faci si nu-ti iese pui de rima. Nici macar doua cuvinte care sa faca o expresie.
Revenind, omu'-i da cu creativitatea cand i se sfasie sufletul si se descarca in cuvinte fictive care sa substituie alte conversatii care nu mai sunt reale.
Suna bine boceala atata timp cat nu devii lame. Lumea empatizeaza cu tine ca nah, oricine sufera la un moment dat. tentatia majora este sa ramai asa: in sferinta! cum s-ar zice: "ca cavalerul tristei figuri" (mi-a placut expresia asta :))
din suferinta s-au nascut slagare si best sellere, linii vestimentare si scenarii de blockbustere. Gradul de creativitate e direct proportional cu cel al suferintei, ba mai mult: daca esti si depresiv, regulile matematice pot fi complet reinventate.
ca si treaba asta cu criza care cere creativitate, suferinta emotionalo-socialo-patetico-schizofrenico-eminesciana naste genii imposibil de uita. e adevarat ca nu toata lumea atinge cotele notorietatii si mor cu creativitatea lor caznita cu tot.
pentru a ajunge de la creatie la arta trebuie sa mai arcurgem cateva etape la capitolul "rupere a sufletului/mentalului" pe care putini le parcurc si asta nu doar de amorul artei.
doresc sa le urez succes celor ce vor mai suferi si sa-i felicit pe aceasta cale pe cei creativi. loc pe net sa fie, ca, in rest, avem ce scrie :)
La pol opus, cand nu mai poate de bine si inima-i trimite bezele... e la fel de creativ.
Problema e la mijloc: cand nu esti nici calare, nici pe jos. Cand faci ce faci si nu-ti iese pui de rima. Nici macar doua cuvinte care sa faca o expresie.
Revenind, omu'-i da cu creativitatea cand i se sfasie sufletul si se descarca in cuvinte fictive care sa substituie alte conversatii care nu mai sunt reale.
Suna bine boceala atata timp cat nu devii lame. Lumea empatizeaza cu tine ca nah, oricine sufera la un moment dat. tentatia majora este sa ramai asa: in sferinta! cum s-ar zice: "ca cavalerul tristei figuri" (mi-a placut expresia asta :))
din suferinta s-au nascut slagare si best sellere, linii vestimentare si scenarii de blockbustere. Gradul de creativitate e direct proportional cu cel al suferintei, ba mai mult: daca esti si depresiv, regulile matematice pot fi complet reinventate.
ca si treaba asta cu criza care cere creativitate, suferinta emotionalo-socialo-patetico-schizofrenico-eminesciana naste genii imposibil de uita. e adevarat ca nu toata lumea atinge cotele notorietatii si mor cu creativitatea lor caznita cu tot.
pentru a ajunge de la creatie la arta trebuie sa mai arcurgem cateva etape la capitolul "rupere a sufletului/mentalului" pe care putini le parcurc si asta nu doar de amorul artei.
doresc sa le urez succes celor ce vor mai suferi si sa-i felicit pe aceasta cale pe cei creativi. loc pe net sa fie, ca, in rest, avem ce scrie :)
marți, martie 10, 2009
My Delirium
"Still here in this quiet room
Deep in delusion sending me over
Outside watch the world go by
Inside time stands still as i wonder"
Busdal
No, no intentes disculparte
No juegues a insistir
Las excusas ya existían antes de ti
No, no me mires como antes
No hables en plural
La retórica es tu arma más letal
Voy a pedirte que no vuelvas más
Siento que me dueles todavía aquí,
Adentro
Y que a tu edad sepas bien lo que es
Romperle el corazón a alguien así
No se puede vivir con tanto veneno,
La esperanza que me da tu amor
No me la dió más nadie,
Te juro, no miento
No se puede vivir con tanto veneno
No se puede dedicar el alma
A acumular intentos
Pesa más la rabia que el cemento
Espero que no esperes que te espere,
Después de mis 26
La paciencia se me ha ido hasta los pies
Y voy deshojando margaritas
Y mirando sin mirar,
Para ver si así te irritas y te vas
Voy a pedirte que no vuelvas más
Siento que me dueles todavía aquí,
Adentro
Y que a tu edad sepas bien lo que es
Romperle el corazón a alguien así
No se puede vivir con tanto veneno
La esperanza que me dió tu amor
No me la dió más nadie
Ya juro, no miento
No se puede morir con tanto veneno
No se puede dedicar el alma
A acumular intentos
Pesa más la rabia que el cemento
No se puede vivir con tanto veneno
No juegues a insistir
Las excusas ya existían antes de ti
No, no me mires como antes
No hables en plural
La retórica es tu arma más letal
Voy a pedirte que no vuelvas más
Siento que me dueles todavía aquí,
Adentro
Y que a tu edad sepas bien lo que es
Romperle el corazón a alguien así
No se puede vivir con tanto veneno,
La esperanza que me da tu amor
No me la dió más nadie,
Te juro, no miento
No se puede vivir con tanto veneno
No se puede dedicar el alma
A acumular intentos
Pesa más la rabia que el cemento
Espero que no esperes que te espere,
Después de mis 26
La paciencia se me ha ido hasta los pies
Y voy deshojando margaritas
Y mirando sin mirar,
Para ver si así te irritas y te vas
Voy a pedirte que no vuelvas más
Siento que me dueles todavía aquí,
Adentro
Y que a tu edad sepas bien lo que es
Romperle el corazón a alguien así
No se puede vivir con tanto veneno
La esperanza que me dió tu amor
No me la dió más nadie
Ya juro, no miento
No se puede morir con tanto veneno
No se puede dedicar el alma
A acumular intentos
Pesa más la rabia que el cemento
No se puede vivir con tanto veneno
alvax
e 1 noaptea si am insomnie de nesomn. nu stiu unde mi se duc gandurile si as vrea sa le fac coerente cumva. aici.
mananc gutui si nu e toamna. beau ceai cald de vanilie si scriu. as vrea sa dorm. maine ma trezesc la 6 ca sa ce? nici nu mai stiu. cert e ca maine ma trezesc la 6.
ascult Vama Veche - Ana. sunt lame. ma uit la mine de undeva din lateral si-mi zic: ESTI VARZA!
am citit azi despre ceaiul de la ora 5 si mi s-a facut pofta: de biscuiti si gem de capsiuni. Nu am, asa ca improvizez cu felii de paine graham si dulceata de zmeura. si mi s-a mai facut pofta de ceva: de stat in pat in lumina portocalie, de vise, de tine, de dimineti in Tigra, de Ghidul Lenesului si de ecouri. Mi-e greata de astenie si e tot ce am in frigider. O mare astenie. Care iese si-mi cuprinde bucataria mica si zdrentuita.
ma gandesc: daca soarele rasare dimineata, si noapte stie cand sa intre-n scena, noi de ce nu ne stim cursul? unde ne e rutina si cum stim care e a noastra?
stiu ca maine, pe tastatura de la biroU vor casca ochii mei. plictisiti de criza si prea putini ca sa curpinda tot. e imposibil sa ne putem folosi creierul la 10 la suta. avem DOAR 2 ochi - nu putem citi mai mult. avem DOAR doua urechi - nu putem auzi din alte dimensiuni. Avem DOAR o inima, si aia luata cu imprumut. avem DOAR doua maini pe care azi le-am neglijat. Si picioare, TOT doua - pe care ne sprijinim cu nepasare. pe masa sunt doar firimituri. jur ca nu sunt ale mele.
maine nu-l continua pe azi? nu-i asa? adik ... maine este ALTCEVA!
mananc gutui si nu e toamna. beau ceai cald de vanilie si scriu. as vrea sa dorm. maine ma trezesc la 6 ca sa ce? nici nu mai stiu. cert e ca maine ma trezesc la 6.
ascult Vama Veche - Ana. sunt lame. ma uit la mine de undeva din lateral si-mi zic: ESTI VARZA!
am citit azi despre ceaiul de la ora 5 si mi s-a facut pofta: de biscuiti si gem de capsiuni. Nu am, asa ca improvizez cu felii de paine graham si dulceata de zmeura. si mi s-a mai facut pofta de ceva: de stat in pat in lumina portocalie, de vise, de tine, de dimineti in Tigra, de Ghidul Lenesului si de ecouri. Mi-e greata de astenie si e tot ce am in frigider. O mare astenie. Care iese si-mi cuprinde bucataria mica si zdrentuita.
ma gandesc: daca soarele rasare dimineata, si noapte stie cand sa intre-n scena, noi de ce nu ne stim cursul? unde ne e rutina si cum stim care e a noastra?
stiu ca maine, pe tastatura de la biroU vor casca ochii mei. plictisiti de criza si prea putini ca sa curpinda tot. e imposibil sa ne putem folosi creierul la 10 la suta. avem DOAR 2 ochi - nu putem citi mai mult. avem DOAR doua urechi - nu putem auzi din alte dimensiuni. Avem DOAR o inima, si aia luata cu imprumut. avem DOAR doua maini pe care azi le-am neglijat. Si picioare, TOT doua - pe care ne sprijinim cu nepasare. pe masa sunt doar firimituri. jur ca nu sunt ale mele.
maine nu-l continua pe azi? nu-i asa? adik ... maine este ALTCEVA!
selios
as vrea sa pot sa sterg ce a fost. tot. picatura cu picatura. dar ce folos?
as vrea sa fiu din nou copil. naiv. din cap in picioare. ma lasa timpul, oare?
as vrea sa am din nou iluzii. 13. dar ce ma fac cu reversul?
as vrea sa-mi regasesc ritmul. caramba. cum era coregrafia?
as vrea sa nu dormi. visand. unde se duc gandurile tale?
as vrea sa-ti invat limba. ambigua. ma inveti alfabetul?
as vrea sa nu-mi mai fie frica. turbata. dar garda jos e o idee buna?
as vrea sa fiu din nou copil. naiv. din cap in picioare. ma lasa timpul, oare?
as vrea sa am din nou iluzii. 13. dar ce ma fac cu reversul?
as vrea sa-mi regasesc ritmul. caramba. cum era coregrafia?
as vrea sa nu dormi. visand. unde se duc gandurile tale?
as vrea sa-ti invat limba. ambigua. ma inveti alfabetul?
as vrea sa nu-mi mai fie frica. turbata. dar garda jos e o idee buna?
vineri, martie 06, 2009
Istorii si religii
Istoria este o materie relativ plictisitoare. Interesanta, e adevarat. Marturie (trunchiata) a existentei noastre, cu siguranta. Dar cele mai frumoase istorii sunt cele ale povestilor de dragoste: care se scriu in prezent si se citesc la trecut.
Oriunde mergem, asemeni cetatii dezgropate pe Lipscani, descoperim relicve ale anilor ce au fost. Invatam din mers sa datam fiecare intamplare. Sa memoram pe dinafara lupta crancena a primei despartiri, noaptea secreta a uneltirilor, minciuni cochete menite sa salveze o relatie.
Singura religie pe care o stim sunt fie el, fie ea, pentru care pacatuim, postim si ne intaltam de-a dreptul iubirii. Armate de ingeri si demoni stau cand in stanga, cand in drepta noastra si ne sfatuiesc. "Ingerasul meu, eu sunt mic, tu fa-ma mare".... vreau sa stiu cat doare".
"Loving you is my religion". Azi da, maine cine stie? Poate mor sau, chiar mai rau, ma convertesc unei alte religii. Voi duce ofrande marii si voi canta o muzica noua.
Intr-o zi de marti i-am spus: "De azi eu sunt ateu!" Atunci religia nu a mai contat ca materie, iar istoria, sa fiu sincera, am uitat s-o mai invat. Examenul l-am dat la geografie: mi s-a parut mai usor sa calatoresc, tot inainte, decat sa tin minte datile in care ma rugam.
Oriunde mergem, asemeni cetatii dezgropate pe Lipscani, descoperim relicve ale anilor ce au fost. Invatam din mers sa datam fiecare intamplare. Sa memoram pe dinafara lupta crancena a primei despartiri, noaptea secreta a uneltirilor, minciuni cochete menite sa salveze o relatie.
Singura religie pe care o stim sunt fie el, fie ea, pentru care pacatuim, postim si ne intaltam de-a dreptul iubirii. Armate de ingeri si demoni stau cand in stanga, cand in drepta noastra si ne sfatuiesc. "Ingerasul meu, eu sunt mic, tu fa-ma mare".... vreau sa stiu cat doare".
"Loving you is my religion". Azi da, maine cine stie? Poate mor sau, chiar mai rau, ma convertesc unei alte religii. Voi duce ofrande marii si voi canta o muzica noua.
Intr-o zi de marti i-am spus: "De azi eu sunt ateu!" Atunci religia nu a mai contat ca materie, iar istoria, sa fiu sincera, am uitat s-o mai invat. Examenul l-am dat la geografie: mi s-a parut mai usor sa calatoresc, tot inainte, decat sa tin minte datile in care ma rugam.
Beyond your everything
Don't linger. Don't deny. Don't forget.
Never forget: beyond this is another dimension.
Music is your only passaport.
Never forget: beyond this is another dimension.
Music is your only passaport.
marți, martie 03, 2009
de ce ne complicam?
daca ai suflet de artist si aripi care vor sa zboare, dar esti prins in capcana pentru muste, ce faci?
daca ai vise de care nu poti sa uiti si o voce interioara care-ti sopteste "nu uita de tine", dar stai treaz urmand visul altora, ce faci?
daca vrei sa fii rege si sa-ti ghidezi poporul catre noi taramuri, dar nu ai armele potrivite, ce faci?
daca nu esti singur si nici uitat, dar nu poti ajunge la sufletele care te asteapta, ce faci?
daca n-am mai fi maestri ai prostiei, daca n-am mai cauta utopicul, daca ar fi totul mai simplu, n-ar fi mai bine???
daca ai vise de care nu poti sa uiti si o voce interioara care-ti sopteste "nu uita de tine", dar stai treaz urmand visul altora, ce faci?
daca vrei sa fii rege si sa-ti ghidezi poporul catre noi taramuri, dar nu ai armele potrivite, ce faci?
daca nu esti singur si nici uitat, dar nu poti ajunge la sufletele care te asteapta, ce faci?
daca n-am mai fi maestri ai prostiei, daca n-am mai cauta utopicul, daca ar fi totul mai simplu, n-ar fi mai bine???
luni, martie 02, 2009
cliche
Vine primavara cu-alaiul ei de flori:)
care flori ca nu se vad! nu tu pui de ghiocel firav, curios, ratacit in jungla urbana. doar mugurashi razleti in copaci. doar iz de primavara.
primavara s-a mentinut in topul preferintelor mele. din cauza si poate chiar datorita revelatiei sora cu intelepciunea pe care o caut an de an.
toate clecheele legate de 1 martie/primavara/inchiderea anului financiar/inceputul anului zodiacal... bla bla... toate astea la un loc te fac sa te gandesti ca bai, la naiba cu ce a fost! bring me something new!!
fara doar si poate astept acea saptamana in care nu este nici prea cald, nici prea frig, in care soarele reincepe sa ne bata frateste pe spate, sa ne lip-lip si jap-jap peste fata, cand totul miroase a viata noua, a reincarnare si a poezie deloc bacoviana - care-i inspira pe creativi la noi slogane pentru reclamele la detergenti; este geamana celei din octombrie (pe care anul trecut am trait-o din plin, seara de seara, plimbandu-ma in fiecare parc din Bucuresti), doar ca mult mai aproape de sufletul meu.
am primit si prima zambila, chiar acum: e roz si miroase a crud.
dar cel mai frumos martisor a fost cel pe care l-am primit de la my better half: un ananas cu o forma perfecta de ananas :) (pe principiul "pentru ca iti plac plantele in ghiveci")
astept cu interes ca toate cliseele sa dea navala peste noi, sa ne scoata din amorteala asta pt ca asa nu se mai poate.
care flori ca nu se vad! nu tu pui de ghiocel firav, curios, ratacit in jungla urbana. doar mugurashi razleti in copaci. doar iz de primavara.
primavara s-a mentinut in topul preferintelor mele. din cauza si poate chiar datorita revelatiei sora cu intelepciunea pe care o caut an de an.
toate clecheele legate de 1 martie/primavara/inchiderea anului financiar/inceputul anului zodiacal... bla bla... toate astea la un loc te fac sa te gandesti ca bai, la naiba cu ce a fost! bring me something new!!
fara doar si poate astept acea saptamana in care nu este nici prea cald, nici prea frig, in care soarele reincepe sa ne bata frateste pe spate, sa ne lip-lip si jap-jap peste fata, cand totul miroase a viata noua, a reincarnare si a poezie deloc bacoviana - care-i inspira pe creativi la noi slogane pentru reclamele la detergenti; este geamana celei din octombrie (pe care anul trecut am trait-o din plin, seara de seara, plimbandu-ma in fiecare parc din Bucuresti), doar ca mult mai aproape de sufletul meu.
am primit si prima zambila, chiar acum: e roz si miroase a crud.
dar cel mai frumos martisor a fost cel pe care l-am primit de la my better half: un ananas cu o forma perfecta de ananas :) (pe principiul "pentru ca iti plac plantele in ghiveci")
astept cu interes ca toate cliseele sa dea navala peste noi, sa ne scoata din amorteala asta pt ca asa nu se mai poate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
