fara rima

sens, nonsens
sentiment ciudat
forta alba, cantata
de cei ce spera ca vor sti

abrupt, vulcanic, desuet,
in rima fara rima
canti viata ta si a mea
a mea fara tine: sec

draconic, marsav, cretin
sunt eu, o umbra a ce-am fost
monden, citit, uitat
un sens... fara de sens

doi tigri

noaptea a dat verdictul: firesc! cat se poate de firesc!!

i-a urmarit de sus cum pun la cale totul. cum isi adunau fortele si isi risipeau temerile unul altuia. o echipa buna si-a zis. hm! cine a mai vazut asa ceva?!

vorbesc aceeasi limba - un hibrid al discursului elevat. inconstienti amandoi, dar cu o inteligenta cu mult deasupra mediei.
visatori si totusi foarte aplicati. interesati de ocultisme, fascinati de mintile creatoare, doi detectivi ai pericolului.

supli, boemi si nestatornici. fricosi si zambareti. tineri si totusi extrem de batrani. insetati de ei doi si recunoscatori pentru viata. interesanti separati, deosebiti impreuna.

in spatiu, in imponderabilitate, sub pamant, intr-o camera de hotel, la Mos Craciun si Zana Dava, oriunde este unul, functioneaza doar prin celalalt.

citesc. 4 carti de joc pe noapte. si fac castele din popice. aduna conuri de brad si joaca domino cu fire de nisip. mananca seminte de palmier si scriu pe geamuri aburite.

s-au intalnit in cosmos si locuiesc pe planeta Tigrului, din a 10-a constelatie, a doua cale lactee la dreapta...

urat, dar adevarat

stii atunci cand iti doreai sa te intorci in timp si sa retraiesti totul asa cum stii acum ca ar trebui?

cand spuneai ca "daca as mai putea trai, macar o data tot ce a fost... m-ar implini si as sti sa fac sa ramana pentru totdeauna".

atunci iti inchideai ochii noaptea si incepeai sa-ti imaginezi. si repetai visul si a doua zi. si a treia zi. si inca o luna. apoi s-a facut un an. si traiai asa, cu speranta ca vei putea face ca totul sa fie foarte, foarte real.

iti mai amintesti cand ascultai aceleasi melodii de demult si mergeai in aceleasi locuri ca sa ai un cadru cat mai familiar? cand citai dintr-un mare explorator de suflete ca "omul este ceea ce se spune despre el"? atunci iti doreai sa ai ce spune despre tine, atunci ambitia ta il avea pe vino'n'coa

ti-a amortit sangele in vene si mintea ta e suspendata. incoerenta si se indreapta clar spre moarte clinica.
ti s-au uscat buzele si unghiile iti cad. visezi negru si cu el te invelesti....
citesti blesteme si faci glume in gand. te uiti in gol si din gura iti ies muste verzi.
mananci mucegaiuri si lingi peritii umezi dupa apa. ti-e sete si nu ai cu ce sa o stingi.
din suflet se scurge sange. saliva ta e acra si mucii tai prea multi.

iti mai amintesti cum era pe pamant? cand visai sa fii inger? iata... primeste ce ai sadit

run honey run... ca mod de viata

Honey fuge. Ea s-a nascut intr-un vers al unui om care s-a simtit inspirat sa-l scrie in acel moment dat.

Honey are o mare dilema. De ce fuge, dar mai ales, de ce este indemnata sa fuga?

Ieri fugea de un bol cu rosii, de betii in studentie, de Ardeias si Marea Neagra. de Kent 8 si Supergirl, de lucruri frumoase si doctori grabiti. de vin si vino aici. de acum-ul de atunci.

Azi fuge de tine, prostule. pentru ca ea e complicata si e nascuta in vers de cantec. isi permite. isi permite multe. asa ca fuge. de iubire, glume proaste si ...de ea. care este acum. e diforma si copila. prea calita si dezinteresata. rade mult, dar fals. asculta, dar nu aude. analizeaza si nu e multumita. niciodata. doar putin. acum. nah.. a trecut.. nu mai e...

Asa ca va fugi si maine. de acum-ul de azi si de speranta care s-a format. de visele ei si de ale tale. de prietene bune si de prietene degeaba. de telefoane in weekend si plimbari la viena... de cutaritza is online si cutarescu is offline.

Fuga, ca mod de viata? se poate?
eu cred ca o persoana ca honey este obosita permanent, fire neechilibrata si nestatornica. nemultumita si urata.

de asemenea, mi-ar placea sa fiu ea. sa pot alerga intr-un continuu maraton al lucrurilor care se intampla. sa explorez lucruri care sa ma goleasca si sa ma raneasca si sa nu-mi pese. pentru ca alerg si las in urma.

ar fi misto asa... sa am puterea sa trec prin toate probele de foc, sa am prin ce probe trece si ... mai ales sa pot alerga in continuare. sa nu ma tem de destinatie, sa am doar certitudinea ca alerg spre mai bine...

nu uita sa.... ce?

ce este de fapt memoria? si, mai mult decat atat, cum functioneaza? Ca.. nah.. de la om la om e cu totul altfel. la unii e pe termen mediu si lung, iar la altii, oricat s-ar screme, nu functioneaza nici macar cu frecventa redusa.

memoria este unealta de autoconservare. te ajuta sa-l uiti pe ninel si maneaua pe care o ascultai dupa ce v-ati despartit cand tre' sa dai bine la serviciu... dar te ajuta sa-ti amintesti ce bine era in bratele lui cand esti singura acasa.

memoria iti permite sa stii exact cu cate femei ti-ai inselat nevasta (oficial 56 - parca asa era ultima data :) si neoficial 1). asta pentru ca ai fost beat si mult prea tentat de parfumul ei care semana leit cu al sotiei. Promesse parca i se zice.

memoria stie sa faca declicul acela fierbinte, care iti arde neuronii si iti agita ventricului drept mult prea tare. dansa este cea care deruleaza filme pe care uitasei ca le-ai vazut: batrana cu fundul gol, murdara si mirosind a putregai pe care ai vazut-o (si ti s-a facut mila) la victoriei, textul pe care l-ai scris in clasa a 12-a despre Hitler cu titlul "Uitati-va-n ochii copiilor arsi", ceapa cu slana afumata pe acre ai mancat-o cu pofta intr-o noapte pe la 2, filmul din parcul cu lac, cu sarut si tinut de mana si tremur de voce, distanta calculata pana la stele in seara in care ai decis sa te sinucizi....

eh.. memoria asta. e misto asa cum functioneaza. ideea este cat reusesti sa o controlezi sau sa o folosesti in avantajul tau. Da.. exista si uitarea... dar o consider o forma de nonmemorie. deci tot memorie. sunt rude.

de exemplu.. azi mi-am amintit sa scriu. am vrut de mult sa fac asta, insa acum... vineri, 07 noiembrie.. cand inca sunt la serviciu... memoria mea m-a activat!