zathing

sunt momente in care ma gandesc ca a lasa orgoliul la o parte poate fi de multe ori un mare bine. dar pentru cine? si pentru cat timp? pana la urma se intampla ca orgoliul sa se reinfiinteze in tne si atunci te invarti in acelasi cerc vicios. nu vreau sa fiu caine. si cred ca daca as alerga in jurul cozii as trai mult prea ametita sa mai percep ce mi se intampla.
dar, momentele in care e treaba cu orgoliul sunt sustinute de un dorn nemarginit. si as vrea, repet, sa am puterea de a ma clona. sa vad cum ar fi fost viata mea acum daca pe 1 aprilie nu as fi spus nu, daca intr-o vara nu as fi lasat un bilet gol unei iubiri adevarate, daca n-as fi studenta la fjsc si nu i-as fi cunoscut, daca as fi continuat sa dorm pe 11 noiembrie si asa mai departe.
mi-e dor de multe lucruri, dar cel mai dor mi-este de mine. si, cum spunea lady s pe blogul ei, sunt momente in care imi dau seama ca i-am dat bucurestiului mai mult decat merita. si il urasc pentru asta. mi-e dor de oamenii cu care stateam in ardeias si jucam mima, de jurnalul meu din clasa a 10-a, de Pisone, mi-e dor sa ma joc coarda pe campionate, sa ascult "limbaj de cartier" pe furis, mi-e dor de discutiile interminabile de pe bancuta din fatza blocului, de campionatul de fotbal sarbatorit pe balconul din rahova cu burger si seminte si mi-e dor de tine.
in astfel de momente imi pare rau ca nu am apucat sa ne luam la revedere. ti-am zis ca am sa te urasc daca voi pleca fara sa te pup de ramas bun. dar nu te urasc. te iubesc ca in prima zi. si mereu am sa o fac. mereu...