zathing

mi-a zis o prietena a in aceste momente ale frumoasei existente are "un plans interior", dar ca nu stie pe seama cui sau a ce sa il puna.
"ma plang pe mine? pe el? pe noi? pe lipsa de noi?" se intreba

intrebarea cu plansul interior mi-am pus-o de nenumarate ori: de fiecare data cand dialogul unui film vorbea despre cat este de greu sa fii puternic, cand autorul vreunei carti isi contura personajul drept un lupator, cand in concert RBD publicul canta o data cu Mia. nu ma emotiona neaparat ce li se intampla lor, nu eram nici fan, si nici autorul nu era idolul meu in viata. ma emotiona ideea de a suferi, de a nu avea ce imi doream, de a-l fi pierdut sau de a nu fi reusit sa strig asa cum altii s-ar fi asteptat sa o fac. ideea unei "ghetto story" devenita realitate. a avea puterea de a depasi cele mai cretine momente. cand, exact cant te simti complet ratat te suna o prietena si se autoinvita la tine cu pretextul de proiect. in sufeltul tau te simti iubit. si ideea asta ma emotioneaza.
plansul interior e permanent. plangem pentru noi si pentru tot ce am trait. plangem pentru altii tot la noi raportandu-ne. pentru ca...oameni suntem zic!
in perioadele in care se aduna atat de multe incat nu mai stii nici tu cine esti, ce ai vrea sa fii si nici nu mai vrei sa mai faci nimik in privinta asta, se intampla ca vrei s aplangi. pentru orice, pentru oricine. si daca la tv vezi o scena induiosatoare plangi. pentru ca inseamna, ca undeva si altii sunt la fel ca tine. ca nu esti singur.
e bine cred ca sufletul nostru vrea s aplanga. asta spune multe despre frumusetea interioara a celui care o face. e si el om, vrea si el sa simta ca e dorit, ca e altcineva care il place pentru ceea ce este.

in relatii sunt si alte coordonate care se adauga. daca el nu stie cine esti este poate pentru ca ii este greu sa o vada. pentru ca, asemeni tie are si el viata lui. pentru ca si el simte si are nevoie. cred ca treaba asta cu relatiile consta intr-un schimb relativ win-win de defecte (le am pe astea... le accepti? si eu voi invata sa le iubesc pe ale tale in schimb), de suport sentimental, dincolo de sex, atractie fizica, parinti, prieteni. cand esti tu cu el, "cand tu aluneci doar spre el", nu mai conteaza decat ce ati impartit, ce anume din voi ati dat la schimb.
dar sunt momentele de care vorbeam mai sus in care, daca sufletul tau plange, si al lui se intampla sa faca la fel, e mai greu sa faceti schimb. pentru ca acum ar trebui sa faceti schimb de deziluzii, de traume, de neajunsuri.. si atunci cand iubesti omul cu care esti in cuplu nu prea vrei sa ii dai chestii naspa. ai vrea sa ii dai zambete, ambitie, un viitor, orgasme, pe tine, iubire.
dar tu esti cu totul. ai si defecte, nu esti un supererou care le poate face pe toate. cred ca pana la urma intelepciunea consta in a avea capacitatea de a face schimb de tip win win si in cazul plansetelor interioare.