zathing

nu pot. si daca nu pot, mai incerc. mereu mi s-a zis ca gresesc. dar zau, va spun, nu imi iese. persista. e atat de puternica incat o simt si in somn. e rea. si sunt dependenta. dar imi place. si o blestem in acelasi timp. un puzzle intreg de sentimente. e aidoma unei vizite la opera, cand desi fata in fata cu necunoscutul nu te simti descumpanit. ii apartii si te lasi in bratele ei. apoi se aseamana cu imaginea unui cosciug lasat incet in groapa. un chip ce o data a fost viu, drag multora, uitat pentru vecie. ( cat conteaza moartea unui om by the way? ) Durerea celor de pe margine care privesc sfasiati cum se despart de mort. pamantul isi ia inapoi sau doar cere rasplata ca ne tine? si se asterne uitarea. din uitare se intrevede ea, mandra, din senin reapare. o bat. ma loveste. din nou suntem in ring. scopul ei? nu stiu... Dar dupa ce trece ma simt infinit mai puternica.