zathing

s-a intamplat ca stia despre e e vorba si nimik din spusele lor nu o mai fascinau. Privea crestele muntilor de la aceeasi inaltime si infinitul parea atins. statea acolo cu o telecomanda in mana si derula mereu aceleasi secvente de film. hipnotizata de puterea lor, de faptul ca fiecare secunda ce trecea o indeparta de ele. nu s-a opus timpului niciodata si nu se temea de riduri si osteoporoza. insa in acel moment, se juca cu el. inainte. inapoi. inapoi. Timpul s-a enervat si ia luat telecomanda. i-a redat in schimb viitorul. pe care ea nu il vroia. si nu l-a cerut. jocul lor nu s-a terminat. deasupra muntilor trona imaginea ramasa pe stop. pe stop la dracu. a revenit printre ei. goala si trista. dezbracata de speranta, cutia pandorei se pare ca avea o deschizatura secreta. razbunarea a ajutat-o sa iasa. asa ca ea se uita in ochilor egoisti, curiosi, sadici. se uita cu scarba. scarba ca stie. ca are imaginea si nu o poate schimba.