zathing

oglinda....

ce e defapt o oglinda? ma intreb, daca nu ar exista oglinzile... noi ne-am putea vedea?
in calitate de narcisista ce sunt... poate nu as mai avea aceasta caliatate daca nu ar exista oglinzile. si, ma gandesc, ca uite, pot sa ma vad si sa ma recunosc din multime si fara sa ma uit in oglinda.

deci ce face o oglinda pana la urma...
unul din rolurile de baza ar fi clar acela de a ne ajuta sa: ne machiem, sa ne "facem freza", sa analizam un cos doua aparute nu stiu exact cum, dar peste noapte, sa observam daca vanataia pe care sotul a lasat-o se vede chiar atat de tare pe cat se simte, sa numaram ridurile de expresie, sa vedem daca le putem da crezare antropologilor cand spun ca sunt peste 200 de combinatii de grimase pe care muschii fetei le pot face, sa vedem cum ne incadreaza minunatul chip ochelarii luati de fitza de la Dior sau cerceii cu smarald (nu sunt falsi ca sunt d ela bunica;) ) s.a.m.d
asta inseamna ca in oglinda putem vedea. cum aratam, culoarea parului, combinatia culorilor chipului, a ochilor, a nasului, buzelor si sprancenelor.
doar atat? eu cred ca nu.
cred ca in oglinda putem vedea ce stim pe dinauntru si vrem sa accentuam sau sa ascundem. cred ca oglinda este si un aliat, dar si un dusman. o mai mintim din cand in cand... dar ea stie.

de exemplu acum, daca ma uit in oglinda vad un motz prins in graba, niste ochi obositi, tristi, sprancene pe care am invatat sa nu le pensez in stilul "mirat, la un rand", ochelari cu rama neagra...un om. exact. un om p ecar eil stiu fara sa ma uit in oglinda.
perspectiva mea, ca individ, pe care EU o vad, nu este aceeasi cu cea pe care o are sora mea cand ma priveste in oglinda. so.. oglinda ar putea fi o modalitate de a extrage acel TU pe care ALTII il vad. aha...
vad cum stiu ei ca sunt eu. care sunt caracteristicile pe care ei le bifeaza. complicat!
cu toate acestea, imi plac si mi-au placut de cand eram mica. ma holbez la mine mereu. analizez fiecare particica a mea, incerc mixuri noi de zambete, imi place sa machiez o parte intr-un fel si alta in altul. cateodata ma joc cu doua oglinzi. sa vad profilul, sa ma vad de la spate. nu pentru ca nu m-as cunoaste... sau pentru ca nu m-as putea recunoaste. ci pentru ca imi place cum ma schimb. sunt aceeasi...si totusi mereu altfel. si..oglinda este cel mai simplu mod de a tine pasul cu mine.