o vineri dimineata banala. ceasul suna la 7:45. Nu era nimic de facut asa ca n-avea rost sa ma trezesc, ca de obicei, la 7:10. Dau drumul la TV. Din nou sonorul prea tare. Din nou muult prea dimineata. Prea multa lene.
Reclame pe PRO TV. Asteptam cuminte sub pilota sa vina stirile, sa treaca vremea cu Busu, ca sa aflam cum va fi ziua de la Neti.
Dar la stiri, soc si groaza: a murit Michael Jackson. Adica, regele muzicii pop, care urma sa faca 51 de ani, a murit dintr-un stop cardiac. Adica azi noapte, in timp ce scriam despre ecosistemele sonore... Michael murea.
Thriller, Dirty Diana, Keep it in the closet, The way you make me feel, Just friends si mult mult mai multe decat, all gone. Baiatului care refuza sa creasca, the neverland michael, i s-a daruit astazi eternitatea.
e o zi de tinut minte. caci un star ca michael nu se va mai naste prea curand.
adio, michael..
vineri, iunie 26, 2009
joi, iunie 25, 2009
De ce, copile?
Gandacelul, de Elena Farago
-De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
-De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
miercuri, iunie 24, 2009
Tuciuriul de la 6
"tuciuriule, mi-e dor de tine si vreau sa ne vedem".
atat scria in mailul din inbox. socat, uimit si dornic de reply, tuciuriul se apuca sa tasteze repejor. pe ascuns, ca si cand ar impartasi cu ea secretul facerii lumii, dadu send si dus a fost.
calatoria mailului prin meandrele internetului nu dura mult. pret de un sughitz. emotia regasirii, traspusa in literele digitale, nerabdarea nevederii, incinsa cu poze recente si taifasuri nocturne, toate l-au acaparat pe tuciuriu si i-au adus zambetul pe buze.
ce vis tampit! si ce real parea totul. un scurt metraj 6D la 6 dimineata. armonia asternutului verde mlastinos s-a disipat o data cu fulgerul care a luminat incaperea. pe balcon ploua de rupea. nu rupea nimic, doar expresia. in iarba din fata blocului greierii amutisera speriati ca a venit toamna. in camera roia fantoma vecinei de vis-a-vis moarta de o saptamana. un cot mai incolo dormea o blonda cu accent rusesc.
"tuciuriule, mi-e dor de tine si vreau sa ne vedem" ii staruia in minte si oricate oi sareau gardul lui Mos Ene, "tuciuriule, mi-e dor de tine si vreau sa ne vedem" sarea o data cu ele.
atat scria in mailul din inbox. socat, uimit si dornic de reply, tuciuriul se apuca sa tasteze repejor. pe ascuns, ca si cand ar impartasi cu ea secretul facerii lumii, dadu send si dus a fost.
calatoria mailului prin meandrele internetului nu dura mult. pret de un sughitz. emotia regasirii, traspusa in literele digitale, nerabdarea nevederii, incinsa cu poze recente si taifasuri nocturne, toate l-au acaparat pe tuciuriu si i-au adus zambetul pe buze.
ce vis tampit! si ce real parea totul. un scurt metraj 6D la 6 dimineata. armonia asternutului verde mlastinos s-a disipat o data cu fulgerul care a luminat incaperea. pe balcon ploua de rupea. nu rupea nimic, doar expresia. in iarba din fata blocului greierii amutisera speriati ca a venit toamna. in camera roia fantoma vecinei de vis-a-vis moarta de o saptamana. un cot mai incolo dormea o blonda cu accent rusesc.
"tuciuriule, mi-e dor de tine si vreau sa ne vedem" ii staruia in minte si oricate oi sareau gardul lui Mos Ene, "tuciuriule, mi-e dor de tine si vreau sa ne vedem" sarea o data cu ele.
marți, iunie 23, 2009
Ploaia din trecut
Se implineste un an de cand lumea s-a schimbat. Un an animat de balciuri si povesti, dar fara urma a ce a fost.
Tot inainte am mers de teama ca, daca ma voi intoarce, ma voi pietrifica. In nopti ploioase ca aseara, cand fulgera si pe loc se lumineaza cerul, vad. Vad clar crampeie de trecut si ma intreb: cat timp are sa mai treaca pentru ca el, trecutul, sa nu se mai intoarca?
Mi se sugruma gatul de emotie, si palmele-mi transpira si in piept se-agita inima, de teama ca va plange iara. Nu-i chip s-o linistesc, nici somn nu am s-astern visarea peste.
Tot inainte merg, acum sa vreau nu-i cale inapoi. Cand timpul trece si prezentul se aduna peste tot ce ai avut, raman doar noptile ploioase care, din viitor se vor asterne uscate.
Tot inainte am mers de teama ca, daca ma voi intoarce, ma voi pietrifica. In nopti ploioase ca aseara, cand fulgera si pe loc se lumineaza cerul, vad. Vad clar crampeie de trecut si ma intreb: cat timp are sa mai treaca pentru ca el, trecutul, sa nu se mai intoarca?
Mi se sugruma gatul de emotie, si palmele-mi transpira si in piept se-agita inima, de teama ca va plange iara. Nu-i chip s-o linistesc, nici somn nu am s-astern visarea peste.
Tot inainte merg, acum sa vreau nu-i cale inapoi. Cand timpul trece si prezentul se aduna peste tot ce ai avut, raman doar noptile ploioase care, din viitor se vor asterne uscate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)