varste incrucisate

coditie mizera de chirias: in camera miroase a balsam de rufe. e liniste cumplita si nu-mi pot distrage atentie de la ticaitul ceasului din perete. imi amintesc si acum cand l-am castigat: era o promotie in supermarket - cumparai doua cutii de suc si castigai unul din eternele "mari premii". ei bine, unul din ele l-am castigat eu. acum ticaie in camera si ma simt ca la un test cretin cu picatura chinezeasca.

din cand in cand se mai aude o sirena si incerc sa prelungesc sunetul cat mai mult insa ceasul asta e tare incapatanat. as zice ca e taur, dar ma tem ca m-as insela.
stau inca in pijamalele sotului meu. am baut prea multa cafea in incercarea disperata de a ma trezi si acum imi tremura mainile si nu ma pot controla. exact asa imi tremurau si cand eram mai tanara. imi amintesc perfect. si atunci tot de la cafea credeam ca mi se trage. pe naiba. atunci erau noptile petrecute in cluburi care mai de care mai pline de fum de tigare si de barbati libidinosi care-si lasasera amprenta.

am citit o data ca fiecare varsta are frumusetea ei. ma intreb care este frumusetea varstei de 30 de ani? sincer, lasand la o parte o imaturitate mascata bine cu blush, atat eu cat si altele de 20 de ani facem in principiu acelasi lucru:

stam cu chirie in timp ce ne cautam simultan un apartament, un credit, un potential venit substantial si timp pentru toate; lasam la o parte cartile (sau citim pe furish, in graba) pentru a participa la cat mai multe social events; mintim in legatura cu principiile si valorile noastre pentru ca turma sa nu ne vada in doliu (vezi mitul oii negre); ne punem intrebari existentiale privind scopul si durata vietii noastre; ne laudam jobul in fata sefilor si il blamam o data cu alegerile facute in fata apropiatilor; facem turul europei si suntem in cautarea "marii iubiri" etc etc...

daca la 20 de ani faci ce faci la 30 de ani, si, daca ai noroc si te magaresti putin, reusesti chiar sa duci o viata de 40 de ani... daca o femeie divortata de 46 ani si o pustoaica de 20 isi cauta jumatatea, daca una de 21 si alta de 36 sunt la fel de jobless si fara perspectiva... care sunt de fapt "coordonatele" fiecarei varste?

sunt gagici de 22 in ochii carora citesti aceeasi maturitate ca in ochii uneia de 33. ce naiba se intampla cu timpurile astea? ah si apropo de timp... ceasul inca ticaie. o sa-l opresc la un moment dat.

colega mea lavinia s-a mutat cu noi in apartament acum 7 luni. a venit cu o geanta. i-am explicat ca nu e prea mult loc si s-a conformat. avea 22 de ani si nu vorbea. imi amintea de mine la... varsta pe care o am acum. culmea, nu-i asa? cu cateva luni inainte ma mutasem si eu in acelasi apartament, cu un singur geamantan si o planta in ghiveci. la discutii alcoolizate impartim aceleasi depresii si idealuri similare. si amandoua ajungem la trista concluzie ca "ce rost are?". dar incercam.. e ceva in firea omului care totusi nu se lasa.

in agitatia urbana timpul s-a contractat. e din ce in ce mai scurt, mai putn, mai apasator. iti bate-n extrasistole si le zice: mai repede, mai repede! fetelor, trebuie sa faceti atatea!
si ele ca proastele asculta si eu am tahicardii si imi tremura mainile si mi se pare ca am tot 20 de ani. dar n-am. am implinit 32 acum o luna si cred ca stiu atatea, dar nimic concret.
am ajuns la concluzia ca intr-o existenta mizera de chirias conteaza ca macar mirosul sa fie frumos.