Libertatea este dreptul sufletului de a respira.
Libertatea este posibilitatea de a avea îndoieli, posibilitatea de a face o greşeală, posibilitatea de a căuta şi experimenta, posibilitatea de a spune Nu oricărei autorităţi - literare, artistice, filozofice, religioase, sociale şi chiar politice.
Libertatea este starea de spirit prin care oamenii se indentifică cu adevaratul lor caracter.
Libertatea este legea iubirii aproapelui.
in cartea pe are o citesc scrie: "eu te iubesc, dar tu spui ca vrei sa fii liber. de ce sa fie libertatea mai importanta decat dragostea? fara dragoste, libertatea e goala. d ce nu pot coexista libertatea si dragostea? de ce dragostea trebuie sa fie prizoniera libertatii? atunci, cati oamnei traiesc in aceasta temnita?"
dincolo de toate desteptaciunile astea ramane ceva valabil: libertatea este ceva spre care tindem. ne iese cateodata. pt putin. nu avem cum sa fim liberi pe deplin. sunt prea multe constrangerile cu care libertatea tre sa lupte. si daca noi nu suntem de partea ei..n-o sa fim niciodata liberi sa fim ceea ce am fost meniti sa fim. nu vom fi liberi nici macar s-o dam in bara in drum spre acolo.
luni, martie 16, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
eu zic asa despre cartea pe care o citesti: nu-i mai da atata credit! pt ca ca daca atat de mult elogiezi libertatea, trebuie sa intelegi ca a ta se termina unde incepe a celuilalt. iar dragostea impartasita mai ales, dar nu numai, e normata de principiul asta. si asa mai departe.
din cealalta perspectiva, pe care cred ca o invoci, da, e pacat sa nu ai libertatea sa faci ceea ce esti tu cel mai bine, dar marele compromis se face uneori exact atunci cand accepti sa joci dupa regulile societatii in care traiesti.
dixit I:)
Trimiteți un comentariu