From MJ, with love

Daca ar fi sa aleg neste versuri de amor si sa le recit cu un mare nod in gat la o eventuala ceremonie...as vrea sa fie de la baiatul asta care muri de tinerel....nu de alta, dar sunt...za BEST

In Our Darkest Hour
In My Deepest Despair
Will You Still Care?
Will You Be There?
In My Trials
And My Tripulations
Through Our Doubts
And Frustrations
In My Violence
In My Turbulence
Through My Fear
And My Confessions
In My Anguish And My Pain
Through My Joy And My Sorrow
In The Promise Of Another Tomorrow
I'll Never Let You Part
For You're Always In My Heart.

Thanks M, for being there for me

Iubirea

cuvinte precum niciodata, mereu, pentru totdeauna sunt spontane, cu continut efemer si folosit ca strategie de invaluire a inamicului.
mereu m-am intrebat si o sa ma intreb: daca iubirea exista cu adevarat si daca ea face asta, cum o recunosti?

este iubirea aceea neinteleasa si ramasa atarnata in trecut, este iubirea responsabila pentru o copila batuta de soarta, este iubirea pentru care plangi pana nu-ti mai poti inchide ochii, este iubirea careia ii scrii epistole neexpediate, este iubirea care te consuma fizic si moral, este iubirea regasita, este iubirea aparent moarta, aparent resuscitabila, este iubirea nebuna, fara frontiere, este iubirea de pe mess cu x is typing a message, este iubirea care moare dupa 20 de ani de casnicie, trei copii si-un al patrulea nedeclarat?; este iubirea care-ti trimite decizii si urari de bine, este iubirea care te calca in picioare si-ti tavaleste paturica din copilarie prin noroi, este iubirea care rade de tine, este iubirea care-ti face unghiile de la picioare sau cea care se apleaca sa-ti fie alaturi?

iubirea vine din Rai sau din Iad?

iubirea se conserva in suflete si borcane etichetate cu amintiri, iubirea se stocheaza in foldere cu muzica, filme, linkuri si bloguri prost scrise. Iubirea nu-ti strange portiera ca sa te simti sa pleci, iubirea nu promite, ea face. iubirea nu se plimba in nori, nici cu suflete lipite, nici in buzunare cu urme de cuie, iubirea e interzisa celor puternici si masluita pentru cei descurcareti; iubirea nu rasuna din casti de Iphone, ea se sopteste la ureche, iubirea nu se paraseste... daca se paraseste...ea nu exista; iubirea iti da liniste si zambete aparente; prima iubire nu lasa loc de o a doua, pentru ca fantoma ei e indurerata, iubirea e tampenie in care crezi pentru ca simti, iubirea este pretutindeni si putini o gasesc exclusiv in jumatati de masura, iar cei mai putini dintre ei reusesc s-o faca eterna, nu doar s-o numeasca eterna.

Inapoi

Ambreiaj. Marsalier si rotile se pun in miscare. Masina trece repede, din ce in ce mai repede printre paturi cu cearsafuri imbibate cu sex, printre drumuri spre Mega si bucatarii inghesuite luate cu chirie de toamna, printre rafturi cu supe la plic si plimbari in Cismigiu;

Accelerez. Se deruleaza filme si filmulete pe youtube, discutii despre rautati si imposibilitati. Merg asa repede incat de-abia mai pot vedea balcoanele si teii, de-abia zaresc avioanele decoland si aterizand, intr-o clipita a trecut cada cu spuma in care s-a lasat sampanie si scrum de tigara, cada in care doi insi pareau a se iubi...

Ce minune a tehnicii, mi-am zis! Din nou viteza: doi cai frumosi de la Transilvania :)) si o schimbare rapida de masini, nu zaresc numarul, dar pare oltean; trec zile de primavara si nopti de iarna zgomotoase, trec toate si se duc.

Frana. Brusc. Opresc masina si cobor: inapoi la infinitele posibilitati. Inapoi la search-uri si research-uri dupa Platon si Umberto Eco. Inapoi la vise si New York. Inapoi la viata fara puls si umbre desucheate; inapoi la singular, inapoi la ce stiam si acum nu mai stiu.

Mersul prin viata e ca sofatul. Greu la inceput, iti mai moare motorul, te mai loveste cineva din plin, dar... in lipsa unui avocat al apararii pledezi singur: vinovat, am depasit viteza legala.

Dealer din dragoste

Dragostea este perversa. te ademeneste si te face sa visezi ca poti fi mai mult decat esti. dragostea promite nemurirea. dragostea este un drog, mai puternic decat LSD-ul care, desi cu o picatura poate omori mase, nu le poate distruge sufletul.

Un israelian mi-a spus ca inima are grija de suflet, iar rinichii sunt creierul care ne ghideaza prin palpabil. Asa gredeau vechii intelepti. Daca rinichilor le dai LSD, ei vor ajunge sa functioneze perfect, creativ, inimaginabil. Lumea lor nu va fi insa reala. Daca inimii ii dai dragoste, ea inflorestre. Si ajunge rotunda, pufoasa si moale ca sa-l citez pe Manny, Ice Age 3.

Dar, ca orice floare, rara, firava, speciala, se ofileste. Se usuca...si moare. Dragostea nu e drog pentru o viata. E nevoie sa greseti o data ca sa intelegi ce inseamna sa iubesti cu adevarat. E nevoie sa pierzi o data ce-ti doreai mai mult ca sa intelegi ce ai de facut data viitoare. E nevoie sa stii O DATA cat rau poate face dragostea, ca sa nu mai repeti greseala.

Asa credeam eu cand eram mica. Asa gandeam eu naiv, ca orice copil al Pandorei. Imi lasasera speranta ca... poate... consumata in doza potrivita si procurata de la cel mai bun dealer, ea nu va fi fatala.

Dar chiar si cel mai bun dealer poate minti. Asa cum cel mai experimentat bucatar japonez poate uita putina otrava in fugu, asa poate gresi si el. Pentru ca la randu-i consuma dragoste, pentru ca la randu-i a inflorit, pentru ca la randu-i e om.

Dragostea e legatura dintre o floare, un dealer si un scriitor. Acesta din urma n-a avut cuvinte, floarea n-a avut uitare, iar dealerul nici urma de rinichi. Pe toti i-a unit dragostea si acum unul isi primeste supradoza.

fara cuvinte

mi-am pierdut cuvintele. radeam acum cativa ani de Marele Prost (un baiat de vreo 19 ani caruia ii era imposibil sa lege 2 propozitii consecutive cu un P, un Sb si cel Putin un Cd langa) si de incompetenta lui.

Acum, pe principiul nu-rade-cand-esti-mic-ca-te-doare-cand-esti-mare, ei bine, nu mai am cuvinte. le-am pierdut intelesul, esenta, rafinamentul, maleabilitatea. am incetat sa mai brodez pomposenii si fraze imposibil de descifrat. sau... in fine...le descifrau astia mici, care ma stiu si ma pot ghici printre randuri.

senzatia staruie de ceva vreme. si-mi amintesc acum un post pe care l-am scris acum cativa ani in care tastam cu efervescenta concuziile unei plimbari de doua statii de metrou. eram atat de surescitata de informatia primita incat cuvintele dadeau navala, asemeni unei ploi musonice. ce sa fac daca abundenta informatiei de calitate ma fascineaza?!

cuvintele mele, adunate in sertare educate, au ars si ma uit in ochii lor mirati, asa cum se uita Hitler in ochii copiilor din lagare, si ma intreb: de ce le-am lasat sa piara? le-am lasat eu, m-au lasat ele sau trebuie eliberat locul pentru altceva? mai bun sau mai important?

am vazut o carte, inteligenta materiei daca nu ma insel, pe care mi-o doresc atat de tare incat am sa o iau astazi. poate ea stie sa-mi explice cum am ajuns in situatia aceasta.

imi lipsesc discutiile inteligente interminabile, cu surse bogate din carti dolofane, imi lipsesc teoriile si intrebarile retorice, mi-e sete de cunoastere si stiinta si ma topesc fara concluziile savantilor. as adulmeca niste cercetare antropologica si nu m-as plictisi in fata unei table cu formule; as visa cu Eminescu stele de neatins si as lua urma civilizatiilor moarte.

acum totul e video, e gen cutare si cutare, totul e ce am facut si ce vom face... e flasc, e o rutina dupa coada careia ma invart si n-am cuvinte s-o opresc. m-as aseza cu burta pe cartea de geopolitica, dar mi-e teama ca n-as vedea intelesul. as dormi sub clar de luna invelita cu harta fizica a lumii, dar ma vor intepa Pirineii. as bea cafea, apa sau vin; as fuma pipe si trabucuri, as lasa somnul de-o parte numai sa am cuvinte sa vorbesc.