Inapoi

Ambreiaj. Marsalier si rotile se pun in miscare. Masina trece repede, din ce in ce mai repede printre paturi cu cearsafuri imbibate cu sex, printre drumuri spre Mega si bucatarii inghesuite luate cu chirie de toamna, printre rafturi cu supe la plic si plimbari in Cismigiu;

Accelerez. Se deruleaza filme si filmulete pe youtube, discutii despre rautati si imposibilitati. Merg asa repede incat de-abia mai pot vedea balcoanele si teii, de-abia zaresc avioanele decoland si aterizand, intr-o clipita a trecut cada cu spuma in care s-a lasat sampanie si scrum de tigara, cada in care doi insi pareau a se iubi...

Ce minune a tehnicii, mi-am zis! Din nou viteza: doi cai frumosi de la Transilvania :)) si o schimbare rapida de masini, nu zaresc numarul, dar pare oltean; trec zile de primavara si nopti de iarna zgomotoase, trec toate si se duc.

Frana. Brusc. Opresc masina si cobor: inapoi la infinitele posibilitati. Inapoi la search-uri si research-uri dupa Platon si Umberto Eco. Inapoi la vise si New York. Inapoi la viata fara puls si umbre desucheate; inapoi la singular, inapoi la ce stiam si acum nu mai stiu.

Mersul prin viata e ca sofatul. Greu la inceput, iti mai moare motorul, te mai loveste cineva din plin, dar... in lipsa unui avocat al apararii pledezi singur: vinovat, am depasit viteza legala.