Dragostea este perversa. te ademeneste si te face sa visezi ca poti fi mai mult decat esti. dragostea promite nemurirea. dragostea este un drog, mai puternic decat LSD-ul care, desi cu o picatura poate omori mase, nu le poate distruge sufletul.
Un israelian mi-a spus ca inima are grija de suflet, iar rinichii sunt creierul care ne ghideaza prin palpabil. Asa gredeau vechii intelepti. Daca rinichilor le dai LSD, ei vor ajunge sa functioneze perfect, creativ, inimaginabil. Lumea lor nu va fi insa reala. Daca inimii ii dai dragoste, ea inflorestre. Si ajunge rotunda, pufoasa si moale ca sa-l citez pe Manny, Ice Age 3.
Dar, ca orice floare, rara, firava, speciala, se ofileste. Se usuca...si moare. Dragostea nu e drog pentru o viata. E nevoie sa greseti o data ca sa intelegi ce inseamna sa iubesti cu adevarat. E nevoie sa pierzi o data ce-ti doreai mai mult ca sa intelegi ce ai de facut data viitoare. E nevoie sa stii O DATA cat rau poate face dragostea, ca sa nu mai repeti greseala.
Asa credeam eu cand eram mica. Asa gandeam eu naiv, ca orice copil al Pandorei. Imi lasasera speranta ca... poate... consumata in doza potrivita si procurata de la cel mai bun dealer, ea nu va fi fatala.
Dar chiar si cel mai bun dealer poate minti. Asa cum cel mai experimentat bucatar japonez poate uita putina otrava in fugu, asa poate gresi si el. Pentru ca la randu-i consuma dragoste, pentru ca la randu-i a inflorit, pentru ca la randu-i e om.
Dragostea e legatura dintre o floare, un dealer si un scriitor. Acesta din urma n-a avut cuvinte, floarea n-a avut uitare, iar dealerul nici urma de rinichi. Pe toti i-a unit dragostea si acum unul isi primeste supradoza.
marți, iulie 07, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu