fara cuvinte

mi-am pierdut cuvintele. radeam acum cativa ani de Marele Prost (un baiat de vreo 19 ani caruia ii era imposibil sa lege 2 propozitii consecutive cu un P, un Sb si cel Putin un Cd langa) si de incompetenta lui.

Acum, pe principiul nu-rade-cand-esti-mic-ca-te-doare-cand-esti-mare, ei bine, nu mai am cuvinte. le-am pierdut intelesul, esenta, rafinamentul, maleabilitatea. am incetat sa mai brodez pomposenii si fraze imposibil de descifrat. sau... in fine...le descifrau astia mici, care ma stiu si ma pot ghici printre randuri.

senzatia staruie de ceva vreme. si-mi amintesc acum un post pe care l-am scris acum cativa ani in care tastam cu efervescenta concuziile unei plimbari de doua statii de metrou. eram atat de surescitata de informatia primita incat cuvintele dadeau navala, asemeni unei ploi musonice. ce sa fac daca abundenta informatiei de calitate ma fascineaza?!

cuvintele mele, adunate in sertare educate, au ars si ma uit in ochii lor mirati, asa cum se uita Hitler in ochii copiilor din lagare, si ma intreb: de ce le-am lasat sa piara? le-am lasat eu, m-au lasat ele sau trebuie eliberat locul pentru altceva? mai bun sau mai important?

am vazut o carte, inteligenta materiei daca nu ma insel, pe care mi-o doresc atat de tare incat am sa o iau astazi. poate ea stie sa-mi explice cum am ajuns in situatia aceasta.

imi lipsesc discutiile inteligente interminabile, cu surse bogate din carti dolofane, imi lipsesc teoriile si intrebarile retorice, mi-e sete de cunoastere si stiinta si ma topesc fara concluziile savantilor. as adulmeca niste cercetare antropologica si nu m-as plictisi in fata unei table cu formule; as visa cu Eminescu stele de neatins si as lua urma civilizatiilor moarte.

acum totul e video, e gen cutare si cutare, totul e ce am facut si ce vom face... e flasc, e o rutina dupa coada careia ma invart si n-am cuvinte s-o opresc. m-as aseza cu burta pe cartea de geopolitica, dar mi-e teama ca n-as vedea intelesul. as dormi sub clar de luna invelita cu harta fizica a lumii, dar ma vor intepa Pirineii. as bea cafea, apa sau vin; as fuma pipe si trabucuri, as lasa somnul de-o parte numai sa am cuvinte sa vorbesc.