simplificati! simplificati! BIFAT

uita-te in geanta, femeie si spune-mi ce ai acolo?
hei tu! da, tu de colo, din scaunul confortabil de mare manager. ia zi-mi, cate carti de vizita ai adunat? pe cati dintre posesori ti-i mai amintesti?

uitati-va in lista de mess, pe biroul de acasa sau de la seviciu, in frigider si in raftul cu carti. trage-ti cu ochiul pe bancheta din spate..cate chestii zac in asteptare? Cate site-uri aveti la bookmarks pe care v-ati promis sa le cititi mai incolo? cati prieteni suna si nu aveti timp sa va vedeti? cate reclame asteapta sa faceti parte din targetu lor? cate produse nou aparute se gudura la vederea mainilor voastre flamande numai sa le incercati? cate restaurante va falfaie meniuri sub nas? cate spectacole va soptesc la ureche: "pune ochii pe mine, chiparosule"? cate afise puse unele peste altele in statii! stau ingramadite in lasagna urbane, iar noi am uitat de ele sau le vedem si ne promitem ca le vom VEDEA.
ce ziceti de folderul de downloads? cate filme asteapta? cate melodii si albume downloadate se scalda-n giga sperand ca maine sigur vei avea timp si pentru ele.

ok. tu femeie si tu omule din ziua de azi. ati prin ideea, nu?

toate firmele, brandurie, institutiile, editurile, bloggerii, reporterii TV si tatii lor vor ceva de la noi. daca ne-am pune ambitia si, intr-o zi, am bifa toate aceste indemnuri/taskuri/cerinte nu am avea timp sa le facem pe toate in 24 de ore.

mai mult decat atat, daca am citi toate mesajele/informatiile la care suntem supusi zilnic asta am face toata ziua. dar oare cate ne-am aminti? imi spunea cineva ca se estimeaza ca informatia ce apare in ziarul New York Times vreme de o saptamana, este echivalentul informatiei la care un om avea acces in secolul 18 intr-o viata intreaga. toata lumea scoate ceva nou. NU! defapt TOATA LUMEA TREBUIE SA FACA CEVA NOU. ceva iesit din comun, altfel, nemaivazut.

toti cei care arunca informatii in noi ne-au facut imuni. citim si citim si auzim si auzim, dar defapt ZERO. pe dinauntru e fie gol, fie un mare haos. nu mai este ordine, nu se mai stie care cum unde si de ce? motivul este simplu: nu ai timp sa ASIMILEZI, sa filtrezi, sa digeri, sa te atasezi de nimic din tot ce primesti. azi e in tendinte telefonul cutare! repede, ia-l pana nu te considera lumea un trist pentru ca ai un tel simplu si eficient. pffffoaaaa, acum chiar esti un luser: ai asteptat prea mult si nah ca a aparut un nou model. asta este clar mai misto. repede, ia-l p'asta. e ultima ta sansa, cretinule.

mai ai timp de rezultate? sau, mai are cineva timp sa observe ce ai facut? mai sunt o suta de miliarde de trilioane de catralioane exact ca tine. "pe tine te elogiez in timp ce te reduc la un nimic", zice ea, Modernitatea.

ce valori? da-le naibilor de valori. fiecare cu ce are de la ma'sa. nu ne trebuie valori. ni le facem singuri. ce are daca facem sex din clasa a 6-a? ce are daca inca de la 20 de ani am casa, masina, conturi si-un divort la activ? ce are daca mint ca sa obtin conturi? ce are daca modific si eu putin adevarul? nimic, ce sa aiba? cat merge, tine!

azi, toata lumea scrie. orice tampenie. nu mai stii care scrie bine si care nu. literatura moderna supravietuieste Dumnezeu stie cum, dar... putini au timpul sa o si parcurga.

citeam un articol al cataliei burciu despre nevoia de simplificare in moda. ft bun articolul. dar nu doar in moda e nevoie de asta. tre sa simplificam peste tot. e prea multa informatie, prea multa superficialitate, sunt prea multe proiecte, prea multi priceputi la prea multe! e o presiune in a face, a sti, a merge, a cunoaste, a vinde, a cumpara, a fi primul, a fi cel mai bun incat devenim gogosi umplute cu haos.

e criza, da! e criza noastra de timp si consistenta.