nevoia de pacat

pacatul: incalcarea legii lui Dumnezeu cu vointa si stiinta. aceasta este definitia data de biserica pornind de la pacatul originar (caruia, la un moment dat, cineva ar trebui sa-i faca un logo si un slogan - e brandul nostru, al omenii, ce naiba!)

aproape toate religiile care coexista pe pamant vorbesc despre pacatul de a pacatui. idee de baza este ca atunci cand pacatuiesti, iti faci rau tie, dar mai ales semenilor tai. atunci cand minti, furi, inseli, omori, batjocoresti faci o baie de mizerie sufleteasca. insa dincolo de asta, este mult mai grav faptul ca provoci suferinta celor care nu au vina pacatului tau.

diferenta intre bine si rau este clara pentru multi care pot vedea. pentru cei care nu au constiinta "daltonista". dar cine e sigur de asta sa ridice mana si ii facem o rezervare in rai.

pentru toti ceilalti este un adevarat montaigne russe in drumul catre mantuire. nu as vrea sa intru in discutii despre a crede versus a fi ateu. fiecare cum simte. ce ma intereseaza este ce anume viermuieste in interiorul nostru si este insetat de pacat. si atunci ma intreb: avem nevoie de pacate?

cu constiinta intr-o mana si cu nevoia de cunoastere in cealalta plecam agale din uterul cald si ascultam muzica. lipa lipa, tzaca paca. iote ce dragut: biodiversitate si un cer deasupra ei. tare asa!

dar foarte curand inveti sa dansezi: si quick step, si vals, si tango, si rumba, si breakdance, si street dance. si inveti din mers sa simti muzica, sa tii ritmul si sa cazi. si iar sa te ridici si iar sa schimbi stilul. pacat inseamna sa schimbi stilul, sa nu stii care ti se potriveste? sa vrei sa cunosti cat mai multe pana afli la care esti cel mai bun?

cred ca nevoia de pacat o mostenim genetic. si poate, daca perioada de gestatie ar fi si la oameni de 18 luni am mosteni mult mai multa informatie. dar, vezi... noi iesim dupa 9 luni si punem intrebari la care mediul asigura raspunsurile. aceasta nevoie de cunoastere, dublata de umbra de machivelism care ne insoteste, ne determina sa pacatuim. fara pacat nu am sti ce inseamna sa nu pacatuiesti. avem nevoie de suferinta data de pacat. altfel de ce in cealalta mana am primi constiinta?

pacatuim din momentul in care inchiriem uterul cald si ne hranim parazit din resursele femeii. avem nevoie de acest prim pacat pentru a invata sa dansam prin viata. pacatul devine astfel scara pe care urcam spre varful piramidei lui Maslow