"pause", e timpul pentru depresie

vorbeam cu o prietena si-mi spunea ca "au fost atatea etape in viata mea, atatea experiente si atatea locuri in care am trait. si cand, in sfarsit, am gasit un loc al meu, am pierdut tot"

dezamagirea nu iarta pe nimeni. de o forma sau alta, ajungem sa simtim asta. iar depresia, impulsiva si tenace, ne pandeste la colt de gand. constant.
ne lasam prada depresiilor, usoare de multe ori, pentru ca sunt un resort sigur (daca pot fi constientizate si controlate), o sursa - culmea! - de hrana spirituala.

depresia pune "pause" lucrurilor care se tot aduna, esecurilor care navalesc asupra noastra, fricilor de tot felul, angoaselor, anxietatilor si incapacitatii de a le face fata. le ia de motz si le ordoneaza pe sentimente.

in atatea motive contra depresiei, am deslusit cateva pro si le sustin din proprie experienta:
- ai timp pentru tine
- ai motiv sa nu mai faci lucruri care nu-ti placeau
- ai timp sa te hranesti spiritual (carti, filme, plimbari, orice iti place si iti face bine)
- poti alege sa vorbesti exclusiv cu cine vrei
- rumegi in voie dezamagirea si-ti faci planul lejereanu pentru cum vei creste dupa

Dupa ce ai dat de la tine e timpul sa iei. Si da, in perioada cand trebuie sa iei, se intampla ca oamenii carora le-ai dat sa aiba altceva de facut si sa te simti si mai singur si mai dezamagit.

Dar asta este ideea: singurul lucru de care esti cu adevarat sigur si de posesia caruia esti sigur, esti TU. chiar daca se intampla sa nu vezi asta cand esti trist. chiar daca ti-e greu si nu stii exact ce simti. Rolul oamenilor este sa dezamageasca, al tau este sa-ti gasesti puterea.

Dupa cum spuneam, toti trecem prin asta. toti avem nevoie de terapie, de imbratisari, de empatie, de intelegere. si toti o gasim. tot ce ne trebuie este un buton de "pause" si o mare rezerva de timp.