pamantul meu

Una dintre cele mai dificil de manageuit lucruri pe lume se numeste "schimbarea la fata a sufletului". Nu se vede cu ochiul liber, nu i se poate lua tensiunea, nu ii poti face pui de analiza, nici macar temperatura nu face.

Nu sunt nici reactii chimice dintre acelea cu formule complicat de simple ca a benzenului, doar o schimbare la fata, pe cat de neobservabila cu ochiul liber pe atat de importanta.

Intotdeauna am spus ca, pe principiul "daca nu exista microscopul nu stiam ce lumi ascunde o picatura de ploaie", mintea omului e limitata. sufletul, in schimb, e infinit. si infinit cum este transmite din lumi ramase arhaice cate o cometa. care te altereaza, te modifica, te face sa mustesti si sa te rasucesti ca tapul la protap.

din hormoni de copil si din societati amestecate te nasti tu - entitate simpla, cu doi ochi, care rade la ah, gu gu gu - uri facute de parinti si la desene animate animate. cand cometa vine si loveste suprafata pamantului tau se schimba anotimpurile si se nasc noi dictionare. V-ati gandit, sunt sigura, cum se formeaza cuvintele si de ce masinii nu ii spunem melc.

Ei bine, schimbarea la fata a sufletului e un task dificil: ai un an la dispozitie sa faci, teoretic, altceva decat ai facut pana acum. Sa nu mai cumperi gel de dush cu ylang ylang, sa nu mai bei Salitos, sa nu mai pui botul al melodii pe care le regasesti pe alte bloguri, sa nu mai crezi si totusi sa speri ca vei mai crede, sa scrii ca-ti pasa cand, de fapt, nu e asa, sa-ti pui dorinte de care uiti, sa-ti iei ceas ca sa vezi cum trece ireversibil timpul, sa visezi New York si sa primesti New York, sa nu vrei te iubesc pentru ca e old news, sa stii sa vorbesti limbi de care doar in carti ai citit, sa nu mai plangi cu lacrimi care sa se vada, sa nu mergi in Office, sa nu-ti lipseasca drogul cu care te drogai atat, sa nu suspini la filme si, in fine, sa razi! sa razi!

daca ai zece ani de cand n-ai mai fost singura de ziua ta sau daca are cine sa iti spuna (asa cum se pricepe) "la multi ani!" nu conteaza. tot se intampla. e inerenta transformarea. e subtila si imediata. nici nu stii cand te-a lovit cometa. cosmosul, ca entitate incomensurabila, in care as vrea sa mor cand va fi sa mor, nu doarme.

iar noi, cu pamanturile noastre arate, semanate si cosite, muncim sa intelegem cum, din agricultori, sa devenim pe rand ciobani sau vanatori.