zi de zi, infrigurati de ganduri si distrusi emotional, ne uimim de Imparatia Omului.
care pare, pe alocuri, furata. de unde anume nu se stie clar. se vor face, cu siguranta, noi cercetari asidue insa rezultatul va ramane neconcludent.
daca desenezi pe spatele unui om traditionalul pom si-un soare, poate si niste pasari calatoare, omul e posibil sa nu simta desenul si, ca sa nu para idiot, deseneaza o replica a desenului tau fix in functie de ce stie el mai bine.
in pamfletul "in cautarea creierului pierdut", autorul noteaza: "analiza a devenit reduntata. comportamentul subiectului tratat este inevitabil asemanator. ceea ce ma determina sa recunosc faptul ca specia este cat se poate de limitata."
citind cu ochiul vanat al mintii randurile notate cu maiestrie, poate chiar sinceritate, nu pot sa nu ma intreb: ce a fost mai inainte: za chicken or za monkey?
Imparatia Omului a fost, cred, (de fapt sunt pe cale de a fi precisa), furata de la suratele noastre mai putin epilate, maimutele. daca poti lua o maimuta si simti ca o poti identifica in orice situatie "homo sapiens" inseamna ca gluma e pe seama noastra; ca poate, nu suntem asa inventivi, ci poate mai articulati sau stramtorati (de cate un chilot tanga)decat credeam.
Nu inceteaza sa-mi satisfaca cele trebuincioase mintii tot ce vad, ascult, simt sau miros pe parcursul a 24 de ore. nu pot sa nu adulmec cu intensitatea celui care e curios, aceasta lume dezordonata, ambigua, dezlanata si nevrotica in care traim.
traiasca maimutele si mostenirea pe care ne-au lasat-o!
marți, februarie 10, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu