a fost o data....

un cacat in drumul meu. noroc s-ar zice. noroc my ass. nici vorba!

un cacat in drum e un cacat in drum. urat mirositor, mai ales daca se intinde si-ti intra printre ridurile talpii de unde iti va fi greu sa il scoti fara sa te murdaresti pe maini sau se le duci la nas cu pofta de a gusta urmele proaspete facute de cineva care nu a mai apucat sa se abtina si i-a dat drumul acolo in mijlocul drumului mandru de isprava sa asa cum un parinte se mandreste cu plodul sau poate chiar incantat ca nu mai tine in el atata otrava si vitamina k.

un cacat in drum are cateva variante. oricum toate implica o existenta relativ scurta si de cacat.

una ar fi sa astepte sa vina cineva (gen omul cu sporul de rusine de la administratia locala) sa ii dea jet de pe strada. sa il imprastie bine si sa nu se mai inteleaga ce a fost. o vreme va ramane mirosul. care... nah... in timp... va trece.

o alta treaba buna ar fi sa astepte, ca un cacat in bataia soarelui ce este, sa se usuce. oricum... ceva bun din el nu are ce sa iasa. maxim un sambure nedigerat.... care si asta s-ar pierde neobservat. deci, s-ar usca si ar prinde o culoare nedefinita... o culoare de cacat. uscat.

cel mai naspa ar fi sa calce cineva in el si sa-l imprastie. desi superstitiile l-ar alina ca e noroc...in sinea lui, omu' ar sti ca a dat de un cacat. si nah... ti-e scarba si vrei sa scapi de el cat se poate de repede. ca nimanui nu-i foloseste sa miroasa a cacat... sa-l asocieze altii cu asta si sa se faca de ras. nimeni nu vrea un cacat alaturi.

cel mai nasol ar fi daca peste el s-ar mai usura cineva. ceea ce sincer... m-ar amuza un pic. sa vad cum... trecand pe langa el ... (chiar nu cred ca norocul este de cacat) vine altu si se caca pe el de cacat.