din seria si ciclul

"femeile sunt proaste"!

am citit pe blogul prietenei mele in suferinta si, asa, pe bloguri de femei in general, poate si pe al meu (da, cu siguranta si aici), citesc prostia din noi.

la baieti e simplu. ei sunt simpli. fiinte carora le sunt suficiente jocurile pe calculator, femeile goale (nu neaparat si alive), tigarile, alcoolul sau drogurile (care cu care) si ce-ar mai fi? eh, chiar! ce-ar mai fi?! sa fie si altceva?!
atat, ce? nu ajunge?

baietilor cand li s-a taiat, li s-a taiat. ce analiza? ce profunzimea spiritului, ce atata laba trista?
numai noi, femeile stam si scriem, si intoarcem cacatul pe toate partile si ne intrebam de ce sta in drum, noi plangem noptile si ne intrebam, fix ca proastele, dar de ce doare?

bah, stau asa si imi amintesc nopti in care plangeam pana nu mai avem ce sa plang pentru ca totul secase. imi amintesc plansul interior care s-a instalat cand nu mai aveam lacrimi. o proasta.
acum o ascult pe juli-juli si citesc alte femei carora li se pare ca nu mai au teluri in viata etc etc care scriu cu puncte puncte pentru ca nu stiu ce sa spuna sau cum sa lege propozitiile. imi amintesc conversatii si analize si supozitii, si presupuneri. doar emolabisuri doar ca sa avem de ce sa consumam tigari, cafele, alcool si alte branduri de prezervative.

"cat am suferit", "nu intelegi ce simt", "daca as putea sa te fac sa intelegi?", "macar o sansa, macar sa stam de vorba". ce e asta? de ce atatea discutii? cand la ei totul e ft simplu: se futu, se termine :))

si tu ramai aia care zice "dar am fost alaturi de tine si am impartiti atatea" si el zice: "bah, naspa. eu nu te-am obligat". si noi ramanem cu doua randuri de L in frunte ca stigmat al prostiei genetice cu care suntem inzestrate. unii o numesc inteligenta emotionala - ca eufemism pentru deficienta noastra de indiferenta.

stiu, daca doi ar fi la fel, unul ar fi in plus. si ma uit la omu' meu si imi dau seama ca fara el nu am fi noi (si noi suntem CEVA), dar as vrea sa fie si pentru noi la fel de simplu. sa fim la fel de binare. sa nu ne mai scurtcircuitam sufletele pentru cei care ne privesc cu ochi goi si senini si ne spun ca nu au dispozitia necesara.

din seria si ciclul "fara instructiuni", nu ne ramane decat sa orbecaim ca proastele printre relatii care mai de care mai esuate sperand ca, in final, sa gasim o epava a carei goliciuni sa umplem.