ce spui?

te iubesc. nu te quero, ich liebe dich, te amo, je 'aime, nici macar banalul I love you.

te iubesc! contrar cuvantului dor - despre care cuminti am invatat ca ar fi indraductibil, aceasta pereche de cuvinte se poate traduce. in atatea limbi cat putem spune straine.

dar, in momentul in care alegi sa ii declari cuiva ce simti pentru el si vrei sa exprimi aceasta - TE IUBESC - de ce ne este mai usor sa o facem expat?

am auzit recent cum cuiva i s-a facut o minunata declaratie de amor. yeap, insa declaratia facuta ca de la roman la roman a fost in franceza. pentru ca, "imi este aiurea sa zic asta in romana". asa a motivat partea masculina a cuplului.

ce s-a intamplat pe parcurs cu Te iubesc? a devenit vetust? sau poate infuzia constanta, care bate vertiginos spre spalare de creiere, de telenovele, filme mai mult sau mai putin premiate la Oscar, creaza un gol intre noi si limba romana? daca spun "I love you" spun cu adevarat "te iubesc"? sau e un fel de a spune ca sa nu zica celalalt ca n-ai zis-o, dar tu de fapt sa nu simti in romana? ci doar ca in filme. e un joc complex intre ce este si ce ne dorim sa fie, iar functia limbajului capata valente noi.

mai mult decat atat, cred ca este o problema de educatie. putine sunt familiile in care inveti sa spui te iubesc. in care membri familiei isi declara sentimentele. daca in adapostul celulei de baza a societatii te simti stanjenit sa o faci in jungla de zi cu zi la ce mai poti spera?
nici macar la scoala nu ni se spune ca este ok sa faci asta. este ok, daca nu indicat ca prietenul, mama, sora, unchiul si nashica sa afle cat tii la ei. profesorii au atatea carente in ceea ce priveste "tactul pedagogic" inca mi-e si rusine sa le cer una ca asta.

degeaba jelesti la capul mortului ca unde s-a dus si cum v-a lasat, ca n-ai avut timp sa ii spui si tu una alta. pai... scuza-ma... acum ti-ai amintit? cat l-ai avut bine mersi, in viata si lucid nu i-ai zis te iubesc! sau esti linistit ca intr-o seara in care ningea neasteptat ai zis: " mais, je t'aime ma cherie"?