schimbari - vremuri de bejenie

Bucuresti! Poluat, aglomerat, casa mea.
M-am mutat recent intr-un apartament mai mare pentru ca aveam nevoie de spatiu. Familia mea si cu mine aveam nevoie de mai mult spatiu. De dimineata insa, mi-am dat seama cat de mult spatiu este, cat de gol si cat de putin puteam sa cuprind din tot ce era acolo.

In momentul in care planifici o schimbare sau aceasta se intampla subit, fara scrisori de avertizare, iti formulezi asteptari. care, de multe ori, difera de cele initiale. Se intampla sa ma plimb prin noua casa in cautarea urmelor celor cu care locuiesc si imi dau seama ca apropierea fizica nu coincide niciodata cu cea sufleteasca. ne mintim pe noi si ii pacalim si pe cei din jurul nostru.

radicale sau nu, schimbarile sunt ca jocurile de noroc. speram intotdeauna ca macar de data aceasta sa tragem numarul castigator. ma intreb, in ceea ce priveste schimbarile, cine trebuie sa faca legatura intre trecut si viitor? cum le transformam in ceva bun?

viata se complica pe masura ce trece si numarul oamenilor pe care ii cunoastem creste exponential. un bun prieten de-al meu are cateva versuri preferate care spun :"people are walking in and out of your life". adevarat! dar cei pe care decidem sa ii gazduim peste noapte sunt oameni langa care poti sa dormi?
cum iti dai seama ca dormi in pat cu dusmanul?

din timp in timp, lucrurile capata valente noi: se schimba anotimpul, cursul valutar, salariul, pretul benzinei, dar, in toate aceste schimbari, ce trebuie sa ramana constant?
pe principiul "pentru-ca-pot", fiecare isi alege ce il face fericit. cum spuneam zilele trecute, isi alege tabieturile, oamenii cu care vrea sa iasa, filmul pe care vrea sa il vada, prietenul langa care vrea sa fie. real sau imaginar, acesta trebuie sa existe. pentru binele tau, pentru barca de care ai nevoie cand se schimba musonul.