sunt gata?

esti gata sa mergi cu mine in jurul lumii? m-a intrebat azi cineva...
ei bine, din moment ce nu am stiut raspunsul... am decis sa ma gandesc un pic asupra chestiunii in tema.

cu totii ne dorim lucruri: o slujba mai buna, o intalnire cu colegul de facultate, un laptop cu procesor super-mega-extra performant, o inima noua (poate asa reusesti sa simti), o vizita la New York (da, asta e dorinta mea :)), o relatie, ca viata sa ne surprinda pozitiv.

toate acestea implica totusi actiune, in special din partea noastra. si a altor binevoitori. e nevoie de ceva investitii si pe alocuri un pui de sacrificiu.
mai mult decat atat, se cere evaluarea potentialelor riscuri. ha! si totul suna asa de bine...

daca n-ar fi riscurile... poate ca am lua deciziile mai usor (ma intreb daca existenta lor sau faptul ca le luam in seama este o forma de autoconservare? :-?)

tot ceea ce am visat vreodata sau am invatat sa ne dorim pe parcurs nu poate deveni amintire decat daca a existat ca intamplare. la un moment dat. pentru aceasta noi trebuie sa facem sa se intample. ambitia noastra in ceea ce ne priveste creste direct sau invers proportional cu intensitatea dorintei? ma intreb: cand stim ca suntem gata? sa facem pasul urmator, sa cumparam un bilet catre o destinatie si sa nu ne uitam in urma? cand decizi ca e timpul sa schimbi ceva ce iti doresti de mult? si daca o faci, se considera un act egoist? esti gata sa faci ceva pentru tine cu riscul ca altii sa sufere? te intereseaza?

raspunsul meu la intrebarea din inceput nu exista. nu sunt gata sa plec. nu acum. nu asa.
pana la urma luam deciziile consultandu-ne cu destinul. poate il fraierim si ne da un preview ;)