nu va mai certati, se rupe punga cu aurolac

treceam ieri pe la dristor la metrou. si admiram cu gratie si interes gramada de aurolaci care statea nepasatoare pe scarile de la un bloc. ce dragutz imparteau ei punga cu aurolac, bunul lor suprem, si cum nu trebuia sa se certe ca nu cumva sa il risipeasca din greseala.

ce au ei? nimik. au o punga cu aurolac, priviri care mai de care aruncate inspre ei, indiferenta si mila noastra in acelasi timp, se au unul pe altul. de ce ar renunta la asta? cand noi cei care avem lucruri, avem prietenii, am vrea sa avem relatii, avem un job sau cel putin perspectiva lui, noi astia care nu suntem aurolaci, nu suntem multumiti. ei sunt. noi nu. si nu vom fi.

zilele trecute incercam un sentiment de siguranta, de liniste, serenitate si alte chestii de genul asta. ma gandeam ca asa cum eram in acel moment nimik nu putea sa risipeasca sentimentul. si apoi s-a intamplat. si acum mi-am fc blog. ma intreb cat o sa ma tina?

eh.... ideea era ca noi nu pretuim punga noastra cu aurolac.....