Cand eram mica mica, pe langa faptul ca imi doream sa ma fac musafir, vroiam sa ma fac om mare.
Acum ca sunt, ma gandesc ca mai bine ma faceam musafir.
de ce isi doresc copii cu ardoare sa creasca?! si de ce nu ne cred cand le spunem ca, pe bune, zau daca e ceva fun la treaba asta. ok, mint. sunt lucruri extracurriculare la viata de adult. dar, ca s ate poti bucura de ele iti tre' acoperis deasupra capului care sa fie cat de cat al tau. iti tre' bani in buzunar pe care sa ii gestionezi dupa bunul plac. iti tre sa stii unde platesti factura la lumina, de unde poti lua jante ieftine, cum se face un credit, care e secretul masinii de spalat, ca tre' sa iei spuma cand fierbi puiul pentru ciorba, ce taxe se percep pe un salariu, ce faci cu pensia privata, unde te duci in concediu, vei avea concediu? si cate si mai cate.
eh, ce bine ar fi daca am avea doar 4 teze, o lucrare si de invatat la bio.... za life! za horror!
cand esti om mare tre sa fii ancorat in realitate, sa stii ca nu poti zbura decat daca ti-au crescut aripi. cand cresti te framanta cate mere are un vierme si cum faci sa gasesti si u pe cineva de sex opus care sa-ti placa si caruia sa ii pese de tine.
ma gandesc ca poate nu e prea tarziua sa fac facultatea de musafiri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
totuşi, câte mere are un vierme?:D
ce musafir, ce pierde-vară? nu-ţi plac oamenii mari, domnişoară?:)
eu nu vreau sa cresc:(( vreau sa raman mititik....si nici tu sa nu ami cresti:*:*:*:
Trimiteți un comentariu