intre claustrofobie si agorafobie suntem sedusi si abandonati

inainte vreme, la marile case si castele, printii si printesele se casatoreau. pe numere. erai primul copil al respectivei casnicii.... iti corespundea prima copila a regatului vecin. nu conta ca era nasoala, paroasa, cu bube, vaca in pat si carpa neaosa. nu conta. o luai si gata. ti-era programata. te simteai claustrat, sufocat, fara scapare. nu aveai optiuni sau, daca era, trebuia sa le ignori, altii alegeau pentru tine. libertatea de alegere, exprimare si manifestare a sentimenteloer iti era redusa pana dupa 0 si..... te subjugai unei vieti care nu facea parte din filmul tau si totul erai acotul principal. un actor grabit sa mori... sa te nasti in alt secol...
in cel al agorafobilor. o da! al celor care au atatea optiuni! o mare varietate. atat de mare incat iar te blochezi. din 19453858 de mii de fete/baieti pe care aleg? :-?? ma rog: Doamne, da Doamne sa fi nimerit? :)) oh, boy! oh. boy! sa fie ala care trebuie???!!! teama de spatiile deschise se pliaza fumusel pe indivizii in cauza.
insa, partea nasoala e ca, ne lasam si suntem sedusi si abandonati constant. de ce?
pentru ca avem nevoie. nu poti sta gol. degeaba. oricat ai spune sunt rece, nu ma intereseaza. eu zic ca mintim cu nerusinare. ca vrem, ca avem nevoie de imbratisarea calda a unei persoane dragi. .