draga internetule,

acum ceva timp am scris ceva despre prostitutia sociala. despre cum multa lumea vrea sa faca, sa dreaga, sa scrie, sa fie prezenta, sa-si arate personalitatea debordanta bla bla bla.

draga internetule,

mi-e mila de tine. tu atotstiutor, "atotiprimitor" intre sistemele tale de operare. Oh tu, internetule, care suporti zilnic atatea accesari si razi cand click-urile noastre te gadila, mi-e mila de tine.

draga www,

spune-mi, te rog, cum este posibil ca mase intregi sa te aiba? cum te lasi desenat, mazgalit si umplut de toate tampeniile posibile si imposibile? astepti oare si tu, asemeni bibliotecii din alexandria, o zi de joi in care sa te eliberezi?

daca as fi in locul tau as incepe de pe acum. si, cu riscul ca acest blog sa nu mai existe..., as matura toata prostia. as sterge nimicurile si prostia celor multi. commenturile si inregistrarile celor de-un fel, pe principiul daca-doi-sunt-la-fel-unul-este-in-plus.

nu sunt o fana a ta, caci daca ar fi.. s-ar click-ui, dar, dragul meu internet, cum poti suporta atata prostie? mi-e mila de tine... semeni cu un duamne duamne artificial care asculta rugile noastre cele multe si care ne accepta sa ne maimutzarim cum stim noi mai ridicol.

nu ma pot abtine cand vad lumea teribil de goala, de infantila, de cretina, cand vad atatea tampite carora inca le gurg balele la gura si atatia dementi care inca fac pipi in pat... toti scriu, toti stiu, toti posteaza, toti comenteaza, toti sunt calare, nimeni pe jos, toti sunt "cool hunteri" si generatori de trafic. esti o mare oglindire a lumii noastre, una artificiala, imateriala, in care se aduna zilnic "experientele noastre" si de care rad, pentru care plang si in care traiesc.

cu stima si respect (la fel de imaterial),

zathing