de la 21 la 80 nu e mare diferenta ;))

nu-mi plac batranii. am o problema. blame me, dar e o treaba acolo care ma face sa am o reactie adversa. nu neaparat in directia lor - ca oameni, ci ideea in sine ma deranjeaza. nu-mi place cand ii vad singuri pe la gurile de metrou (instant mi-i imaginez in tineretile aglomerate cand aveau ce face, aveau un scop, contau) sau in tramvaie mancand nimik altceva decat paine. molfaind bucata cu bucata hrana, in gingiile unde o data sedeau, nu neaparat drepti, dintii.

cu toate acestea, exista evident exceptii. sa va povestesc:

am fost zilele trecute la o discutie medicala pe teme personale. cineva mi-a recomandat acest profesor universitar care nu mai profeseaza de ceva vreme, insa putea fara doar si poate sa ma lamureasca in varii privinte. initial am discutat telefonic si aveam senzatia ca omul este mai mult beat decat in viata.
dar m-am inselat. iata-ma pe strada uruaguai sunand la usa, la parter. cainii au inceput sa latre - semn ca batraneste venise insotita de glorioasa singuratate si, nah! omul trebuia sa o combata cumva. am asteptat relaxata analizand vizorul pana cand mi-a fost deschisa usa.
m-a condus in camera. impropriu spus dormitor. era ceva cu camera aceasta veche, mobilier "vintage" s-ar numi acum, peretii cojiti, fotografii alb-negru inramate si puse la intamplare pe pereti. 8 la numar. un pic-up nefolosit, macat colorat pe pat si miros de batranete. cel mai mult mi-au placut picioarele patului de mijloc si ale fotoliului (deh, erau set :)) acestea reprezentau brutal labele unui leu as zice.

bun. enough cu descrierea. am inceput sa discutam:
"cati ani ai domnisoara!"
21
"eh, eu am 80."
ah, deci suntemi apropiati de varsta, zic si zambesc tamp.

Ne-am imprietenit. mi-a explicat care este treaba cu sistemul endocrinologic, am vorbit despre bucurestiul de alta data si multe multe alte subiecte.
Aveam senzatia ca razboiul, anii trecuti si pielea ridata care-l imbraca nu puteau reprezenta un obstacol. Puteam comunica foarte ok desi 59 de ani el traise inaintea mea. totul mergea foarte bine cu nostalgia lui cartarescu pe care o rasfoiesc lately. vechiul si contemporanul gasisera punct de intalnire: boala.

sunt oameni pentru care varsta este punct de referinta. pentru altii insa nu conteaza. personalitatea lor te face sa depasesti anumite bariere.
ma bucur cand pe lista mea de prieteni pot adauga "dr Florian, 80 de ani".