doi tigri

noaptea a dat verdictul: firesc! cat se poate de firesc!!

i-a urmarit de sus cum pun la cale totul. cum isi adunau fortele si isi risipeau temerile unul altuia. o echipa buna si-a zis. hm! cine a mai vazut asa ceva?!

vorbesc aceeasi limba - un hibrid al discursului elevat. inconstienti amandoi, dar cu o inteligenta cu mult deasupra mediei.
visatori si totusi foarte aplicati. interesati de ocultisme, fascinati de mintile creatoare, doi detectivi ai pericolului.

supli, boemi si nestatornici. fricosi si zambareti. tineri si totusi extrem de batrani. insetati de ei doi si recunoscatori pentru viata. interesanti separati, deosebiti impreuna.

in spatiu, in imponderabilitate, sub pamant, intr-o camera de hotel, la Mos Craciun si Zana Dava, oriunde este unul, functioneaza doar prin celalalt.

citesc. 4 carti de joc pe noapte. si fac castele din popice. aduna conuri de brad si joaca domino cu fire de nisip. mananca seminte de palmier si scriu pe geamuri aburite.

s-au intalnit in cosmos si locuiesc pe planeta Tigrului, din a 10-a constelatie, a doua cale lactee la dreapta...

urat, dar adevarat

stii atunci cand iti doreai sa te intorci in timp si sa retraiesti totul asa cum stii acum ca ar trebui?

cand spuneai ca "daca as mai putea trai, macar o data tot ce a fost... m-ar implini si as sti sa fac sa ramana pentru totdeauna".

atunci iti inchideai ochii noaptea si incepeai sa-ti imaginezi. si repetai visul si a doua zi. si a treia zi. si inca o luna. apoi s-a facut un an. si traiai asa, cu speranta ca vei putea face ca totul sa fie foarte, foarte real.

iti mai amintesti cand ascultai aceleasi melodii de demult si mergeai in aceleasi locuri ca sa ai un cadru cat mai familiar? cand citai dintr-un mare explorator de suflete ca "omul este ceea ce se spune despre el"? atunci iti doreai sa ai ce spune despre tine, atunci ambitia ta il avea pe vino'n'coa

ti-a amortit sangele in vene si mintea ta e suspendata. incoerenta si se indreapta clar spre moarte clinica.
ti s-au uscat buzele si unghiile iti cad. visezi negru si cu el te invelesti....
citesti blesteme si faci glume in gand. te uiti in gol si din gura iti ies muste verzi.
mananci mucegaiuri si lingi peritii umezi dupa apa. ti-e sete si nu ai cu ce sa o stingi.
din suflet se scurge sange. saliva ta e acra si mucii tai prea multi.

iti mai amintesti cum era pe pamant? cand visai sa fii inger? iata... primeste ce ai sadit

run honey run... ca mod de viata

Honey fuge. Ea s-a nascut intr-un vers al unui om care s-a simtit inspirat sa-l scrie in acel moment dat.

Honey are o mare dilema. De ce fuge, dar mai ales, de ce este indemnata sa fuga?

Ieri fugea de un bol cu rosii, de betii in studentie, de Ardeias si Marea Neagra. de Kent 8 si Supergirl, de lucruri frumoase si doctori grabiti. de vin si vino aici. de acum-ul de atunci.

Azi fuge de tine, prostule. pentru ca ea e complicata si e nascuta in vers de cantec. isi permite. isi permite multe. asa ca fuge. de iubire, glume proaste si ...de ea. care este acum. e diforma si copila. prea calita si dezinteresata. rade mult, dar fals. asculta, dar nu aude. analizeaza si nu e multumita. niciodata. doar putin. acum. nah.. a trecut.. nu mai e...

Asa ca va fugi si maine. de acum-ul de azi si de speranta care s-a format. de visele ei si de ale tale. de prietene bune si de prietene degeaba. de telefoane in weekend si plimbari la viena... de cutaritza is online si cutarescu is offline.

Fuga, ca mod de viata? se poate?
eu cred ca o persoana ca honey este obosita permanent, fire neechilibrata si nestatornica. nemultumita si urata.

de asemenea, mi-ar placea sa fiu ea. sa pot alerga intr-un continuu maraton al lucrurilor care se intampla. sa explorez lucruri care sa ma goleasca si sa ma raneasca si sa nu-mi pese. pentru ca alerg si las in urma.

ar fi misto asa... sa am puterea sa trec prin toate probele de foc, sa am prin ce probe trece si ... mai ales sa pot alerga in continuare. sa nu ma tem de destinatie, sa am doar certitudinea ca alerg spre mai bine...

nu uita sa.... ce?

ce este de fapt memoria? si, mai mult decat atat, cum functioneaza? Ca.. nah.. de la om la om e cu totul altfel. la unii e pe termen mediu si lung, iar la altii, oricat s-ar screme, nu functioneaza nici macar cu frecventa redusa.

memoria este unealta de autoconservare. te ajuta sa-l uiti pe ninel si maneaua pe care o ascultai dupa ce v-ati despartit cand tre' sa dai bine la serviciu... dar te ajuta sa-ti amintesti ce bine era in bratele lui cand esti singura acasa.

memoria iti permite sa stii exact cu cate femei ti-ai inselat nevasta (oficial 56 - parca asa era ultima data :) si neoficial 1). asta pentru ca ai fost beat si mult prea tentat de parfumul ei care semana leit cu al sotiei. Promesse parca i se zice.

memoria stie sa faca declicul acela fierbinte, care iti arde neuronii si iti agita ventricului drept mult prea tare. dansa este cea care deruleaza filme pe care uitasei ca le-ai vazut: batrana cu fundul gol, murdara si mirosind a putregai pe care ai vazut-o (si ti s-a facut mila) la victoriei, textul pe care l-ai scris in clasa a 12-a despre Hitler cu titlul "Uitati-va-n ochii copiilor arsi", ceapa cu slana afumata pe acre ai mancat-o cu pofta intr-o noapte pe la 2, filmul din parcul cu lac, cu sarut si tinut de mana si tremur de voce, distanta calculata pana la stele in seara in care ai decis sa te sinucizi....

eh.. memoria asta. e misto asa cum functioneaza. ideea este cat reusesti sa o controlezi sau sa o folosesti in avantajul tau. Da.. exista si uitarea... dar o consider o forma de nonmemorie. deci tot memorie. sunt rude.

de exemplu.. azi mi-am amintit sa scriu. am vrut de mult sa fac asta, insa acum... vineri, 07 noiembrie.. cand inca sunt la serviciu... memoria mea m-a activat!

nasul meu, mirosul vostru

a fost o data ca niciodata un nas mare. marele lui dezavantaj consta in faptul ca zilnic se trezea pe aceeasi moaca. un tip acru, mohorat, trist, ursuz, cu mari deficiente culturale.

Nasul nostru crescuse cat altii in zece si ar mai fi crescut el daca nu observase in timp ca se albia ferm catre Gura fara buze a omului pe care se trezea. era ca un blestem de care incerca sa scape. nici o raceala, nici un neg crescut in varf, nici o deviatie de sept sau macar fire groase de par nu l-au putut elibera.

si ca sa vezi paradox, el ar fi zburdat liber, s-ar fi golit de muci si nu i-ar fi lasat sa atarne ca doua lumanari. nu ar fi stat trist precum tipul asta nasol de care nu mai scapa.

si iata ca se trezeste si astazi fara sa aeriseasca si fara sa-si faca dush, si fara, duamne! fara sa il curete si pe el de impuritati. A auzit de la familia Ureche ca si lor le face la fel. desi, un alt paradox, omul nostru aduna gunoiul altora, si, cumva, reuseste sa faca din el un gunoi ambulant.

iese in fata curtii cu gard albastru unde il claxoneaza colegii. Nasul isi zice: "duamne ce blestem, alta zi, aceleasi mirosuri". Mohoratul e gunoier. Lucreaza zilnic, in aceeasi uniforma, pe aceleasi strazi. Personajul nostru stie dupa miros fiecare adresa, dar mai ales, ce au mancat, ce au cumparat sau de ce anume s-au mai debarasat respectivii proprietari.

Uite, ce dragutz, isi spune Nasul, gasca de gunoieri isi bea cafea de dimineata avand paharele de plastic asezate tacticos pe marginea pubelei. galant, ordonat, in tendinte.

Cand vine seara, dupa ce intreaga zi a explorat olfactiv toate stradutele din sectorul 6, asteapta epuizat ca ursuzul sa termine sticla de votca Polar si sa se reaseze in pat. Astfel va putea visa ca este un nas mare si frumos, poate chiar un pic carn, iar ziua urmatoare se va trezi pe chipul Angelinei Jolie....

prostitutia sociala

doamnelor si domnilor,

in fiecare zi citesc presa. ei bine, nu chiar in fiecare zi. dar ascult radioul sau navighez pe net sau vrbesc cu unii, sau poate involuntar, cu fiecare dintre voi. faceti la fel. e viata noastra. so what's the big news?

ei bine, in toata aceasta poveste gratuita, din care primim zilnic cate un newsletter, jucam un rol tare ingrat. suntem impinsi de valtoarea trendurilor si a consumerismului, si a noului sa facem lucruri. sa ne afirmam. toata lumea (hai ca acum chiar exagerez, nu chiar toata) vrea sa fie, sa faca, sa stie, sa afle, sa se afle despre el/ea, sa iasa in fata, sa primeasca un premiu, sa faca proiecte, sa fie proactiv, sa genereze trenduri etc etc.

mai nou, avem blog. care e jmecheria cu bloggingul?ei bine, toata lumea care stie sa-si utilizeze atat mintea cat si calculatorul, scrie. mi se pare fascinant! cat talent zace in fiecare dintre noi! si duamne (asta e preluat), uitati-va la mine ce artista sunt. cum pun eu cuvinte cap la cap si voi le cititi, doar ca sa se vada ce grozava sunt. ei bine, nu mai mustaci. asa faci si tu, sau, ai vrea sa faci.
este incredibil de cate valente artistice putem da dovada. cum, de la politician, la companii, de la prostituate de lux la nobili cu experienta, de la birocrati la biropati, toata lumea scrie! ma inteb, care este limita? vom ajunge sa ne punem viata on-line, doar de dragul atentiei? pana la urma asta cautam, nu? recunoastere? sau... e altceva la mijloc?

din aceasi colectie, doresc sa amintesc, doamnelor si domnisorilor (care mai sunteti) clubbingul. alegerea outfitului care sa ne reprezinte, pe noi si alti zece. alegerea masini cu care ajungem, dar mai ales, clubul - care sa spuna despre noi fie ca suntem fucking high (Posh), sau poate smart&unconventional (Expirat) sau, de ce nu, rock, cool rock (Hard Rock Cafe). De iesit in oras nu o sa ne saturam ever. pentru ca primim, pe langa muzica si dans, felicitarile si aprobarea grupului din care facem sau accedem sa facem parte. si e bine, nu-i asa?

trecand pe raftul urmator, citim, cu capul inclinat cu greu spre stanga, despre proiecte, CSR, PR&advertising. oh, baby! u are naughty. e incredibil cum, printr-un tzop si un tzusti in UE, spang! suntem toti filantropi (hai ca nu e chiar un cuvant desuet), cu toti ne pricepem sa facem show-uri, sa oferim consultanta, sa punem cap la cap o campanie, cu creatie&and all. participam la evenimente, prezentari de moda, aparem in ziar, dam declaratii, generam audienta, care cum se pricepe si totul pentru? faima! succes, bani si lipsa de viata cu adevarat.
in fine, asta-i alt subiect.

am decis sa numesc toate acestea, la care, lejer, daca nu am fi usor ipocriti, toti am putea adauga inca si inca un item, ei bine, numesc asta prostitutie sociala. se aseamana oarecum cu prostitutia pentru atentie, cu vorbitul tare, cu extravagantele combinatii de branduri sau cu postarea pe youtube.com a superzafelor vietii noastre. toata lumea e vedeta, toata lumea stie, poate, se pricepe, dar, poate nu toata lumea - cum a spus cu mare intelepciune o prietena de-a mea, nu toata lumea trece testul timpului. poate ca asta este modalitatea in care ne vom cerne, tu, eu, ei.
de ce ne prostituam social? in primul rand pentru ca putem. in al doilea rand pentru ca asa face toata lumea. toti cei care conteaza, care vor sa-si faca un nume, care vor sa fie invitati ca speakeri, leaderi, adviseri, consultanti.

ne prostituam social pentru ca, intr-o lume in care nu se mai pune accent pe echilibru emotional (toata lumea vorbeste, nu toata lumea il are), pe ideea de a te astepta cineva acasa, in zile in care nimeni nu mai sta sa fie tinut in brate, ne prostituam social pentru ca avem un deadline, pentru ca altfel, avem senzatia ca vom expira ca persoane. stiu ca va veti gandi ca ia uite-o si pe asta, ne da sfaturi bla bla bla. dar e un trend, e real, e o prostitutie a eului pentru un comment, o invitatie, un proiect, o masina in plus, o calatorie in state sau un personal brand.

cine se scoala de dimineata isi doreste sa n-o fi facut-o

"...dar nu mai am timp. o noua viata e deja pe drum".

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care si le-au spus. Tatal pleca agale, intr-un voiaj nespecificat, iar el ramanea singuratic, cu globul de cristal in mana, incercand, fara speranta, marea cu degetul.

Au trecut deja doua zile. In tot acest timp a terminat un pachet de covrigei Brezel, a lins pana s-a facut mica o acadea cu gust de cola, si-a ros trei unghii din din care doua de la mana dreapta. Nu a baut decat Pepsi, Twist pentru un plus de gust si o cafea simpla, toata numai zat. A stat ghemuit langa marele glob si s-a concentrat. Spera ca toate exercitiile yoga (care de cele mai multe ori ii aminteau singura nastere la care a fost prezent) sa-l ajute cumva, sa-l faca sa intre in-transa-celor-care-pot-afla-adevarul.

Si cum se holba el asa tot ce a reusit sa vada este cat de multa mizerie era pe jos. S-a apucat de facut curat. Mutat mobila, apretat milieuri, sters bibelourile si combina muzicala. In tot acest timp, fara sa stie, a reusit sa-si goleasca mintea si Puf! o revelatie sora cu Marc Jacobs in industria modei.

Si-a dat seama ca, de fapt, tatal sau, in momentul in care a ales sa plece - in viziunea lui, lucru nejustificat (acum trebuie sa va spun ca tatal sau a murit la doua zile dupa ultima lor discutie, singur, innecat cu voma, in casa unei amante. binenteles ca tanarul nostru naiv nu va afla toate acestea niciodata) a facut-o cu un scop precis, anume acela de a-i da o lectie. de a-l invata sa ia decizii, sa nu mai fie un roade-unghii si-un fara-femei. Asa ca a terminat de pus in ordine si ultima perna fantezie pe patul cu recamier si s-a dus la baie.

Ani mai tarziu, treceam pe Episcopiei unde, langa o bodegutza chic un tanar innecat cu voma pleca spre o alta viata care deja se anuntase.