"...dar nu mai am timp. o noua viata e deja pe drum".
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care si le-au spus. Tatal pleca agale, intr-un voiaj nespecificat, iar el ramanea singuratic, cu globul de cristal in mana, incercand, fara speranta, marea cu degetul.
Au trecut deja doua zile. In tot acest timp a terminat un pachet de covrigei Brezel, a lins pana s-a facut mica o acadea cu gust de cola, si-a ros trei unghii din din care doua de la mana dreapta. Nu a baut decat Pepsi, Twist pentru un plus de gust si o cafea simpla, toata numai zat. A stat ghemuit langa marele glob si s-a concentrat. Spera ca toate exercitiile yoga (care de cele mai multe ori ii aminteau singura nastere la care a fost prezent) sa-l ajute cumva, sa-l faca sa intre in-transa-celor-care-pot-afla-adevarul.
Si cum se holba el asa tot ce a reusit sa vada este cat de multa mizerie era pe jos. S-a apucat de facut curat. Mutat mobila, apretat milieuri, sters bibelourile si combina muzicala. In tot acest timp, fara sa stie, a reusit sa-si goleasca mintea si Puf! o revelatie sora cu Marc Jacobs in industria modei.
Si-a dat seama ca, de fapt, tatal sau, in momentul in care a ales sa plece - in viziunea lui, lucru nejustificat (acum trebuie sa va spun ca tatal sau a murit la doua zile dupa ultima lor discutie, singur, innecat cu voma, in casa unei amante. binenteles ca tanarul nostru naiv nu va afla toate acestea niciodata) a facut-o cu un scop precis, anume acela de a-i da o lectie. de a-l invata sa ia decizii, sa nu mai fie un roade-unghii si-un fara-femei. Asa ca a terminat de pus in ordine si ultima perna fantezie pe patul cu recamier si s-a dus la baie.
Ani mai tarziu, treceam pe Episcopiei unde, langa o bodegutza chic un tanar innecat cu voma pleca spre o alta viata care deja se anuntase.
miercuri, martie 12, 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu