acum 4 ani am intrebat un prieten de la Porsche daca as putea sa fac branding personal.
In Romania? doar andi moisescu si mihaela radulescu fac. Mai asteapta si tu 3-4 ani sa fie piata pregatita.
Am fost acum cateva saptamani la un seminar pe aceasta tema organizat de IAA. Mi-a placut sa vad ca piata este pregatita, ca a crescut, ca incepe sa inteleaga ceva ce era mai misto daca se intampla acum 4 ani.
Iata cateva teme de gandire in ordine aleatorie:
- brandul implica mult control;
- esenta ta=TU
- cine este in sfera ta de interes? cui te adresezi?
- tre sa te dai jos din pat ca sa cunosti
- cate branduri personale ai?
- brandul personal inseamna promisiune indeplinita. tu ce ai promis?
- cum faci sa se vada mecanisme simple intr-o lume care se complica singura?
- ce constante alegi sa te insoteasca? ce pierzi pe drum?
- descopera, dezvolta, construieste. in ce stadiu esti?
- ce branduri alege brandul tau personal?
- unde vrei sa ajungi si cum vrei sa fii intr-un an?
- poti sa iubesti cand esti brand personal?
si doua bonusuri
una de la Alexandra Olaru: "floare rosie pe gura si in inima arsura" (de la N. Labis cu dedicatie pentru cei care lucreaza in comunicare)
si inca una de la biserica la care nu prea mergem
Duminica a 26-a după Rusalii
- Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina -
Ev. Luca 12, 16-21
Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
vineri, noiembrie 27, 2009
o cometa
"in prmul rand trebuie sa iti gasesti o cometa si sa te tii de ea bine, bine. Cometa are doua proprietati - viteza cu care se deplasaza si faptul ca nu se uita inapoi", mi-a spus L.F.
M-am gandit dupa intalnirea cu ea la asteroizii pe care ii intalnim, la planetele care parcurg sistemul solar alaturi de noi, la galaxiile pe care le formam, la gaurile negre pe care le evitam sau in care ne cufundam, la toate stelele care ne lumineaza noptile si la care ajungem de multe ori doar cu gandul.
doua intersectii mai incolo se afla un an proaspat, neprihanit si visator. de aici, de pe pamant, cometele se vad rareori. trebuie sa stii cand trec sau macar sa-ti spuna cineva. si ca sa le vezi, trebuie sa fii in mediul adecvat. sau macar sa ai pe cineva sa te duca acolo.
pe harta ta de branding personal, pe care o intinzi cat e ziua de lunga, asemeni unui camp de batalie miniatural, nu apar comete. cometa implica "think ousite the box". Ca sa prinzi cometa tre sa ridici privirea, sa mijesti ochii, si sa sari.
la prima vedere pare o tampenie si un nimik cu care nu-ti poti pierde timpul pretios de bucurestean prins in trafic. la prima vedere e o tampenie sa visezi (am mai retinut si mi-a placut ideea ca "nefericirea este distanta dintre vise si abilitati") mai ales ca in ziua de azi publicitatea iti indeplineste orice asteptare, tu esti centrul universului consumerismului. la prima vedere, cometele sunt in alt plan, unul tridimensional in care nu poti ajunge decat virtual (pe facebook sau following it on twitter). la prima vedere e prea departe, e prea sus, esti prea mic, prea nepregatit si prea temator.
dar, daca te uiti mai bine, de ce nu? de ce nu TU? de ce crezi ca, doua intersectii mai incolo, o data cu anul nou, anul si mai nou, si poate chiar cel nou nout, nu va veni si cometa, de care te vei prinde fara teama, vei inchide ochii si te va trage sus, sus, si atat?! :)) (nu prea sus ca poa' sa doara la aterizare :)))
M-am gandit dupa intalnirea cu ea la asteroizii pe care ii intalnim, la planetele care parcurg sistemul solar alaturi de noi, la galaxiile pe care le formam, la gaurile negre pe care le evitam sau in care ne cufundam, la toate stelele care ne lumineaza noptile si la care ajungem de multe ori doar cu gandul.
doua intersectii mai incolo se afla un an proaspat, neprihanit si visator. de aici, de pe pamant, cometele se vad rareori. trebuie sa stii cand trec sau macar sa-ti spuna cineva. si ca sa le vezi, trebuie sa fii in mediul adecvat. sau macar sa ai pe cineva sa te duca acolo.
pe harta ta de branding personal, pe care o intinzi cat e ziua de lunga, asemeni unui camp de batalie miniatural, nu apar comete. cometa implica "think ousite the box". Ca sa prinzi cometa tre sa ridici privirea, sa mijesti ochii, si sa sari.
la prima vedere pare o tampenie si un nimik cu care nu-ti poti pierde timpul pretios de bucurestean prins in trafic. la prima vedere e o tampenie sa visezi (am mai retinut si mi-a placut ideea ca "nefericirea este distanta dintre vise si abilitati") mai ales ca in ziua de azi publicitatea iti indeplineste orice asteptare, tu esti centrul universului consumerismului. la prima vedere, cometele sunt in alt plan, unul tridimensional in care nu poti ajunge decat virtual (pe facebook sau following it on twitter). la prima vedere e prea departe, e prea sus, esti prea mic, prea nepregatit si prea temator.
dar, daca te uiti mai bine, de ce nu? de ce nu TU? de ce crezi ca, doua intersectii mai incolo, o data cu anul nou, anul si mai nou, si poate chiar cel nou nout, nu va veni si cometa, de care te vei prinde fara teama, vei inchide ochii si te va trage sus, sus, si atat?! :)) (nu prea sus ca poa' sa doara la aterizare :)))
vineri, noiembrie 20, 2009
Niste raspunsuri
"M-am trezit fara sa deschid ochii. Simt caldura unui corp care e lipit de al meu, sunt mainele care ma mangaie usor pe un umar si-mi dau parul deoparte ca sa-mi sarute ceafa. Am acelasi fior, pana-n varful degetelor, exact ca in prima dimineata de dupa prima noapte dormita impreuna, de mult... E singurul barbat care m-a facut sa iubesc diminetile. Sa ma simt iubita dimineata. Sa zambesc in somn de bucurie ca se face dimineata..."
Sunt cateva randuri din cartea Mihaelei Radulescu. Nu sunt alese la intamplare ci in spiritul Brasov Baby ;)
La 14 ani aveam intrebari legate de sarut, de baieti, de mine, de viata si de viitorul cel mai indepartat. La 19 incepeam sa am intrebari despre cariera, relatii pasagere si sentimente ascunse in cufere din pod. La 22 ma intrebam de casnicii si rostul familiilor moarte. La 24 primesc niste raspunsuri la toate intrebarile pe care mi le-am pus si uit ca mi le-am pus vreodata.
Tot la 24 apar din ce in ce mai multe noi intrebari. Care primesc de data aceasta, din fericire, raspunsuri prompte, personalizate. Si nu sunt ale Mihaelei Radulescu. :)
Sunt cateva randuri din cartea Mihaelei Radulescu. Nu sunt alese la intamplare ci in spiritul Brasov Baby ;)
La 14 ani aveam intrebari legate de sarut, de baieti, de mine, de viata si de viitorul cel mai indepartat. La 19 incepeam sa am intrebari despre cariera, relatii pasagere si sentimente ascunse in cufere din pod. La 22 ma intrebam de casnicii si rostul familiilor moarte. La 24 primesc niste raspunsuri la toate intrebarile pe care mi le-am pus si uit ca mi le-am pus vreodata.
Tot la 24 apar din ce in ce mai multe noi intrebari. Care primesc de data aceasta, din fericire, raspunsuri prompte, personalizate. Si nu sunt ale Mihaelei Radulescu. :)
luni, noiembrie 09, 2009
buni de dus cu preşu
cek nu asimilez calciul. drept urmare, nu se refac oasele, in continuare surubul e baza ca sa para ca am cot:D minunat.
de aici ma gandesc... ca sa ai oase tari, tre sa ai un organism eficient care sa asimileze tot ce prinde. mai un osteocare, mai un osseor, ceva de pofta de mancare, niste lapte, branza la cutie, untoasa, de pofta buna, niste ceai verde - am citit je in Elle ca e bun pt oase si, poate chiar si putin iaurt - doar tnuva ca sunt fitzoasa.
in cazul meu si al oamenilor cu trimitere la ortopedie e usor. dar in cazul celor cu probleme de coalana vertebrala in sensul de buni de calcat-in-picioare-dus-cu-presul-mintit-engros cu ramane? ei cu ce se trateaza?
sa presupunem, la intamplare, ca esti ninel (deja devine personaj de blog :))) de la Naspetus City. Ai, sa zicem... 20 de ani (inca necopt la minte desi ti se pare), iti place sa zbori cu avionul, ai talent oratoric - sau cel putin asa crezi, ai visat sa fii regizor de platou, dar ai ajuns doar prin Regie, te plimbi prin tara cu trenul sau cu o masina care nu este a ta, ai parul lung ca cek esti rebel si feminin (nu gay), iti place muzica pe care o inteleg doar ce supradozati, iti place sa joci carti, dar le diferentiezi doar dupa culori, nu mergi la teatru decat daca au mai fost si altii si visezi ca, intr-o zi... cineva iti va spune: ninel, ur my tiger =)) fara sa se prapadeasca de ras...
revenind... esti ninel din Naspetus City, dar nu ai coaie cand se infurie unul la tine, esti dependent de un altul in permanenta, crezi orbeste ca esti iubit si urmezi mana care te trage Dumnezeu stie unde. Nu ai tupeu sa cauti si sa cercetezi de teama a ce vei afla, preferi indobitocirea si nimicul caci asta e materia ta prima, nu poti sta drept, doar indoit de egoismul altora. Esti demn de mila si ustensila de amintiri, altii traiesc prin tine, iar tu crezi ca traiesti cand, de fapt, nasti imagini si te transformi din Ninel in fofoloanca cu palmares.
M-a luat valul si m-am abatut de la subiect. Revenind la problema cu pricina - lipsa tariei coloanei vertebrale genereaza anomalii si disfunctii seriose precum si modificari de gen.
Ce naiba tratament sa se aplice in astfel de cazuri? Cate placute si cate suruburi sa prinzi ca sa stea dreapta? Cum sa ajuti astfel de oameni fara personalitate, naivi, calcati in picioare, care accepta sa fie ceva ce nu sunt?
de aici ma gandesc... ca sa ai oase tari, tre sa ai un organism eficient care sa asimileze tot ce prinde. mai un osteocare, mai un osseor, ceva de pofta de mancare, niste lapte, branza la cutie, untoasa, de pofta buna, niste ceai verde - am citit je in Elle ca e bun pt oase si, poate chiar si putin iaurt - doar tnuva ca sunt fitzoasa.
in cazul meu si al oamenilor cu trimitere la ortopedie e usor. dar in cazul celor cu probleme de coalana vertebrala in sensul de buni de calcat-in-picioare-dus-cu-presul-mintit-engros cu ramane? ei cu ce se trateaza?
sa presupunem, la intamplare, ca esti ninel (deja devine personaj de blog :))) de la Naspetus City. Ai, sa zicem... 20 de ani (inca necopt la minte desi ti se pare), iti place sa zbori cu avionul, ai talent oratoric - sau cel putin asa crezi, ai visat sa fii regizor de platou, dar ai ajuns doar prin Regie, te plimbi prin tara cu trenul sau cu o masina care nu este a ta, ai parul lung ca cek esti rebel si feminin (nu gay), iti place muzica pe care o inteleg doar ce supradozati, iti place sa joci carti, dar le diferentiezi doar dupa culori, nu mergi la teatru decat daca au mai fost si altii si visezi ca, intr-o zi... cineva iti va spune: ninel, ur my tiger =)) fara sa se prapadeasca de ras...
revenind... esti ninel din Naspetus City, dar nu ai coaie cand se infurie unul la tine, esti dependent de un altul in permanenta, crezi orbeste ca esti iubit si urmezi mana care te trage Dumnezeu stie unde. Nu ai tupeu sa cauti si sa cercetezi de teama a ce vei afla, preferi indobitocirea si nimicul caci asta e materia ta prima, nu poti sta drept, doar indoit de egoismul altora. Esti demn de mila si ustensila de amintiri, altii traiesc prin tine, iar tu crezi ca traiesti cand, de fapt, nasti imagini si te transformi din Ninel in fofoloanca cu palmares.
M-a luat valul si m-am abatut de la subiect. Revenind la problema cu pricina - lipsa tariei coloanei vertebrale genereaza anomalii si disfunctii seriose precum si modificari de gen.
Ce naiba tratament sa se aplice in astfel de cazuri? Cate placute si cate suruburi sa prinzi ca sa stea dreapta? Cum sa ajuti astfel de oameni fara personalitate, naivi, calcati in picioare, care accepta sa fie ceva ce nu sunt?
miercuri, noiembrie 04, 2009
kinuialoterapie
ok, nu intra in panica.
m-asez speriata pe salteaua verde de fitness si astept ceea ce traiesc mai nou: kinuialoterapie. il vad cum se apropie de mine: gigant, fortos, cu ochii mici, patrunzatori. ma apuca de mana si urla:
- intinde, lasa moale si intinde! Asa! Intinde! Moale, moale, moale....
In mintea mea este: Au! Au! Au! Fuck it! Doare! La naiba! Mama m-a invatat ca nu e frumos sa il injuri pe ala care iti face bine asa ca ma abtin. In consecinta, iar mi-am supramuscat degetul de la cealalta mana.
- asa! bravos.. hai ca mai este un pic. Lasa MOALE! tipa kinetoterapeutul. Dar mana nu ma asculta deloc, toate energiile imi sunt concentrate in cotul mainii stangi si intind, si imping, si incordez si ciu ciu. nada, nimic.
in schimb, umarul imi este imobilizat, in cot ma racaie noul surub, muschii parca mi-au luat foc si degetele imi sunt amortite. Ia si lucreaza daca poti.
La kinuialoterapie toata lumea este incruntata, trista. Totul este numai ah, oh, au, :(, toti sunt concentrati si mint in privnta durerii. Fiecare are povestea lui si fiecare abia ateapta sa o spuna celuilalt. Se fac perechi: cei cu genunchii intr-o parte...cei cu coate in alta, soldurile pe saltele, claviculele la spalieri, degetele la masa. Sportul nedeclarat este aruncatul cu privirea dupa cicatricea aluia de langa tine. Cat e de vindecata, de roz, de stramba, de mica, de vanata. Care unde o are si cine i-a facut-o.
Zilnic imi iau doza de durere. "Las' ca e spre binele tau" mi se spune incurajator. Stiu ca este.. si ca o sa am din nou doua maini nu una si jumate. Si stiu ca o sa pot sa intind mana bine si ca o sa pot da pase la volei, ca o sa ajung din nou la raftul de sus, ca o sa pot sa ma atarn de o bara si sa fac surubul cum faceam in copilarie.. stiu toate astea... dar n-am ce face... despre asta vorbesc non stop. despre cotul care nu s-a prins, despre surubul care scartaie, despre cat doare, cat s-a intins, daca pot sau nu sa-mi duc mana la ceafa. Secsi medicine!
Am vrut sa scriu un post despre cum este la masa nobililor din industria farma, despre cum percepi lumea cand esti singur - mereu nemultumit, mereu in cautare, si cum o percepi in doi - cand lumea se rezuma la voi, am vrut sa scriu despre materii prime si materii cenusii, despre Dumnezeu si albul tot mai putin alb, despre zambete si despre noua pasiune pentru Friends - care concureaza destul de mult cu cea pentru Sex and the City, dar am ramas la cotul cel nou, cel actual, cel in refacere, cel care s eincapataneaza sa functioneze din nou la fel de bine!
m-asez speriata pe salteaua verde de fitness si astept ceea ce traiesc mai nou: kinuialoterapie. il vad cum se apropie de mine: gigant, fortos, cu ochii mici, patrunzatori. ma apuca de mana si urla:
- intinde, lasa moale si intinde! Asa! Intinde! Moale, moale, moale....
In mintea mea este: Au! Au! Au! Fuck it! Doare! La naiba! Mama m-a invatat ca nu e frumos sa il injuri pe ala care iti face bine asa ca ma abtin. In consecinta, iar mi-am supramuscat degetul de la cealalta mana.
- asa! bravos.. hai ca mai este un pic. Lasa MOALE! tipa kinetoterapeutul. Dar mana nu ma asculta deloc, toate energiile imi sunt concentrate in cotul mainii stangi si intind, si imping, si incordez si ciu ciu. nada, nimic.
in schimb, umarul imi este imobilizat, in cot ma racaie noul surub, muschii parca mi-au luat foc si degetele imi sunt amortite. Ia si lucreaza daca poti.
La kinuialoterapie toata lumea este incruntata, trista. Totul este numai ah, oh, au, :(, toti sunt concentrati si mint in privnta durerii. Fiecare are povestea lui si fiecare abia ateapta sa o spuna celuilalt. Se fac perechi: cei cu genunchii intr-o parte...cei cu coate in alta, soldurile pe saltele, claviculele la spalieri, degetele la masa. Sportul nedeclarat este aruncatul cu privirea dupa cicatricea aluia de langa tine. Cat e de vindecata, de roz, de stramba, de mica, de vanata. Care unde o are si cine i-a facut-o.
Zilnic imi iau doza de durere. "Las' ca e spre binele tau" mi se spune incurajator. Stiu ca este.. si ca o sa am din nou doua maini nu una si jumate. Si stiu ca o sa pot sa intind mana bine si ca o sa pot da pase la volei, ca o sa ajung din nou la raftul de sus, ca o sa pot sa ma atarn de o bara si sa fac surubul cum faceam in copilarie.. stiu toate astea... dar n-am ce face... despre asta vorbesc non stop. despre cotul care nu s-a prins, despre surubul care scartaie, despre cat doare, cat s-a intins, daca pot sau nu sa-mi duc mana la ceafa. Secsi medicine!
Am vrut sa scriu un post despre cum este la masa nobililor din industria farma, despre cum percepi lumea cand esti singur - mereu nemultumit, mereu in cautare, si cum o percepi in doi - cand lumea se rezuma la voi, am vrut sa scriu despre materii prime si materii cenusii, despre Dumnezeu si albul tot mai putin alb, despre zambete si despre noua pasiune pentru Friends - care concureaza destul de mult cu cea pentru Sex and the City, dar am ramas la cotul cel nou, cel actual, cel in refacere, cel care s eincapataneaza sa functioneze din nou la fel de bine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
